ți-am întins poteci prin poemele mele poate am săpat nopți întregi
să le trec prin fața lunii
dimineața respiram depărtările să te zăresc
trecătorule
apoi le-am sfințit
labirintul în care intri să nu te zgârie
am adus trandafiri sălbatici
unii au înflorit în brațele mele alții în suflet
dar toți sunt ai tăi
de unde să știi că dincolo de ele stau ziduri de cremene
sunt bucuroasă că le pot ridica…