Discuţii Incluse - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-28T23:31:11Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topic/list?groupUrl=curs-de-limba-romana&feed=yes&xn_auth=no&featured=1Avem o sărbătoare – Ziua Limbii Române. Ce facem cu ea?tag:insemneculturale.ning.com,2013-08-30:6515444:Topic:3302212013-08-30T22:18:26.823ZIon Lazăr da Cozahttps://insemneculturale.ning.com/profile/2cakfpv3gk0me
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="font-size: 11.0pt;">Începând cu anul 2013, la 31 august, celebrăm Ziua Limbii Române. Așadar, avem o sărbătoare. Ce facem cu ea? Potrivit actului normativ, Ziua Limbii Române trebuie să fie marcată de autoritățile și instituțiile publice, inclusiv de reprezentantele diplomatice și institutele culturale ale României, precum și de alte instituții românești din străinătate, prin…</span></p>
<p></p>
<p></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="font-size: 11.0pt;">Începând cu anul 2013, la 31 august, celebrăm Ziua Limbii Române. Așadar, avem o sărbătoare. Ce facem cu ea? Potrivit actului normativ, Ziua Limbii Române trebuie să fie marcată de autoritățile și instituțiile publice, inclusiv de reprezentantele diplomatice și institutele culturale ale României, precum și de alte instituții românești din străinătate, prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau științific. Guvernul și autoritățile administrației centrale și locale vor lua măsurile ce se impun pentru ca în această zi drapelul României să fie arborat, în conformitate cu prevederile legii, să se intoneze imnul național și să se folosească sigiliile cu stema țării de către autoritățile și instituțiile publice. Autoritățile administrației publice centrale și locale pot sprijini material sau logistic organizarea și desfășurarea manifestărilor… Aceasta este la nivel legislativ și ideatic. Practic? Tare mi-e teamă că „<i style="mso-bidi-font-style: normal;">frigem mititei pe orice Golgotă</i>” (închinăciune amară ție, Octavian Paler!). Hai, pentru câteva minute, să renunțăm să ne ascundem în mulțime, ori să dăm vina pe societate, și să ne întrebăm sincer: „Ce facem noi, ca cetățeni ai Patriei Limbii Române, oriunde ne-am afla, în această sfântă zi de 31 August?” Unii mi-ar răspunde, răstit, cu o altă întrebare: „Chiar e nevoie de o astfel de sărbătorire!?” Și-n snobismul lor gregar, în mânia lor cosmopolită, fără să se informeze, aruncă furioși, ca pe o certitudine, ca pe o axiomă faptul că în nicio țară din UE nu există o astfel de sărbătoare. Păcătuiesc la rându-mi, fără să mă documentez din lipsă de timp, și afirm cu tărie că nu mongolii, aborigenii, boșimanii, cu atât mai puțin patagonezii au inventat sintagma <i style="mso-bidi-font-style: normal;">frangleza</i>. Mi-e de-ajuns să știu că francezii au impus această expresie și să bănuiesc faptul că au în calendarul lor național Ziua Limbii Franceze, iar dacă nu au o așa sărbătoare, e și mai bine – înseamnă că-și celebrează limba în fiecare zi.</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"><span class="font-size-3" style="font-size: 11.0pt;">Sincer, ca slujitor modest al limbii române, la un prim impuls, declarându-mă totuși un naționalist luminat, făcând o analogie păgână cu chelnerii care, muncind zilnic în restaurant, după noaptea epuizantă de Revelion, se adună, culmea, tot într-un restaurant, pentru a face revelionul lor, aș răspunde că nu-i necesară o astfel de sărbătoare. Cât de egoiști am fi să nu ne bucurăm de o asemenea festivitate ce ne dă prilejul de a evoca înaintași de geniu cum ar fi un Hașdeu, Alecsandri, Eminescu, Slavici, Creangă, Nichita, de a trage concluzii, de a face planuri de viitor pentru a ne păstra cât mai curată limba. Am mai spus-o și cu alte prilejuri, limba e un sistem viu, cuvinte se nasc și mor, dar chiar trebuie să acceptăm barbarisme (cuvinte împrumutate dintr-o limbă străină fără a fi necesare), „englez(oa)isme”, „romfranglezisme” fără nicio noimă? Cum ziceam, ca truditor insignifiant al limbii române (dar nici Himalaya nu-i alcătuită dintr-un monolit!), pentru mine, zilnic, aceasta e crucea de lumină pe care o port. Firește, mă mai împiedic, mai găsesc un Simon să mă ajute, dar cânte cocoșul de trei miliarde de ori eu nu mă voi dezice de limba mea!</span></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"></p>
<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 27.0pt;"></p> Verbul A CREA nu a creeatag:insemneculturale.ning.com,2012-12-05:6515444:Topic:1422502012-12-05T17:42:14.897ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p><b><i>Verbul A CREA nu a creea</i></b></p>
<p><b><i> </i></b></p>
<p><b><i>- prezentul indicativ:</i></b> <b>creez, creezi, creează, creăm, creaţi, creează;</b></p>
<p><b>- <i>imperfect:</i> cream, creai, crea, cream, creaţi, creau;</b></p>
<p><b>- <i>viitor:</i> voi crea, vei crea, va crea, vom crea, veţi crea, vor crea;</b></p>
<p><b>- <i>prezentul conjunctiv:</i> să creez, să creezi, să creeze, să creăm, să creaţi, să creeze;</b></p>
<p><b>- <i>prezentul condiţional optativ:</i> aş crea,…</b></p>
<p><b><i>Verbul A CREA nu a creea</i></b></p>
<p><b><i> </i></b></p>
<p><b><i>- prezentul indicativ:</i></b> <b>creez, creezi, creează, creăm, creaţi, creează;</b></p>
<p><b>- <i>imperfect:</i> cream, creai, crea, cream, creaţi, creau;</b></p>
<p><b>- <i>viitor:</i> voi crea, vei crea, va crea, vom crea, veţi crea, vor crea;</b></p>
<p><b>- <i>prezentul conjunctiv:</i> să creez, să creezi, să creeze, să creăm, să creaţi, să creeze;</b></p>
<p><b>- <i>prezentul condiţional optativ:</i> aş crea, ai crea, ar crea, am crea, aţi crea, ar crea;</b></p>
<p><b>- <i>imperativ:</i> creează – creaţi;</b></p>
<p><b>- <i>gerunziu:</i> creând;</b></p>
<p><b>- <i>participiu:</i> creat, creată, creaţi, create.</b></p>
<p></p> Punctele de suspensie în limba românătag:insemneculturale.ning.com,2012-10-09:6515444:Topic:1113182012-10-09T20:58:06.785ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<div class="wp-caption aligncenter" id="attachment_3371"><p class="wp-caption-text"><span class="font-size-5"><strong>Punctele de suspensie</strong></span></p>
</div>
<p></p>
<p><span class="font-size-3">Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Comunicarea în limba româna, este aşezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de…</span></p>
<div id="attachment_3371" class="wp-caption aligncenter"><p class="wp-caption-text"><span class="font-size-5"><strong>Punctele de suspensie</strong></span></p>
</div>
<p></p>
<p><span class="font-size-3">Spre deosebire de punct, punctele de suspensie nu marchează sfârşitul unei propoziţii sau al unei fraze, ci indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii.</span></p>
<p><span class="font-size-3">Comunicarea în limba româna, este aşezată înaintea pauzelor redate în scris prin punctele de suspensie are întotdeauna o intonaţie caracteristică: când pauza este neintenţionată, intonaţia este descendentă, iar când pauza este intenţionată, intonaţia comunicării este ascendentă.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Funcţia principală a<strong> punctelor de suspensie</strong> este de a arăta o întrerupere a vorbirii. Întreruperea vorbirii se poate face după orice parte a propoziţiei sau a frazei:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Într-o zi... zăresc un străin cu scurtuc de Nankin şi cu picioarele goale... Figura lui nu-mi părea necunoscută... o privesc cu luare-aminte... Ce să văd?...</span></em></span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Porojan!... Cine poate spune bucuria mea!... Tovarăşul meu de copilărie trăieşte!... iată-l... iată-l plângând şi sărutându-mi mâinile... Nu ştiam ce să-i dau ca să-i fac mulţămire…</span> </em>ALECSANDRI, la GHICA, S 83-84</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Adesea vorbitorul se opreşte imediat după ce a rostit conjuncţia care introduce o propoziţie (subordonată sau coordonată):</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Ai făcut bine că i-ai tăiat; pentru că...</em></span> NEGRUZZI, I 153</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Punctele de suspensie apar şi între propoziţii coordonate:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Se mişcă fata... clipeşte din ochi... îşi ridică mâna la frunte... îşi dă frumos părul într-o parte... zâmbeşte... se scoală… </em><span style="color: #000000;">CARAGIALE, O. I 121</span></span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Dacă nu mi s-or mai întoarce feciorii, ne-om duce şi noi, eu şi cu baba Cireaşa, unde se cu toate... unde se duc ş-aceste frunze de frasin zburate de vânt… </em></span>SADOVEANU, N. P 8</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">sau după propoziţii interogative ori exclamative:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Am înţeles… Nu ţi-am spus eu!... ghicisem. </em></span>CARAGIALE, O. I 286</span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Spune: să mă căiesc şi să mă ierţi!... Iartă-mă!... Fie-ţi milă de un biet păcătos bătrân. </em></span>CARAGIALE, O. I 49</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Între fraze:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Eu atunci iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste grad de parcă nici nu l-am atins şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea... Dar mai îndeseară iacă şi moş Vasile, cu vornicelul şi paznicul şi strigă pe tata la poartă.</span> </em>CREANGĂ, A 50</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Punctele de suspensie pot despărţi de restul frazei cuvintele sau propoziţiile explicative:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Câteodată... prea arare...</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>A târziu când arde lampa, </em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Inima din loc îmi sare, </em></span><br/> <span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Când aud că sună cleampa.</span> </em>EMINESCU, O. I 106</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Întreruperea vorbirii poate fi momentană sau definitivă. Vorbitorul îşi poate opri pentru un moment expunerea, înaintea unei afirmaţii care provoacă surprinderea. Pauza făcută într-o astfel de împrejurare măreşte efectul urmărit de vorbitor:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Îmi pun mâinile la ochi şi trec repede peste acest şir de ani, în care Eminescu şi-a dat cea mai scumpă şi mai nobilă parte din viaţa şi inteligenţa lui pentru... o mizerabilă bucăţică de pâine. </em></span>VLAHUŢĂ, O. A 237</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Întreruperea definitivă a vorbirii apare ori de câte ori vorbitorul nu vrea să-şi exprime până la sfârşit gândirea, considerând restul uşor de subînţeles sau recurgând la mimică şi gesturi. Comunicarea câştigă astfel în expresivitate:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Dai cartea asta, căpitane Cozmuţă. Dacă este vreo pricină de împotrivire...</em></span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>- Nu poate fi nici o împotrivire. Măria ta. </em></span>SADOVEANU, N. P 175</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Întreruperea se poate datora intervenţiei neaşteptate a unui interlocutor:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Ba să nu te amesteci, Ionel, şi să-ţi vezi de necazuri, că avem destule, că pe urmă iar o să zică boierii că ţii partea oamenilor şi o să te asuprească şi iar...</em></span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">- Bine, bine, lăsaţi-mă-n pace acuma!</span> </em>REBREANU, R. I 102</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Punctele de suspensie apar în povestire fie pentru a marca pauzele lungi pe care le face vorbitorul, căutând cuvintele, expresiile cele mai potrivite, fie pentru a sugera ritmul lent cu care vorbeşte povestitorul:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">- Era odată... începu bătrânul; era odată, măi băieţi... o zână... Ce vă spun eu e o poveste ca toate poveştile... Era o fată, frumoasă coz.</span> </em>SADOVEANU, O. III 154</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">În dialog, punctele de suspensie indică întârzierea răspunsului pe care trebuie să-l dea cel întrebat:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Cănuţă!</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Prezent!</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Câţi domni avut Ţara Românească?</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Mulţi, domnule.</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Mulţi, mulţi, da câţi? neghiobule!</em></span><br/> <span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>- </em></span><em><span style="color: #ff0000;">...Câţi, domnule?</span> </em>CARAGIALE, O. I 131</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><strong>Punctele de suspensie</strong> marchează şi o vorbire incoerentă:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Ce este gramatica, română, este... ce este, este... este arata... nu arata; artea... artea... ce... ce... ce ne învaţă;... ce este, este... este arata, uite dracu! Nu arata, artea ce ne învaţă... ce este este... şi tot aşa dobândind foarte repede, bâlbăit şi fără pic de cugetare, până la „a scrie într-o limbă corect” rar ajungea, sărmanul! </em></span>CREANGĂ, A 89-90</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">În citate, punctele de suspensie marchează lipsa unor propoziţii sau unor fraze:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Acolo-n ochi de pădure...</em></span><br/> <span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Vom şedea în foi de mure.</span> </em>EMINESCU, O. I 54</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><strong>în loc de</strong></span></p>
<p><span class="font-size-3"><strong> </strong></span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Acolo-n ochi de pădure,</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Lângă trestia cea lină</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Şi sub bolta cea senină</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Vom şedea în foi de mure.</em></span></p>
<p><span class="font-size-3"><em> </em></span></p>
<p><span class="font-size-3">Unii scriitori pun <strong>puncte de suspensie</strong> în limba româna după titluri de poezii când acestea sunt formate din primul vers sau din primele cuvinte ale versului cu care încep poeziile:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>O, mama</em><em>... </em></span>EMINESCU, O. I 129</span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Departe dunt de tine... </em></span>EMINESCU, O. I 107</span></p>
<p><span class="font-size-3"><em><span style="color: #ff0000;">Slăvit e versul...</span> </em>VLAHUŢĂ, O. A 58</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Când o dată este nesigură sau autorul nu vrea să o scrie în întregime se pun puncte de suspensie în locul părţilor care lipsesc:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>Într-o scrisoare din 184... zice corespondentul său. </em>IBRĂILEANU, SP. CR 83</span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>În epistola ta din... 1884 îmi vorbeşti de regretatul nostru amic, căpitanul Laurent. </em></span>GHICA, S 361</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Când într-o convorbire, persoana întrebată nu răspunde sau îşi arată numai prin mimică mirarea, surprinderea faţă de cele auzite, atitudinea ei este sugerată, în scriere, prin puncte de suspensie, uneori însoţite de semnul întrebării sau al exclamării:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Am râs alaltăieri cu el la Continental!…</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- !!</em><em>...</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Era şi Barbu…</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Dl. Delavrancea?</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Da… şi Nicu…</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Dl. Filipescu?</em></span><br/> <span class="font-size-3" style="color: #ff0000;"><em>- Ei, da! Şi Costică…</em></span><br/> <span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>- ?...</em></span> CARAGIALE, O. I 300</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">In construcţiile eliptice, punctele de suspensie ca semn de punctuatie ţin uneori locul predicatului sau al verbului copulativ omis:</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;">-</span><em><span style="color: #ff0000;"> Ei, flăcăule, de pe unde ?... Ce vânturi?... Pe la noi… ai?</span> </em>DELAVRANCEA, H.T 5</span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Iară noi? Noi, epigonii?... simţiri reci, harfe zdrobite. </em></span>EMINESCU, O. I 35</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3">Corect este să se scrie şi încadrate între paranteze pătrate, blanc stânga-dreapta.</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;">-<em> Ei, flăcăule, de pe unde ? [...] Ce vânturi? [...] Pe la noi… ai? </em></span>DELAVRANCEA, H.T 5</span></p>
<p><span class="font-size-3"><span style="color: #ff0000;"><em>Iară noi? Noi, epigonii? [...] simţiri reci, harfe zdrobite. </em></span>EMINESCU, O. I 35</span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><strong><span class="font-size-3"><a href="http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-romana/punctele-de-suspensie/">http://www.ortografia.ro/punctuatia-din-limba-romana/punctele-de-suspensie/</a></span></strong></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p>
<p><span class="font-size-3"> </span></p> Ghid de exprimare corectătag:insemneculturale.ning.com,2012-06-07:6515444:Topic:119372012-06-07T21:57:46.196ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p class="paragraphTitle"><span class="font-size-2">Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română.</span></p>
<div class="wikiArticle"><h2><span class="font-size-2" id="Forme_nominale_.28substantive.2C_adjective.2C_pronume.29">Forme nominale (substantive, adjective, pronume)</span></h2>
<table>
<tbody><tr><th width="25%"><span class="font-size-2">Greșit</span></th>
<th width="25%"><span class="font-size-2">Corect…</span></th>
<th width="50%"></th>
</tr>
</tbody>
</table>
</div>
<p class="paragraphTitle"><span class="font-size-2">Acest articol tratează câteva din cele mai frecvente probleme de exprimare în limba română.</span></p>
<div class="wikiArticle"><h2><span class="font-size-2" id="Forme_nominale_.28substantive.2C_adjective.2C_pronume.29">Forme nominale (substantive, adjective, pronume)</span></h2>
<table>
<tbody><tr><th width="25%"><span class="font-size-2">Greșit</span></th>
<th width="25%"><span class="font-size-2">Corect</span></th>
<th width="50%"><span class="font-size-2">Explicații</span></th>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">băiatul <b>al cărui</b> carte</span><br/> <span class="font-size-2">fata <b>a cărui</b> carte etc.</span></td>
<td><span class="font-size-2">băiatul <b>a cărui</b> carte</span><br/> <span class="font-size-2">fata <b>a cărei</b> carte</span><br/> <span class="font-size-2">băiatul <b>ale cărui</b> cărți</span><br/> <span class="font-size-2">fata <b>ale cărei</b> cărți</span><br/> <span class="font-size-2">băieții <b>a căror</b> carte</span><br/> <span class="font-size-2">fetele <b>a căror</b> carte</span><br/> <span class="font-size-2">băieții <b>ale căror</b> cărți</span><br/> <span class="font-size-2">fetele <b>ale căror</b> cărți</span><br/> <br/> <span class="font-size-2">băiatul <b>al cărui</b> câine</span><br/> <span class="font-size-2">fata <b>al cărei</b> câine</span><br/> <span class="font-size-2">băiatul <b>ai cărui</b> câini</span><br/> <span class="font-size-2">fata <b>ai cărei</b> câini</span><br/> <span class="font-size-2">băieții <b>al căror</b> câine</span><br/> <span class="font-size-2">fetele <b>al căror</b> câine</span><br/> <span class="font-size-2">băieții <b>ai căror</b> câini</span><br/> <span class="font-size-2">fetele <b>ai căror</b> câini</span></td>
<td><span class="font-size-2">Mulți dintre noi facem acordul „cum s-o nimeri”. Totuși, există o regulă simplă, numită „acordul în cruce”: <i>al/a/ai/ale</i> se acordă cu obiectul <i>(carte/cărți/câine/câini),</i> iar <i>cărui/cărei/căror</i> se acordă cu posesorul <i>(băiatul/fata/băieții/fetele).</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">fumător <b>învederat</b></span><br/> <span class="font-size-2">adevăr <b>inveterat</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">fumător <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/inveterat" class="external text" rel="nofollow">inveterat</a></b></span><br/> <span class="font-size-2">adevăr <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnvederat" class="external text" rel="nofollow">învederat</a></b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Paronimele pot produce adesea confuzii! Întrucât e vorba de<i>fumător înrăit</i> și de <i>adevăr evident</i>, exprimarea corectă e cea indicată de ghid.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">eu <b>însuși</b> etc.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Masculin</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>însumi</b></span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>însuți</b></span><br/> <span class="font-size-2">el <b>însuși</b></span><br/> <span class="font-size-2">noi <b>înșine</b></span><br/> <span class="font-size-2">voi <b>înșivă</b></span><br/> <span class="font-size-2">ei <b>înșiși</b></span><br/> <br/> <span class="font-size-2"><b>Feminin</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>însămi</b></span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>însăți</b></span><br/> <span class="font-size-2">ea <b>însăși</b></span><br/> <span class="font-size-2">noi <b>însene</b></span><br/> <span class="font-size-2">voi <b>însevă</b></span><br/> <span class="font-size-2">ele <b>înseși (însele)</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Pronume de întărire - vezi <a href="http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnsumi/paradigma" class="external text" rel="nofollow">DEX</a>.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">cartea <b>care</b> am citit-o</span><br/> <span class="font-size-2">omul <b>care</b> l-am întrebat</span></td>
<td><span class="font-size-2">cartea <b>pe care</b> am citit-o</span><br/> <span class="font-size-2">omul <b>pe care</b> l-am întrebat</span><br/> <br/> <span class="font-size-2">cartea <b>care</b> mi-a plăcut</span><br/> <span class="font-size-2">omul <b>care</b> mi-a răspuns</span></td>
<td><span class="font-size-2">În toate cazurile avem de-a face cu propoziții subordonate atributive. În primele două, <i>pe care</i> este complement direct, ca și<i>cartea, omul</i> la care se referă, adică în cazul acuzativ, de aceea este nevoie și de prepoziția <i>pe.</i></span><br/> <br/> <span class="font-size-2">În ultimele două cazuri, <i>care</i> este subiect, ca și substantivele la care se referă, deci este la nominativ, de aceea nu este nevoie de prepoziția <i>pe.</i> <i>Cartea care am citit-o</i> este o contaminare între cele două construcții și este incorectă.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Mă doare <b>apendicita.</b></span><br/> <span class="font-size-2">Mă doare <b>amigdalita.</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Mă doare <b>apendicele.</b></span><br/> <span class="font-size-2">Mă dor <b>amigdalele.</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><a href="http://dexonline.ro/definitie/apendicit%C4%83" class="external text" rel="nofollow">Apendicita</a> și <a href="http://dexonline.ro/definitie/amigdalit%C4%83" class="external text" rel="nofollow">amigdalita</a> sunt boli. Ele nu sunt părți ale corpului, deci nu au cum să doară. Totuși, construcția <i>mă doare apendicita</i>nu e așa de greșită cum pare. Se spune <i>mă supără/necăjește/sâcâie</i> etc. o boală, <i>mă face să sufăr</i> o boală, iar de aici la <i>mă doare</i> o boală, nu e decât un mic pas… La fel, se poate spune <i>apendicita îmi provoacă dureri,</i> deci, altfel spus, boala<i>nu doare,</i> dar <i>dă durere.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>Codri</b> înverziți sunt frumoși.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Pantaloni</b> albaștri s-au rupt.</span><br/> <span class="font-size-2">Am discutat despre niște<b>parametrii</b> importanți.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Parametri</b> cei mai importanți au fost discutați.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Codrii</b> înverziți sunt frumoși.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Înverziții</b> codri freamătă.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Pantalonii</b> albaștri s-au rupt.</span><br/> <span class="font-size-2">Am discutat despre niște<b>parametri</b> importanți.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Parametrii</b> cei mai importanți au fost discutați.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Substantivele masculine au, la forma de plural articulat cu articol hotărât, doi <i>i</i> (sau trei, în cazul cuvintelor ca <i>uliii, vizitiii, copiii).</i>Când există un adjectiv antepus substantivului, el preia accentul:<i>codrii înverziți,</i> dar <i>înverziții codri.</i> În sintagma <i>niște parametri importanți,</i> articolul este nehotărât <i>(niște),</i> așadar toate cuvintele se scriu cu un singur <i>i.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>copii</b> se joacă</span><br/> <br/> <span class="font-size-2"><b>cobaiii</b> sunt rozătoare</span></td>
<td><span class="font-size-2">un <b>copil</b></span><br/> <span class="font-size-2">doi <b>copii</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>copiii</b> se joacă</span><br/> <br/> <span class="font-size-2">un <b>cobai</b></span><br/> <span class="font-size-2">doi <b>cobai</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>cobaii</b> sunt rozătoare</span></td>
<td><span class="font-size-2">În cele mai multe cazuri, forma de plural articulat a substantivelor masculine se formează prin adăugarea articolului hotărât <i>-i</i> la forma nearticulată. Substantivele care au doi <i>i</i> la plural <i>(copii, ulii, vizitii)</i> capătă încă unul în forma articulată <i>(copiii, uliii, vizitiii),</i> iar substantivele care au un singur <i>i</i> la plural <i>(oameni, cobai)</i> vor avea doi <i>i</i> în forma articulată <i>(oamenii, cobaii).</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>cea</b> mai bine plătită doctoriță</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>cel</b> mai bine plătită doctoriță</span></td>
<td><span class="font-size-2">Formarea superlativului cu expresia <i>cel mai</i> se referă, în acest caz, la adverbul <i>bine,</i> nu la adjectivul <i>plătită.</i> Doctorița nu este <i>cea mai plătită,</i> ci <i>cea plătită cel mai bine.</i> Și, întrucât adverbele nu au gen, număr sau caz, superlativul se formează implicit cu <i>cel</i> pus la masculin.</span><br/> <br/> <span class="font-size-2">Se vede mai ușor forma corectă inversând topica: <i>Doctorița cel mai bine plătită,</i> nu <i>Doctorița *cea mai bine plătită.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">îmi place <b>de cineva</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">îmi place <b>cineva</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Cineva</i> este subiect gramatical (<i>cineva</i> îmi place), deci trebuie pus în cazul nominativ, fără prepoziția <i>de.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">preț <b>scump</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">preț <b>mare</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Un produs este scump atunci când prețul său este mare. <i>Preț scump</i> este o struțo-cămilă.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">sticlă de un <b>kilogram</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">sticlă de un <b>litru</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Volumul se măsoară în litri. Dacă umplem o sticlă de un litru cu mercur, ea va cântări peste 13 kilograme, iar dacă o umplem cu ulei de floarea soarelui, ea va cântări numai 920 de grame! Deci<i>sticlă de un kilogram</i> este restrictiv sau impropriu, sintagma fiind valabilă doar în cazul unor anumite lichide cu densitatea apropiată de 1kg / litru – apă, bere etc.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">ora <b>una</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora <b>doi</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora <b>doisprezece</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora douăzeci și <b>una</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora douăzeci și <b>doi</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">ora <b>unu</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora <b>două</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora <b>douăsprezece</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora douăzeci și <b>unu</b></span><br/> <span class="font-size-2">ora douăzeci și <b>două</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Ora unu/douăzeci și unu</i>, deci numerale masculine pe lângă un substantiv feminin, constituie excepții, explicabile prin faptul că moștenesc forma inițială a felului cum era exprimat timpul, <i>un ceas după miezul zilei/nopții,</i> mai pe scurt, <i>ceasul unu,</i> iar prin rostire prescurtată, <i>unu (e ceasul unu</i> sau, simplu, <i>e unu).</i> Apoi, forma de masculin, deja impusă, s-a păstrat și pe lângă femininul <i>oră: ora unu.</i> În schimb, în cazurile <i>ora două/douăsprezece/douăzeci și două,</i>s-a impus forma de feminin, care este și cea de neutru plural:<i>două ceasuri după miezul zilei/nopții,</i> de unde <i>ceasurile</i> sau <i>ceasul două,</i> apoi <i>ora două</i> etc. Este de neînțeles cum cineva poate rosti<i>ora doisprezece,</i> atâta timp cât nu va spune niciodată <i>ora doi!</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Am luat un pix de la ei și <b>i</b> l-am dat înapoi.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Am luat un pix de la ei și <b>li</b> l-am dat înapoi.</span><br/> <span class="font-size-2">Am luat un pix de la ei și l-am dat înapoi <b>(lor).</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Strict vorbind, deoarece am dat pixul înapoi mai multor persoane, corect este <i>...li l-am dat...</i>. Totuși, aceasta este una din situațiile când ambele construcții sunt de evitat. Un motiv este <a href="http://dexonline.ro/definitie/eufonie" class="external text" rel="nofollow">eufonia</a>. Apoi, dacă ar fi vorba de un obiect feminin, construcția s-ar schimba: <i>am luat o minge de la ei și <b>le</b>-am dat-<b>o</b> înapoi.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">... datorită publicului și <b>a încurajărilor</b> acestuia...</span></td>
<td><span class="font-size-2">... datorită publicului și<b>încurajărilor</b> acestuia...</span></td>
<td><span class="font-size-2">După <i><a href="http://dexonline.ro/definitie/datorit%C4%83" class="external text" rel="nofollow">datorită</a></i> se folosește dativul. Articolul posesiv <i>a (al, ai, ale)</i>este specific genitivului, deci nu are ce căuta aici.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Era crispat și zâmbea <b>fortuit.</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Multe din marile descoperiri au fost făcute <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/fortuit" class="external text" rel="nofollow">fortuit</a>.</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Fortuit</i> înseamnă „neprevăzut, inopinat, întâmplător”, nu „<a href="http://dexonline.ro/definitie/for%C8%9Bat" class="external text" rel="nofollow">forțat</a>”.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">cartea anului <b>acesta</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">cartea anului <b>acestuia</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Adjectivul pronominal demonstrativ se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">condițiile <b>cele mai optime</b></span><br/> <span class="font-size-2">o listă <b>foarte completă</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">condițiile <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/optim" class="external text" rel="nofollow">optime</a></b></span><br/> <span class="font-size-2">o listă <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/complet" class="external text" rel="nofollow">completă</a></b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Adjectivele care la origine sunt comparative și superlative:<i>exterior, interior, superior, inferior, optim, excelent</i> sau cele care exprimă, prin sensul lor, superlativul: <i>ultrasensibil, splendid, perfect</i>nu formează grade de comparație.</span><br/> <span class="font-size-2">De asemenea nu formează grade de comparație nici adjectivele care exprimă o însușire absolută: <i>pozitiv, negativ, complet, mort, viu, principal, gravidă, mijlociu, prim</i> etc.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Din cauza <b>la vremea</b> urâtă, n-am mai mers la munte.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Din cauza <b>vremii</b> urâte, n-am mai mers la munte.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Din cauza</i> este o locuțiune prepozițională care cere întotdeauna cazul genitiv.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Le-am mulțumim <b>la cei</b> care m-au ajutat.</span><br/> <span class="font-size-2">I-am mulțumit <b>la unu</b> dintre cei care m-au ajutat.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Le-am mulțumit <b>celor</b> care m-au ajutat.</span><br/> <span class="font-size-2">I-am mulțumit <b>unuia</b> dintre cei care m-au ajutat.</span><br/> <span class="font-size-2">Le-am mulțumit <b>la trei</b> dintre cei care m-au ajutat.</span><br/> <span class="font-size-2">Le-am mulțumit <b>la asemenea/astfel de oameni</b>pentru ajutorul dat.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Celor, unuia, la trei, la asemenea/astfel de oameni</i> sunt complemente indirecte. Ele răspund la întrebarea „cui i-am mulțumit?” <i>(celor</i> etc.), nu la întrebarea „la cine i-am mulțumit?” <i>(la cei</i> etc.). Acest gen de complement indirect stă întotdeauna în cazul dativ <i>(celui</i> etc.). Varianta <i>la cei</i> nu este propriu-zis o greșeală, ci mai curând un stil de vorbire neîngrijită sau o formă populară.</span><br/> <span class="font-size-2">Limba literară acceptă construcția cu prepoziția <i>la</i> numai când complementul indirect este exprimat printr-un numeral invariabil (de exemplu trei) sau are ca determinant un adjectiv invariabil (de exemplu <i>asemenea, astfel).</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">abrogarea legii <b>adoptată</b> acum un an</span></td>
<td><span class="font-size-2">abrogarea legii <b>adoptate</b> acum un an</span></td>
<td><span class="font-size-2">Când un atribut este exprimat prin adjectiv (provenit din participiul verbului <i>a adopta,</i> în acest caz), adjectivul se acordă întotdeauna în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină. Aici <i>legii</i> este în cazul genitiv, deci și <i>adoptate</i> trebuie pus în cazul genitiv.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>Ouălele</b> sunt proaspete.</span><br/> <span class="font-size-2">Încondeierea <b>ouălelor</b> este o tradiție frumoasă.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Ouăle</b> sunt proaspete.</span><br/> <span class="font-size-2">Încondeierea <b>ouălor</b> este o tradiție frumoasă.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Pentru a articula cu articolul hotărât pluralul substantivului <i>ou,</i> se adaugă articolul feminin <i>–le</i> la forma de nominativ plural: <i>femei-femeile; cărți-cărțile; ouă-ouăle.</i>. Vezi și <a href="http://dexonline.ro/definitie/ou/paradigma" class="external text" rel="nofollow">definiția cu paradigma expandată</a>.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Solicitatorul întrunește <b>un<a href="http://dexonline.ro/definitie/summum" class="external text" rel="nofollow">summum</a></b> de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Solicitatorul întrunește <b>o <a href="http://dexonline.ro/definitie/sum%C4%83" class="external text" rel="nofollow">sumă</a></b>de calități, care îl recomandă pentru a fi angajat.</span><br/> <span class="font-size-2">Scriitorul a ajuns la <b>un<a href="http://dexonline.ro/definitie/summum" class="external text" rel="nofollow">summum</a></b> al calităților artistice greu de depășit.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Summum</i> are sensul de <i>gradul cel mai înalt, punct maxim</i>. Folosirea lui cu sensul de <i>sumă, sumedenie</i> este greșită.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Doamna Ionescu este un<b>filolog / politician / doctor / președinte / artist / profesor / muzician / sculptor</b> renumit.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Doamna Ionescu este o<b>filologă / politiciană / doctoriță / președintă / artistă / profesoară / muziciană / sculptoriță</b>renumită.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Majoritatea profesiilor au și formă de feminin în limba română.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">un medicament pentru<b><a href="http://dexonline.ro/definitie/ameliorarea" class="external text" rel="nofollow">ameliorarea</a></b> durerii</span></td>
<td><span class="font-size-2">un medicament pentru<b><a href="http://dexonline.ro/definitie/atenuarea" class="external text" rel="nofollow">atenuarea</a></b> durerii</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Ameliorare</i> înseamnă <i>îmbunătățire</i>, or durerea nu poate fi îmbunătățită. E corect, însă, <i>ameliorarea stării de sănătate.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">rata <b>de promovabilitate</b> la bac...</span></td>
<td><span class="font-size-2">rata <b>de promovare</b> la bac...</span><br/> <span class="font-size-2">rata <b>promovabilității</b> la bac...</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>Rata de promovabilitate</i> s-ar interpreta ca „procentul de însușire de a fi promovat”, ceea ce nu e normal ca exprimare. Dar,<i>promovabilitate</i> înseamnă și „acțiunea, starea de a promova”, ceea ce face posibilă a doua formă de construcție corectă.</span></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<h2><span class="font-size-2" id="Forme_verbale">Forme verbale</span></h2>
<table>
<tbody><tr><th width="25%"><span class="font-size-2">Greșit</span></th>
<th width="25%"><span class="font-size-2">Corect</span></th>
<th width="50%"><span class="font-size-2">Explicații</span></th>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">eu <b>crez</b></span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>crezi</b></span><br/> <span class="font-size-2">el <b>crează</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>creerea/creearea/creiarea</b>lumii</span></td>
<td><span class="font-size-2">eu <b>creez</b></span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>creezi</b></span><br/> <span class="font-size-2">el <b>creează</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>crearea</b> lumii</span></td>
<td><span class="font-size-2">Verbul <i>a crea,</i> deși aparent se termină în <i>-ea,</i> nu este un verb de conjugarea a II-a, ci de conjugarea I. Sufixul este <i>-a,</i> iar rădăcina este <i>cre-.</i> Pentru ușurință, conjugați-l ca și pe <i>a lucra,</i> înlocuind<i>lucr-</i> cu <i>cre-: eu lucr-ez/cre-ez; tu lucr-ezi/cre-ezi; el lucr-ează/cre-ează</i> etc. Formele <i>crezi</i> sau <i>crez, crează</i> aparțin verbului <i>a crede:</i>prima este pers. a II-a sing., indicativ prezent, iar celelalte două, forme populare ale aceluiași verb: <i>eu crez, el/ea/ei/ele să crează.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">eu <b>creiez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>agreiez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>întemeez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>încleez</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">eu <b>creez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>agreez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>întemeiez</b></span><br/> <span class="font-size-2">eu <b>încleiez</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Numai dacă infinitivul verbului se termină în <i>-ia (a întemeia, a încleia),</i> atunci litera <i>-i-</i> apare și în formele conjugate: <i>eu întemeiez/încleiez..., eu întemeiam/încleiam..., eu întemeiai/încleiai..., eu am întemeiat/încleiat..., întemeind/încleind</i>.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">mi-ar <b>place</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">mi-ar <b>plăcea</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Infinitivul verbului este <a href="http://dexonline.ro/definitie/pl%C4%83cea" class="external text" rel="nofollow">a plăcea</a>, iar condițional-optativul se formează cu verbul auxiliar <i>a avea</i> (în acest caz, <i>ar)</i> și cu infinitivul.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>Fi</b> cuminte!</span><br/> <span class="font-size-2">Să <b>fi</b> punctual.</span><br/> <span class="font-size-2">Să nu <b>fi</b> trist.</span><br/> <span class="font-size-2">Nu <b>fii</b> fraier!</span><br/> <span class="font-size-2">Să <b>fii</b> știut ce pierd, n-aș <b>fii</b>lipsit.</span><br/> <span class="font-size-2">Aș <b>fii</b> mândru dacă aș lua un premiu.</span><br/> <span class="font-size-2">Promit că voi <b>fii</b> punctual.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Fii</b> cuminte!</span><br/> <span class="font-size-2">Să <b>fii</b> punctual.</span><br/> <span class="font-size-2">Să nu <b>fii</b> trist.</span><br/> <span class="font-size-2">Nu <b>fi</b> fraier!</span><br/> <span class="font-size-2">Să <b>fi</b> știut ce pierd, n-aș <b>fi</b> lipsit.</span><br/> <span class="font-size-2">Aș <b>fi</b> mândru dacă aș lua un premiu.</span><br/> <span class="font-size-2">Promit că voi <b>fi</b> punctual.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Se folosește <i>fii</i> doar la imperativ afirmativ <i>(fii cuminte)</i> și la conjunctiv afirmativ sau negativ <i>(să fii punctual / să nu fii trist).</i> În toate celelalte situații, se folosește <i>fi.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Aș <b>venii</b> și eu cu voi.</span><br/> <span class="font-size-2">Cât am putut <b>dormii</b>!</span></td>
<td><span class="font-size-2">Aș <b>veni</b> și eu cu voi.</span><br/> <span class="font-size-2">Cât am putut <b>dormi</b>!</span></td>
<td><span class="font-size-2">În primul caz, verbul este la modul condițional-optativ, care se construiește întotdeauna cu forma de infinitiv a verbului. În al doilea caz, verbul este chiar la infinitiv. Formele <i>eu venii, eu dormii</i>sunt valabile pentru perfectul simplu.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Nu <b>fă</b> asta.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Nu <b>face</b> asta.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Imperativul negativ, pers. a II-a sing., se formează cu infinitivul verbului: <i>nu mânca, nu vorbi, nu pleca.</i> Deci, <i>nu face.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">nu <b>se merită</b> să aștepți</span><br/> <span class="font-size-2">nu <b>se există</b> așa ceva</span></td>
<td><span class="font-size-2">nu <b>merită</b> să aștepți</span><br/> <span class="font-size-2">nu <b>există</b> așa ceva</span></td>
<td><span class="font-size-2">Formele impersonale cu aspect reflexiv ale lui <i><a href="http://dexonline.ro/definitie/merita" class="external text" rel="nofollow">a merita</a></i> și <i><a href="http://dexonline.ro/definitie/exista" class="external text" rel="nofollow">a exista</a></i>au apărut, probabil, prin contaminare cu construcțiile similare de tipul <i>nu se obișnuiește, nu se justifică, nu se face/cade,</i> dar ele nu au nicio justificare.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Când am venit la tine, tu<b>plecasei</b> deja.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Când am venit la tine, tu<b>plecaseși</b> deja.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Forma verbului la indicativ, mai mult ca perfect, pers. a II-a sing., se construiește cu terminația <i>-seși,</i> nu <i>–sei</i> (valabilă pentru pers. I sing.): <i>plecaseși, plăcuseși, merseseși, coborâseși, iubiseși.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">A fost <b>investit</b> în funcția de ...</span><br/> <span class="font-size-2">A <b>învestit</b> mult în afacere.</span></td>
<td><span class="font-size-2">A fost <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEnvestit" class="external text" rel="nofollow">învestit</a></b> în funcția de ...</span><br/> <span class="font-size-2">A <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/investit" class="external text" rel="nofollow">investit</a></b> mult în afacere.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Deși au o etimologie comună, verbele <i>a investi</i> („a cheltui/plasa bani într-un anumit scop, într-o anumită afacere”) și <i>a învesti</i> („a acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție”) au evoluat diferit ca sens, de unde, probabil, nevoia de a le diferenția și formal, prin adoptarea formei <i><b>î</b>nvesti.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Să <b>cere-ți</b> voie înainte să plecați.</span><br/> <span class="font-size-2">Nu <b>trage-ți!</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>Cereți</b> drepturile tale.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Trageți</b> pătura (pe tine).</span></td>
<td><span class="font-size-2">Să <b>cereți</b> voie înainte să plecați.</span><br/> <span class="font-size-2">Nu <b>trageți!</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>Cere-ți</b> drepturile tale.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Trage-ți</b> pătura (pe tine).</span></td>
<td><span class="font-size-2">Când <i>-ți</i> apare ca desinență pentru indicarea pers. a II-a plural a verbelor, se scrie, desigur, lipit de verb: <i>voi cereți, voi trageți.</i> Dar se scrie despărțit prin cratimă de un verb la imperativ, când <i>-ți</i>este forma prescurtată a pronumelui <i>îți,</i> forma de dativ a lui <i>tu,</i>care în astfel de construcții are rol de pronume posesiv, înlocuind sau doar întărind pronumele posesiv propriu-zis: <i>cere-ți drepturile = cere drepturile <b>tale;</b> trage-ți pătura = trage pătura <b>(ta)</b> pe corpul<b>tău;</b> pune-ți pălăria pe cap = pune pălăria <b>(ta)</b> pe capul <b>tău.</b></i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">eu <b>crap</b> (de râs, de ciudă).</span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>crapi</b> (de râs, de ciudă).</span><br/> <span class="font-size-2">el se <b>înșeală</b></span><br/> <span class="font-size-2">vrea să (te) <b>înșale</b></span><br/> <span class="font-size-2">el/ea se <b>așează</b></span><br/> <span class="font-size-2">să <b>aibe</b> parte</span></td>
<td><span class="font-size-2">eu <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/cr%C4%83pa" class="external text" rel="nofollow">crăp</a></b> (de râs, de ciudă).</span><br/> <span class="font-size-2">tu <b>crăpi</b> (de râs, de ciudă).</span><br/> <span class="font-size-2">el se <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/%C3%AEn%C8%99ela" class="external text" rel="nofollow">înșală</a></b></span><br/> <span class="font-size-2">vrea să (te) <b>înșele</b></span><br/> <span class="font-size-2">el/ea se <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/a%C8%99eza" class="external text" rel="nofollow">așază</a></b></span><br/> <span class="font-size-2">să <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/avea" class="external text" rel="nofollow">aibă</a></b> parte</span></td>
<td><span class="font-size-2">Formele corecte sunt stabilite de comisiile Academiei Române abilitate să instituie normele ortografice. Forma <i>înșale</i> există doar pentru sensul învechit „a pune șaua pe...” (astăzi verbul folosit pentru aceasta nu mai este <i>a înșela</i>, ci <i>a înșeua).</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">De ce <b>te râzi?</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">De ce <b>râzi?</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><i><a href="http://dexonline.ro/definitie/r%C3%A2de" class="external text" rel="nofollow">A râde</a></i> este verb intranzitiv, nu reflexiv.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>a avansa</b> înainte</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>a avansa</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><i><a href="http://dexonline.ro/definitie/avansa" class="external text" rel="nofollow">A avansa</a></i> înseamnă <i>a înainta.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>De-te</b> la o parte</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Dădeți-vă</b> jos.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Dă-te</b> la o parte.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Dați-vă</b> jos.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>De, dădeți,</i> ca forme de imperativ ale verbului <i>a se da,</i> sunt variante învechite, populare, incorecte.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Ce-<b>s</b> cu cărțile astea pe masă?</span><br/> <span class="font-size-2">Ce <b>sunt</b> cu cărțile astea pe masă?</span></td>
<td><span class="font-size-2">Ce-<b>i</b> cu cărțile astea pe masă?</span><br/> <span class="font-size-2">Ce <b>este</b> cu cărțile astea pe masă?</span></td>
<td><span class="font-size-2">Folosirea verbului <i>-i</i> (formă abreviată și modificată a lui <i>este/e)</i> la plural nu are legătură cu faptul că vorbim despre mai multe <i>cărți,</i>deoarece este vorba de o formă impersonală, fixă: <i>ce-i cu cărțile astea/cartea asta</i> sau <i>pantoful ăsta/pantofii ăștia pe masă? Ce-i cu tine?</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>mă risc</b> să dau un pronostic...</span><br/> <span class="font-size-2"><b>te riști</b> să-l înfrunți pe șef?</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>risc</b> să dau un pronostic...</span><br/> <span class="font-size-2"><b>riști</b> să-l înfrunți pe șef?</span></td>
<td><span class="font-size-2">Chiar dacă unele dicționare menționează că <i><a href="http://dexonline.ro/definitie/risca" class="external text" rel="nofollow">a risca</a></i> este și reflexiv, aceste forme sunt învechite și nerecomandate.</span></td>
</tr>
</tbody>
</table>
<h2><span class="font-size-2" id="Folosirea_corect.C4.83_a_unor_adverbe_.C8.99i_prepozi.C8.9Bii._Alte_devieri_ortografice._Expresii">Folosirea corectă a unor adverbe și prepoziții. Alte devieri ortografice. Expresii</span></h2>
<table>
<tbody><tr><th width="25%"><span class="font-size-2">Greșit</span></th>
<th width="25%"><span class="font-size-2">Corect</span></th>
<th width="50%"><span class="font-size-2">Explicații</span></th>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Eu am <b>decât</b> trei picioare.</span><br/> <span class="font-size-2">Mai lipsește <b>decât</b> Mihai.</span><br/> <span class="font-size-2">Am <b>decât</b> 10000 lei.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Eu am <b>numai</b> trei picioare.</span><br/> <span class="font-size-2">Mai lipsește <b>doar</b> Mihai.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Nu</b> am <b>decât</b> 10000 lei.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Ca adverbe restrictive, în construcții afirmative se folosesc <i>numai</i>sau <i>doar,</i> iar în construcții negative se folosește <i>decât.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Ne-am văzut doar <b>odată</b> în ultimul an.</span><br/> <span class="font-size-2">A fost <b>o dată</b> ca niciodată...</span><br/> <span class="font-size-2"><b>O dată</b> cu Ana, a venit și Barbu.</span><br/> <span class="font-size-2">Era vesel și <b>o dată</b> s-a întristat.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Ne-am văzut doar <b>o dată</b> în ultimul an.</span><br/> <span class="font-size-2">A fost <b>odată</b> ca niciodată... (cândva)</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Odată</b> cu Ana, a venit și Barbu. (concomitent)</span><br/> <span class="font-size-2">Era vesel și <b>odată</b> s-a întristat. (deodată)</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>O dată</i> este o construcție formată din numeralul <i>o (una)</i> și substantivul <i>dată</i> („caz, ocazie, situație în care se petrece ceva”) și indică o enumerare <i>(o dată, de două ori).</i> <i>Odată</i> este adverb, având mai mult sensuri: „cândva”, „concomitent”. Vezi și definițiile pentru <a href="http://dexonline.ro/definitie/dat%C4%83" class="external text" rel="nofollow">dată</a>, <a href="http://dexonline.ro/definitie/odat%C4%83" class="external text" rel="nofollow">odată</a>.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>Numai</b> știu ce să cred.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Nu mai</b> tu știi ce s-a întâmplat.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>Nu mai</b> știu ce să cred.</span><br/> <span class="font-size-2"><b>Numai</b> tu știi ce s-a întâmplat.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Se face confuzie între două situații foarte diferite, între cuvântul<i>numai</i> și un grupaj relativ aleatoriu, ocazional, <i>nu mai. Numai</i> este un adverb cu funcție de delimitare, cu același sens ca <i>doar: numai/doar el a fost invitat</i> (nu și alții); <i>voi sta numai/doar o oră</i> (nu mai multe). În sintagma <i>nu mai,</i> cele două componente își păstrează autonomia, <i>nu</i> fiind o simplă negație, iar <i>mai,</i> un element de cu totul altă natură, care, aici, indică încetarea acțiunii exprimate de verb: <i>mai știu = încă știu, continui să știu; nu mai știu = am încetat (deja) să știu.</i> Deci, față de simpla negație <i>nu știu, mai</i> aduce precizarea, nuanțarea că <i>înainte am știut.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Plouă <b>în continuu.</b></span><br/> <span class="font-size-2">România este <b>încontinuu</b>progres.</span></td>
<td><span class="font-size-2">Plouă <b>încontinuu (incontinuu).</b></span><br/> <span class="font-size-2">România este <b>în continuu</b>progres.</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i><a href="http://dexonline.ro/definitie/%C3%8Encontinuu" class="external text" rel="nofollow">Încontinuu</a>/<a href="http://dexonline.ro/definitie/incontinuu" class="external text" rel="nofollow">incontinuu</a></i> este adverb (echivalent cu <i>mereu, întruna, neîntrerupt),</i> ușor de recunoscut, deoarece determină un verb. Construcția <i>în <a href="http://dexonline.ro/definitie/continuu" class="external text" rel="nofollow">continuu</a></i> apare atunci când <i>continuu</i> e adjectiv, deci determină un substantiv. Funcția de adjectiv este confirmată și de caracterul flexibil al cuvântului – <i>în continuu progres; în continuă dezvoltare</i> –, dar și de mobilitatea sintactică: <i>în continuu progres/în progres continuu.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">ascultă muzică la<b>maxim/minim</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>maxim</b> de profit cu un<b>minimum</b> efort</span></td>
<td><span class="font-size-2">ascultă muzică (dată/emisă) la<b>maximum/minimum</b></span><br/> <span class="font-size-2"><b>maximum</b> de profit cu un<b>minim</b> efort</span></td>
<td><span class="font-size-2"><i>La <a href="http://dexonline.ro/definitie/maximum" class="external text" rel="nofollow">maximum</a>/<a href="http://dexonline.ro/definitie/minimum" class="external text" rel="nofollow">minimum</a></i> sunt locuțiuni adverbiale, compuse din prepoziția <i>la</i> plus substantivele <i>maximum/minimum,</i> și determină verbe: <i>s-a enervat la maximum; a redus la minimum cheltuielile.</i> Ca substantive, ele pot apărea și în alte contexte – <i>în maximum 30 de minute...; este necesar un minimum de efort...</i> Ca adjective, aceste cuvinte au formele <i>maxim/minim</i> și determină diferite substantive, putând suferi și modificări flexionare: <i>valoare maximă, eforturi minime.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">cartea <b>după</b> noptieră</span></td>
<td><span class="font-size-2">cartea <b>de pe</b> noptieră</span></td>
<td><span class="font-size-2">Deși marcat ca <i>impropriu,</i> sensul <i>de pe</i> al prepoziției <i>după</i> este recunoscut de DEX ca fiind acceptabil, ceea ce ni se pare o eroare (vezi <a href="http://dexonline.ro/definitie/dup%C4%83" class="external text" rel="nofollow">după</a>, sensul I.5). <i>După</i> cu sensul <i>de pe</i> este un regionalism nerecomandabil.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Până număr <b>la</b> trei să plecați de-aici!</span></td>
<td><span class="font-size-2">Până număr <b>până la</b> trei să plecați de-aici!</span></td>
<td><span class="font-size-2">Numărăm (de la unu) <i>până</i> la trei. Probabil prezența primului <i>până</i>determină ezitarea de a-l repeta, dar este necesar și cel de-al doilea.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">eu/ei/ele <b>sînt/sânt</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">eu/ei/ele <b>sunt</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Există multe argumente pro și contra trecerii, în 1993, de la ortografia <i>sînt</i> la ortografia <i>sunt</i> (ca și a revenirii la folosirea lui <i>â),</i>dar normele curente impun forma <i>sunt.</i> Forma <i>sânt</i> este greșită oricum!</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>ânger<br/> a hotărâ<br/> reântregire<br/> hotărît<br/> hotărînd</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>înger<br/> a hotărî<br/> reîntregire<br/> hotărât<br/> hotărând</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">La începutul și la sfârșitul cuvintelor se folosește numai <i>î,</i> ca și în cuvintele formate cu prefix, dacă <i>î</i> este prima literă din rădăcină<i>(reînnoire, neîntors).</i> Deci, participiul și gerunziul verbelor nu fac excepție: <i>coborât-coborând</i> etc.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>intreprinde, intreprindere, intreprinzător...</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>întreprinde, întreprindere, întreprinzător...</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Toate cuvintele din această familie se scriu (și se pronunță) doar cu <i>î,</i> nu cu <i>i.</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>a înpodobi<br/> a înproșca<br/> a se înbuiba<br/> a înbiba</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>a împodobi<br/> a împroșca<br/> a se îmbuiba<br/> a îmbiba</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Înainte de <i>-b-</i> sau <i>-p-</i>, în cuvintele românești, apare consoana <i>-m-,</i> nu <i>-n.-</i> Fac excepție cuvintele compuse <i>(sânpetru, nonprofit)</i> și cuvintele adoptate în română în forma originală <i>(hornpipe, Istanbul).</i></span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2"><b>anti-drog<br/> ne-respectuos<br/> răs-poimâine</b></span></td>
<td><span class="font-size-2"><b>antidrog<br/> nerespectuos<br/> răspoimâine</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">În general, în limba română prefixele se scriu lipite de cuvântul care le urmează și nu se despart prin cratimă. Numai în cazul derivărilor ocazionale, neconsacrate de dicționare, se despart prin cratimă: <i>anti-prezidențial, anti-Ionescu, anti-orice</i> etc.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">Liniște! <b>Să nu se audă musca!</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">Liniște! <b>Să se audă musca!</b></span><br/> <span class="font-size-2">Liniște! <b>Să nu se audă nici musca!</b></span></td>
<td><span class="font-size-2">În primul caz, se cere să fie atât de liniște, încât să se audă bâzâitul unei muște; în al doilea, cererea e și mai categorică, să fie atât de liniște, încât să nu se audă absolut nici un zgomot.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">a da <b>sfoară</b> în țară</span></td>
<td><span class="font-size-2">a da <b><a href="http://dexonline.ro/definitie/sfar%C4%83" class="external text" rel="nofollow">sfară</a>/<a href="http://dexonline.ro/definitie/%C8%99far%C4%83" class="external text" rel="nofollow">șfară</a></b> în țară</span></td>
<td><span class="font-size-2">Confuzie ușor de înțeles între <i>sfară/șfară</i> („fum”) și <i>sfoară,</i> cu atât mai mult cu cât primul aproape a ieșit din uz. Expresia are la bază un vechi procedeu de comunicare la distanță, prin aprinderea unor focuri, mai precis, inițial, <i>a da sfară în țară</i> însemna <i>a semnala ceva cu ajutorul fumului, de la un post de strajă, la altul.</i> De aici, evoluția la <i>a răspândi o veste,</i> sensul actual.</span></td>
</tr>
<tr><td><span class="font-size-2">câine <b>sur</b> la vânătoare</span></td>
<td><span class="font-size-2">câine <b>surd</b> la vânătoare</span></td>
<td><span class="font-size-2">Expresia are sensul: „ineficient, inutil, inadecvat, nepotrivit, nelalocul lui”, iar culoarea (sur) nu are niciun efect asupra performanțelor câinelui la vânătoare...</span></td>
</tr>
</tbody>
</table>
</div>
<p class="paragraphTitle"></p>