Ce sunt copiii?

[Valeria Iacob Tamas]

CE SUNT COPIII

Ce sunt copiii?
Decât nişte bulgări mari de zăpadă
ce se rostogolesc pe stradă
şi-ntr-un ceas sau hai să spunem în două
îi vezi că au crescut
până la etajul nouă.

Ce sunt copiii?
Decât nişte gânduri care aleargă
prin lumea întreagă
după nişte vise
care rămân veşnic
cu uşile deschise.

Ce sunt copiii?
Poate nişte mogâldeţe hazlii
făcute din zahar
date părinţilor în dar.

Ce sunt copiii?
Decât zâmbete largi
între două puncte cardinale
sau poate zboruri line
către zările veşnic senine,
deşi n-au aripioare
ei pot precum păsările să zboare
din braţe de la mama la tata
sau la unul sau altul dintre bunici
ori uneori de la unchi la tuşici.

Ce sunt copiii?
Decât inimi care bat
ca să fim noi toţi fericiţi
de zâmbete,
de şotii
şi de miile de bucurii
pe care din inocenţă le fac.

Ce sunt copiii
pian sau vioară ?
Ori poate un nai fermecat
ce cântă cu măiestrie
în fiecare zi altă melodie?

Ce sunt copiii?
Decat dorinţa noastră firească
de-a ne vedea iarăşi pe noi crescând
precum un copac ce se umple de ramuri
ce ne bat vesele-n geamuri,
ce-n primăveri pline de candoare
se umplu de floare
şi-n toamne, frumos dichisite,
ne dau fructe-aurite.

Ce sunt copiii?
Decât bucuriile toate
la un loc adunate,
adunări, împărţiri
înmulţiri şi scăderi
spre ziua de mâine
dinspre ziua de ieri.

Ce sunt copiii?
Decat maeştrii ghiduşiilor
veniţi sunt toţi precis din ţara bucuriei
intrând în casă la fiecare
să facă bucuria mai mare.?
Ei intră pe uşă, pe fereastră
şi precum o floare
încep ca să crească.
În dimineţi line, pline de soare
se transformă,
ia să vă văd puteţi să ghiciţi
în privighetoare.

Ce sunt copiii?
Decât clipe de iubire
cu drag împărţite
spre a fi reprimite
în zilele în care
afară nu-i soare
şi tristeţile
pun lacrimi în obraji.
Copiii sunt cei care cu privirea senină
ne aduc mereu în suflete
lumină.

Ce sunt copiii?
Decât nişte seminţe de flori
ce cu drag sunt sădite
chiar de Creator,
cu har dăruite
să umple viaţa părinţilor
de clipe fericite
sau poate comori
ce cresc zi de zi
în palatul fericirii
din ţara iubirii.

Ce sunt copiii?
Cei care pictează pereţii,
culeg toţi scaieţii,
adună toate vânătăile
şi cu toate acestea
la mămici şi tătici
împart cu generozitate
pupici.

Ce sunt copiii?
Dimineţi senine,
cupe veşnic pline
cu cel mai extraordinar nectar
date tuturor părinţilor în dar.

Căutând răspunsuri
unele poate le vom afla,
altele însă vor rămâne
necunoscute
deoarece tot ce este frumos
la uşă are o cheie la care
singur Dumnezeu
are descuietoare.

Ce sunt copiii?
Albine ce zboară
din zori până-n seară
prin curte, pe stradă
ori chiar prin odaie,
nu ţin cont dacă e
soare sau ploaie.
Ele strâng din miezul
clipelor nectarul
aducând părinţilor
bucurie cu carul.

O poezie care se poate face atât de lungă câţi copii sunt într-o grupă la grădiniţă şi puse pozele lor acolo între strofe ,imprimat totul , capsat şi uite o carticică fix pentru ei si cu...ei!:):):)

[Vasilisia Lazăr]

SUPERB! Multă sensibilitate. Vai, ce mi-a plăcut! Îi dau printare, e bună şi pentru clasa I.

[Victor Burde]

Sincere felicitări, frumos!

[Bonnie Mihali]

Foarte frumoasa poezioara, Valeria! Ai tu un dar al tau, de a te apleca asupra fapturii divine si senine a copilului.

Felicitari!