Crucea Ta s-a însfințit și plânsul ei a amuțit,
Toate-acum s-au împlinit cum Tu ai spus și ai voit!
Iadul a încremenit, iar cerul s-a însuflețit,
Tu prin cruce ne-ai sfințit și tot prin ea ai pătimit.
Pe cei răi n-ai prigonit când ei la Tine au venit,
Pe cei slabi Tu ai iubit și lor Tu, Doamne, le-ai slujit.
Celor ce te-au osândit, Tu împotrivă n-ai cârtit,
I-ai iertat și i-ai iubit chiar dacă ei te-au schilodit.
Când Golgota ai suit, lângă tâlhari Te-au răstignit,
Te-au scuipat și te-au hulit, dar tot nu Te-ai împotrivit.
Tu, paharul ce-ai primit, cu nimeni nu ai împărțit.
Doamne, cât ne-ai mai iubit și cât de mult ai suferit!
Pe bolnavi ai lecuit și moartea Tu ai stăpânit,
De rele ne-ai izbăvit când Tu pe cruce ai suit!
Pentru noi Tu Te-ai jertfit și-n cuie ai fost pironit.
Ne-ai iertat și ne-ai iubit oricât de mult noi am greșit.
Crucea Ta s-a însfințit și plânsul ei a amuțit,
Toate-acum s-au împlinit cum Tu ai spus și ai voit!
6-05-2024
Vasilisia Lazăr
O poezie creștină, construită pe monorimă dublată de monorima interioară, ceea ce îi dă o anumită muzicalitate, e un fel de folclor ancestral, nu cred că găsesc formula potrivită s-o definesc exact. O poezie care redefinește o parte dintre adevărurile biblice în cuvinte simple, specifice creștinismului.
Mai 10
petrut dan
Semn de lectură, mai trec, cu drag!
Mai 12
C.Titi Nechita
Mulțumiri cu adâncă recunoștință tuturor pentru semnul de lectură!
Mai 12