Greu e să fii patriot...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Patriotismul...
Poveste grea, domnule! Câte nereguli în numele lui! Aci trebuie să ai stofă sau şorici, mă rog, trebuie să ţii la tăvăleală. Căci toţi se bat cu pumnu-n piept că pentru ţară sunt în stare să vândă şi tată şi mamă, iar când ajung la ciolan, ciocu’ mic. Procedează asemenea celor de dinaintea lor, doar e reţetă patentată, nu!? Se căpătuiesc şi ei şi au grijă şi de-ai lor până la al nouălea neam, dar şi de cei care i-au sponsorizat în campania electorală (sic!). De, pleacă ăl sătul şi vine ăl flămând cu tot neamu’ lui de flămânzi.
Bine a zis cine a zis: „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. Pleacă îmbuibatul şi vine hămesitul ca să se umfle şi el, doar e democraţie, nu!? Câte nu se fac în numele democraţiei ăsteia!? Patriotism şi democraţie. Să fie. Şi este. Dacă şi la închisoare dictează tot democraţia, ce mai este de comentat!? Bine a zis cine a zis că „Dragostea trece prin stomac”. Cu cât e foamea mai mare, cu atât e patriotismul mai fierbinte şi ăsta nu trebuie să fie lucru de mirare. Aşa a fost de când lumea şi pământu’. Ceea mă intrigă pe mine ca simplu muritor, alegător, mă rog, sunt politrucii noştri de doi lei, care se bat cu cărămida-n piept că fac şi dreg, iar atunci când ajung în fruntea bucatelor tac ca mortu-n păpuşoi de parcă ar fi vorbiţi, frate. O dau, cum s-ar zice, la-ntors. Descoperă, vezi Doamne, moştenirea grea şi tot dau înainte cu moştenirea asta, care cum vine la putere. Măi, măi, măi... Dar oare până când, Doamne iartă-mă!? Cât o să mai înghită românaşul nost’ găluşca asta!? Înghite o generaţie, haide, două, da’ pân’ la urmă se trezeşte, frăţioare, că aşa nu se mai poate. Dând mereu cu oiştea-n gard, se dumireşte în cele din urmă că fie de stânga sau de dreapta, toţi « catindaţii » ăştia sunt o apă şi-un pământ. Dar asta e altă căciulă. Important este că ţugulanul va taxa într-un final impostura, prostia, grosolănia, lipsa de bun-simţ. Că ajunge din lac în puţ, asta nu mai este însă de competenţa lui. A făcut ceea ce credea de cuviinţă ca să îndrepte lucrurile, dar se pare că prostia este omenească şi până la urmă şi românul e tot om, că doar n-o fi brontozaur.
Vai, vai, vai, de trei ori vai, ţărişoară bogată, sărăcită până-n măduva oaselor de lacomii fără scrupule, ce se rânduiesc la putere pozând în mari patrioţi.
Dar hai să judecăm, totuşi, şi prin prisma aleşilor. Cine şi-ar pune viaţa în slujba comunităţii dacă n-ar fi prin structura lui generos, iubitor de popor şi de ţară? Să fim înţeleşi. Numai un asemenea om îşi poate periclita sănătatea, liniştea, punându-se în slujba semenului, a cetăţeanului. Aşa că terminaţi cu cârtelile. De pe margine e uşor al dracului! Treceţi voi la cârmă şi-apoi să vă văd cum v-aţi descurca! Nu vă veţi mai întreba ce este patriotismul, fiindcă veţi simţi pe spinarea voastră. La propriu. Cum adică nu-nţelegeţi!? Să recurgem la un exerciţiu simplu de gândire. Să presupunem că aţi fost ales şi aţi promis marea cu sarea în campania electorală şi, odată ales, trebuie să vă duceţi la îndeplinire măcar o parte din promisiuni. Ei, şi de-acum începe greul. De ce? Pentru că fiind la început de carieră nu aveţi nici relaţii, nici cunoştinţe, şi atunci recurgeţi la cumpărarea din banul public, se-nţelege, a ministrului X sau Y şi gata, v-aţi şi mânjit. Daţi şpagă pentru a cumpăra influenţa, tăcerea şi odată intrat în acest cerc vicios, nici că mai există cale de ieşire. Doar sunteţi patriot.
Aşadar, volens-nolens începe presiunea pe cetăţean cu impozite care de care mai aberante pentru a satisface, în fapt, pretenţiile cetăţeanului. Abia acum începe deci lupta adevărată, începe greul, deoarece alegătorul aşteaptă de la alesul său să-şi îndeplinească obiectivele din campanie, dar nu-şi pune problema din ce bani. Şi iată-ne ajunşi la fondul problemei, pentru că oricum am suci-o şi învârti-o, în cele din urmă este vorba tot de bani. Bani, bani bani...
Şi patriotul nostru, patriotul adevărat, face rost de bani. Taie în carne vie pensii, salarii, impozitează dividende, chirii, impozitează până şi bacşişul chelnerilor, frizerilor, de am ajuns de tot râsul. Doar trebuie bani la buget, bani, bani, cât mai mulţi bani...
Greu e să fii patriot!...