nu plâng
privesc cu dor drumul ce urcă șerpuind
cu zilele
anii
nici aici nu mai sunt acasă
oriunde privesc
îți simt șuierul șoaptelor lungite până-n tălpile goale
de aceea ard
arderi care surprind un râs diabolic de tobe
un râs care desface în crisalide de gheață izvoare
de ce
nu mă alunga din vorbe
trădarea îmi udă mâinile
sânii
nu mă alunga din strigarea crinului
culoare…