Da. M-a învăluit deodată ceața și culorile s-au ascuns în tonuri de gri, nimic nu mai văd, poate doar conturul chipului tău ocolind strada de la capătul gândurilor. Rătăcești pe lângă statui, le întrebi cum stau cu plimbările nocturne și ceri un foc. Apoi fluieri, crezând că vor întoarce capul.   Vântul e numai ochi și urechi. Ridici gulerul și alungi păsările de pradă. Drumul acela cu pietricele…