Îmbrăcaţi-vă imaculat să aveţi sentimentul

Că din acidul şampaniei gustaţi puritate

Adorabilă perversitate în miraj,

Egocentrism nesăţios şi teluric.

Umbra tot albă-i pe jos?

Sau praful

Ce se ridică din secunde călcate-n picioare

Praful  acela vă doare?

Când predicate imberbe trec pe buze crispate

 Între vreau şi se poate,

Între avataruri de nobilă speţă cu fraze sordide,

Egoismul subtil vă ucide ultimul timp inocent,

Vă privesc şi absent

La spectacolul cu roluri mărunte

Mă gândesc: aş pleca!

Nu am unde!

Vă ascult albi şi rigizi în imaculată podoabă,

Vanitatea ca zgardă

Iluzii deşarte,

Sufletul oare dezbrăcat stă deoparte?

Sau şi lui îi găsiţi o cămaşă de nea mai uşoară,

Ori nu are nevoie, e celest, nu se simte,

Nu ne scurmă în minte, nu roade-n stomac,

Domnul drac e în frac

Ne serveşte gentil

Zâmbet umil ce vă cumpără faimă şi vă vinde orgolii,

Sus luna orneaza cerul cu molii şi la cina stilată

Lumânări se aprind,

Ninge cu vată,

Privirile sorb amintiri efemere

Și pe rând fiecare

Se topeşte în noapte,

O pată pe ziduri şi stele pe gard,

Inspiraţi cu nesaţ gustul de alb,

Nu e crin,

Varul cărămizilor

Se scurge-n  tăceri

Ori din chin...