îmi pun gândul pe ghilotina timpului cu miros de mușcate
ispășesc clipa cu pleoapele deschise către mâine visul să sărute coapsa binelui la orizont
cerul îmi lustruiește aripile să pot zbura la altitudinea dorului ciugulit de păsări dezmoștenite pe tărâmul iubirii
să pot fi poet cu normă întreagă în slujba lumii