Tată, nu ai mai rămas să culegi  anotimpurile mustind de viață să-mi așezi în glastră copilăria cu mirosul unui veac făr’ de singurătate vino, prinde-mi în păr primii ghiocei, primăvară să danseze prin minte un vals știut doar de noi în grădina din fața casei plivesc dorul sălbatic dar tot crește până la nori îmbrăcând câmpiile sterpe te naști mereu în versul meu sărutând tandru fruntea cuvin…