Se-ntind pe cruzii muguri cântători,
Ca niște zurgălăi cu nasu-n vânt;
Ce simfonii de aer și culori!

Răsar ascunse taine și comori,
Precum un alb diluviu pe pământ.
Se-ntind pe cruzii muguri cântători.

Plutește-un zmeu pestriț în depărtări;
Și-n zborul său morfeic mă împlânt,
Ce simfonii de aer și culori!

Hipnotizat de codri și de zori,
Ce poate fi mai tonic și mai sfânt
Decât copacii ludici și sonori!

Sosiți pe trena albilor miori,
Cu-aripi de ierburi nalte și descânt,
Doi licurici respiră prin bujori;

Iar eu, precum tăcuții gânditori,
le-adun fosforescentul necuvânt!
Se-ntind pe cruzii muguri cântători.
Ce simfonii de aer și culori!

Notă*
Vilanela este o poezie cu formă fixă, alcătuită din cinci tercete urmate de un catren, cu două rime repetate și două refrene.