Scrisul care devine viu când îl citești  

 

 

       Atunci când începi un roman, te întrebi dacă va merita efortul să îl parcurgi până la capăt, pentru că, așa cum știm, timpul are mare preț în viața noastră. Nu că am gândit așa când am pus în bagajul meu pentru vacanță romanul „La umbra Vezuviului”, al scriitorului și poetului Ion Lazăr da Coza. Știam că timpul pentru a citi acest spectacol al cuvântului scris e un timp câștigat, deoarece am avut fericirea să citesc și un volum de povestiri de același maestru în arta scrisului, Ion Lazăr da Coza  Citind povestirile din volumul „Apusul îngerilor”, m-a frapat faptul că mă regăseam în fiecare personaj, că îmi însușeam trăirile și părticica de suflet ale fiecărui erou principal. Scrise într-o manieră absolut superbă, povestirile domnului Lazăr da Coza îți aduc în minte evenimente ce au marcat viața satului românesc. Uneori cu un final trist, alteori lăsându-ți un gol în stomac și posibilitatea interpretării finalului într-o manieră personală. M-au copleșit povestirile ca niște aduceri aminte a unor fapte la care, într-un fel sau altul, am fost martoră. Atât de profund e stilul epic al scriitorului că după ce ai citit și ultimul cuvânt, închizi cartea și rămâi în minte cu întrebarea „Cum de am uitat toate acestea?” Norocul meu, al cititorului, e că am cunoscut, fie și virtual, un mare talent scriitoricesc, Ion Lazăr da Coza, care prin superbele scrieri ale domniei sale ne aduce aminte că viața nu e doar o fabrică de iluzii. Că realitatea uneori bate filmul.

       Și fiindcă am folosit o expresie atât de uzitată - realitatea bate filmul - revin la prima propoziție a acestei umile incursiuni în pagini de suflet ale omului de litere Ion Lazăr da Coza și anume la romanul „La umbra Vezuviului”.

       Când l-am pus în bagajul pentru vacanță am gândit așa: am doar două zile în care nu voi coborî pe uscat, deci sper să reușesc să-l termin, are 270 de pagini, nu îmi iau altă carte. Trebuie să va mărturisesc faptul că am greșit aprecierea timpului pentru lectura acestui roman. 

       L-am început într-o dimineață la ora 8:00 și până la 1:00, noaptea, nu m-am ridicat din fotoliu decât câteva momente. Scris într-o factură elevată, cu aprofundate cunoștințe despre perioada romană, premergătoare catastrofei din Pompei, cu foarte multe detalii ale scenelor importante (luptele gladiatorilor, predicile religioase alr Saphirei), citind ți se desfășoară înaintea ochilor un film gen Spartacus, cu intrigi și descrieri demne de cel mai bun regizor. Am înțeles, sorbind cu nesaț fiecare cuvânt, un lucru: tindem să judecăm oamenii după aparențe, după învelișul exterior, după ceea ce se vede așa la o primă impresie. Romanul lui Ion Lazăr da Coza m-a învățat că viața are o conotație de veșnicie ce uneori e doar o secundă în plus sau în minus pentru a o pierde. Tot eșafodajul construit de Saphira pentru a aduce liniștea în sufletul celor ce erau importanți pentru ea, într-o secundă de răzvrătire a Vezuviului, s-a prăbușit, transformându-se totul în cenușă. Teodoros reprezintă exemplul de puritate și frumusețe sufletească, o intrinsecă figură a perfecțiunii interioare, doar că transpus într-un înveliș ce privit îți crează o reacție diversă de ceea ce ar trebui să fie. Teodoros e iubirea, forța interioară, inteligența, hotărârea și determinarea acelei epoci când viața aproape nu avea valoare. Saphira a reușit să salveze acel suflet imaculat așezat din nefericire într-un trup nu foarte frumos, dăruindu-și toată existența efortului de a ascunde spița nobilă a lui Teodoros, dar, în același timp, de a oferi o viață ușoară fiului ei natural. Finalul acestui fascicol de istorie, atât de frumos redat de Ion Lazăr da Coza, te surprinde într-o manieră de neconceput. Suspansul te prinde în mrejele lui și te face să citești cu înfrigurare pagină după pagină, să fii părtaș la tot ce se întâmplă.

       Mi-am permis să scriu câteva cuvinte în modul meu, cuvinte sărace care nu reușesc să redea toată splendoarea scrisului acestui magician al cuvântului numit Ion Lazăr da Coza. Așa cum scria superba sa soție, Vasilisia Lazăr da Coza, despre poezia lui „că este vie”, închei spunând: „romanul tău, da Coza, este viu!”

Vizualizări: 49

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mara, îți mulțumesc pentru fiecare cuvânt scris - știu că le-ai scris cu sufletul tău curat!

Drag,

Cu mare drag Ion, meriti cuvinte si mai frumoase pentru ca esti un AS al literaturii noastre. Eu iti multumesc pentru ca mi-ai dat posibilitatea sa descopar frumusetea din sufletul tau.

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rondelul zâmbetului fad a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rondelul zâmbetului fad a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îmi lepăd ghimpii... a utilizatorului Camelia Ardelean
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Toamnă fără ciocârlii a lui Tudor Cicu
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ca-ntr-o matrioşka vie a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 1 oră în urmă
Postare de log efectuată de Camelia Ardelean
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Ca-ntr-o matrioşka vie a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Start poet a lui Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Monorima minciunii a utilizatorului Adina Speranta
cu 3 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ana. (8). Dulceață amară a utilizatorului gina zaharia
cu 3 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă auzi? a utilizatorului Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Gânduri 7- Evidență a lui Adina Speranta
cu 4 ore în urmă
Augusta Cristina Călin a contribuit cu răspunsuri la discuţia Din viitorul meu volum de poezii pentru copii a utilizatorului Elena Mititelu în grupul TĂRÂMUL COPILĂRIEI
cu 4 ore în urmă
Lui Augusta Cristina Călin i-a plăcut discuţia Din viitorul meu volum de poezii pentru copii a lui Elena Mititelu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Agafia Drăgan îi place postarea pe blog Rondel nomad a lui Ionel Mony Constantin
cu 4 ore în urmă
Agafia Drăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Rondel nomad a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 4 ore în urmă
Agafia Drăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Împăcare a utilizatorului Agafia Drăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Dolha Paul-Alexandru îi place postarea pe blog Ana. (8). Dulceață amară a lui gina zaharia
cu 4 ore în urmă
Dolha Paul-Alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ana. (8). Dulceață amară a utilizatorului gina zaharia
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia Din viitorul meu volum de poezii pentru copii a utilizatorului Elena Mititelu în grupul TĂRÂMUL COPILĂRIEI
cu 5 ore în urmă

frecvență trafic

© 2017   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor