Premiul I, secțiunea poezie - „Iubește-l, Anya”, de Mihaela Roxana Boboc

[Vasilisia Lazăr]

Iubește-l, Anya

 

Anya, iubește-l

cu mâinile mele pe trupul nopții

învelește-l în răcoarea buzelor

vorbește-i despre poezie

mai ales despre aceea care ucide și renaște

care fărâmă orice formă de rezistență

Anya, sărută-i diminețile

și nu te gândi la mine,

artiștii nu știu ce să facă cu iubirea

o transformă în papirusuri călătoare

o pictează pe umeri de brumă

până sfâșie totul în jur

cu gheare de felină

e prea târziu

tușele au fost deja aruncate pe podea

și trupul meu - o pată de lumină pe gulerul cămășii de duminică.

Am murit de atâtea ori, Anya,

când înviam el mă ducea de mână la râu,

îmi spăla fața și așa schilodită de neputință îi zâmbeam,

iar eu o iubeam

așa cum iubești geamăna din ochiul ferestrei;

se face noiembrie, Anya,

mi-e frig și moarte,

frig și dor,

cancerul zace sătul în propria-i carne

cancerul minte că e sătul

iubește-l, Anya,

îngerii culeg ghebe din asfaltul umed

noi nu,

niciodată nu

vom ține de mână copiii

să-i mințim că lumea e povestea celor unsprezece lebede

întregite de iubirea care coase mută

ceasul ticăind bezmetic,

fluturi de noapte,

noi nu,

niciodată nu

iubim ploaia cu frunzele de chihlimbar

iubim pașii din cer înapoi spre povestea Anyei

femeia cu chip de miere sălbatică,

noi nu

ne luăm rămas bun.

 

[Nikol MerBreM]

Felicitări! Mi-a plăcut mult poezia aceasta, am trăit fiecare vers, citind!

Drag,

Nikol