Munceluș înstelat
lui Ion Lazăr da Coza
În jocul de-a vioara cu silabe,
N-ai vrut să plângă sunetul a jale,
Suspin din umbră, amintirii tale
De cele nefirești, nătângi și slabe.
În labirintul umbrelor albastre,
Te-au răcorit de arșițe măslinii;
Sub raza blândă, părintească-a lunii,
Ai căutat răspuns, cu fruntea-n astre.
Un inorog și-a-nfipt, în pieptu-ți, cornul;
Rănit de drag, ai sângerat iubire,
Bujori și maci, cărări de mântuire
Au împletit, să îți adoarmă somnul.
Fără odihnă, fără îndurare,
Ai ignorat ieșirea legendară,
Găsită de Tezeu, odinioară...
Și plăsmuit-ai propria cărare.
Ai răscolit adânc în măruntaie
Privind la lumi mărețe, dar flămânde,
Trufii după trufii piereau arzânde
În purificatoarea vâlvătaie.
Se risipea o lume în genune,
Cu bogația plină de păcate,
Și viciile pustiind palate...
Doar haosul pândea să se-ncunune.
În ochii tăi, o novă izbucnise,
Nu-i timp să-i poți vedea străfulgerarea,
Nici loc să îi cuprindă depărtarea...
În cer, un nou destin se hărăzise.
Cuvinte cheie :
Felicitări!
Felicitări!
Sincere felicitări!
Încă o dată vă felicit!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor