când s-a uscat și pata de sânge din urme

și lacrima cui a plâns nepermis de mult pentru mine

venise un trimis de-al morții să scurme

prin troacele mumii prin cântece vechi și faceri de bine 

eram și eu un baci moldovean cu tuleiele negre

și cu multe poveți ce le-aflasem din tindă

când muma cocea la porumbi iar eu mă priveam în oglindă

să nu mai aud de expresia caractere integre

și nu doar atât cât puteam să iubesc o femeie

din toate puterile mele și din tot ce știam că îmi pasă

n-aveam prea mult spor să te ung dumnezeie

dar nici să te las pentru alții de-acasă

când s-a uscat pata-aceea din urme

erai numai tu în rochie albă de seară

subțire cum știi ca în mine dorința stă gata să scurme

chiar dacă râzi de iubirea chitită să-ți ceară

jumătate din trup dar ce spun chiar întreagă

din tălpi pân' la sâni o noapte și încă

și încă de-aș vrea cine-n cer să-nțeleagă

de ce mă-ndoiesc că pot scoate izvoare din stâncă