De-atâta alb Şi-atât senin
Al orbitorului meu
Chin,
De-atâta spus Pe crug în sus
O rugă-n plin
Brăzdat apus,
Mi-e tot mai clar În palma mea
Un zâmbet fin
De catifea
Că toate nu-s. Dar ceva e
Rămas în jar
Din cremene.
În acest caz partajarea comentariu pe blog poate fi efectuată în două feluri… ;
Trimite acest link :
Trimite-l cu ajutorul programului de email instalat pe calculatorul tău : Trimite prin email