timpu-mi ticăie vecin singurătatea în lumea după sticlă vânt se înăspri toamna-şi lasă zdrenţe în călimar cu frunze ceru-şi pune mască de nuanţă gri apa-şi strânge pieptul să-ntâmpine durerea clipe putrezite îmbătrânesc culori pete stau de veghe în veşminte negre le aud cum strigă uneori urma mea sleită împiedică o umbră iarba zace verde sub gloanţe moi celești simt miros de moarte frigul mu…