Tată, nu ai mai rămas să culegi anotimpurile mustind de viață să-mi așezi în glastră copilăria cu mirosul unui veac făr’ de singurătate
vino, prinde-mi în păr primii ghiocei, primăvară să danseze prin minte un vals știut doar de noi
în grădina din fața casei plivesc dorul sălbatic dar tot crește până la nori îmbrăcând câmpiile sterpe
te naști mereu în versul meu sărutând tandru fruntea cuvin…