Noaptea himerelor

[giurgiu maria]

În noaptea când am început să număr anii,
Era pe vremea când la noi naivii oameni
așteptau să vină, s-ăi salveze americanii.
Credeau în visul lor ca într-un liman
Credeau că sfântul Gheorghe ce putea răpune
balaurul pătimirilor, trăia pe teritoriul american.
În noaptea când spiritele din arhaice credințe
coboară pe pământ amestecându-se printre oameni
copiii îi așteaptă cu teschiuri din dovleci
grotesc sculptați și lumânări la geam
Se naște-o atmosferă de carnaval.
La uși se-opresc alaiuri de strigoi, vampiri
Și vrăjitoare venite din Salem,
Ce-n noaptea când cerul se deschide,
Sau mai degrabă vreun portal secret
Între lumea din povești și supranatural
Ascunsă-n alt tărâm și lumea noastră,
Se-confundă spiritele tenebrelor
Printre copii mascați și tineri pământeni
într-o ciudată sarabandă de carnaval.
Coboară-un duh al lor, în spațiul omenesc
semănând himere și fiori și ici colea
ne lasă câte-un semn. Într-o astfel de noapte
Am sosit eu strigându-mi intrarea-n lume,
Și peste ani asemeni mie, copilul meu.
Ades stau și mă-ntreb de nu cumva alături,
De spiritul uman, în trupu-mi
nu s-a ascuns și-un spirit din tenebre
și de atunci în mine conviețuiesc
într-o continuă luptă, spiritul luminii
și spiritul obscur formând un tot livresc.
Să fie acesta cauza furtunilor din suflet
Ce adesea dau năvală-n momente de-ndoială?
Să fie oare răspunsul că uneori când spiritul
Se-avântă, cealaltă parte-ascunsă
Îmi șoptește cu insistență:,,Nu provoca hazardul!”
O luptă ascunsă în astral, între spiritul divin
Și duhul clandestin, poate se-ascunde în fiecare om,
poate, cuprindem toți în spirit perpetuat genom,
principiul ,,Univers ,”dulaul, clar obscurul
a existat din timpuri ancestrale în fiecare om.
Precum binele și răul, lumina și-ntunericul
În lupta între opusuri, învinge arbitrarul.