Crucea

Crucea Ta s-a însfințit și plânsul ei a amuțit,

Toate-acum s-au împlinit cum Tu ai spus și ai voit!

Iadul a încremenit, iar cerul s-a însuflețit,

Tu prin cruce ne-ai sfințit și tot prin ea ai pătimit.

 

Pe cei răi n-ai prigonit când ei la Tine au venit,

Pe cei slabi Tu ai iubit și lor Tu, Doamne, le-ai slujit.

Celor ce te-au osândit, Tu împotrivă n-ai cârtit,

I-ai iertat și i-ai iubit chiar dacă ei te-au schilodit.

 

Când Golgota ai suit, lângă tâlhari Te-au răstignit,

Te-au scuipat și te-au hulit, dar tot nu Te-ai împotrivit.

Tu, paharul ce-ai primit, cu nimeni nu ai împărțit.

Doamne, cât ne-ai mai iubit și cât de mult ai suferit!

 

Pe bolnavi ai lecuit și moartea Tu ai stăpânit,

De rele ne-ai izbăvit când Tu pe cruce ai suit!

Pentru noi Tu Te-ai jertfit și-n cuie ai fost pironit.

Ne-ai iertat și ne-ai iubit oricât de mult noi am greșit.

 

Crucea Ta s-a însfințit și plânsul ei a amuțit,

Toate-acum s-au împlinit cum Tu ai spus și ai voit!

                                                     6-05-2024

Load Previous Comments
  • Vasilisia Lazăr

    O poezie creștină, construită pe monorimă dublată de monorima interioară, ceea ce îi dă o anumită muzicalitate, e un fel de folclor ancestral, nu cred că găsesc formula potrivită s-o definesc exact. O poezie care redefinește o parte dintre adevărurile biblice în cuvinte simple, specifice creștinismului.

  • petrut dan

    Semn de lectură, mai trec, cu drag!

  • C.Titi Nechita

    Mulțumiri cu adâncă recunoștință tuturor pentru semnul de lectură!