Un dor rătăcit ajuns pe furiș

Se frământă ferecat în vis

Cum să spargă vălul de mătase

În al cărui glas se avântase.

De mii de amăgiri împresurat

Catedrale-n cer s-au cutremurat

Când dorul din frunziș s-a arătat

Din nectarul zeilor a gustat.

Îngerii au început să cânte

În ale lor albastre veșminte

S-au spart mâhnite ceruri în lumini

Cernând picuri de rouă prin grădini.

Înflorește-n val toată suflarea

Risipește toată tulburarea

Pe Pământ de veacuri adunată

Iar acum de îngeri luminată.