ți-am întins poteci prin poemele mele poate am săpat nopți întregi să le trec prin fața lunii dimineața respiram depărtările să te zăresc trecătorule apoi le-am sfințit labirintul în care intri să nu te zgârie am adus trandafiri sălbatici unii au înflorit în brațele mele alții în suflet dar toți sunt ai tăi   de unde să știi că dincolo de ele stau ziduri de cremene sunt bucuroasă că le pot ridica…