aveam o casă pustie și caldă

prin care vara trecea orbită de lumini

suportabile zile mergeau în vârful picioarelor

vorbind în șoaptă

nici durerea și nici plăcerea nu îndrăzneau să ridice glasul

nopți la rând îmi imaginam un film

în care-ți împachetam dragostea

și-n care te iubeam necontrolat

părăsind locul unde morala trăia comod

ceasurile torc umede în duminica aceasta

vorbim despre lucruri simple

lucrurile simple nu dezamăgesc niciodată

casa mea e caldă și vie

câteva cărți deschise pe pat bijuterii uitate prin colțuri

două pisici torcăcioase și leneșe

și noi incredibili inventând lumea

încă un vers pe care nu ni-l poate lua nimeni