Piesele de teatru participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a III-a, 2016

 

1. Ioi!

- piesă de teatru -

 

Actul 1

Locul: acțiunea se desfășoară într-o clasă de studiu

Timp: înainte de Revoluție

Personaje:

Profu – profesor de matematică (în vârstă)

Profa – asistenta profesorului de matematică (tânără,  frumoasă)

Studenți: Antal Magdalena, Boureanu, Bubescu, Popu Leana și alți zece studenți fete și băieți.

Decanul – bărbat (în vârstă)

 

Bubescu (intră în clasă, trage ușa după el, fuge spre banca sa): Băiii… șase, șase! Vine profu’!

(Toți studenții se bulucesc să-și ocupe locurile în bănci.)

Bubescu (către Boureanu): Na! Am îmbulinat-o! Credeam că vine asistenta… Nașpa! nașpa!

Boureanu: De ce?

Bubescu: Lasă c-o să vezi, tu…

(Profesorul intră în clasă.)

Profu: Bună ziua!

Studenții (ridicându-se, în cor): Bună ziiiua!

Profu (se așează pe scaun, ia condica de prezență de pe catedră, se uită spre clasă pe deasupra ochelarilor și apoi citește de pe coperta condicii): Deci, sunteți Anul I, grupa 1013 – chimiști! (uitându-se spre studenți) Norocoșilor! Să facem prezența… Antal Magdalena!

Magdalena (se ridică și țipă): Prezent! (accentul pe primul e) Ighen! (accentul pe i, tradus – Da!)

(La strigătul ei, profesorul și toți din clasă tresar curentați.)

Popu Leana (colega de bancă a Magdalenei, trăgând-o de haină, o atenționează șoptind): Mai încet, tu, Mogdi, trezești toată clasa …

Antal Magdalena (cu un ton mai scăzut, accent maghiar): Scuze la mine, tovarășu’ profesor, n-am pregătit astăzi cursul, durut tare burta ieri.

Profu: Da! Pe voi vă dor foalele și mie-mi dați dureri de cap. Fiecare cu ce are în dotare! (ciocănește cu degetul capul) Stai jos! Următorul… Bubescu!

Bubescu: Prezent!

Profu (mirat): Deci, așa te cheamă pe mătăluță, nenicule!…  Cum de ți-ai permis, să mă dai jos din troleibuz?  Nu ți-a fost așa puțin la obraz? (bate obrazul)

Bubescu: Ăăă… Întârziam la ore, tovarășu’ profesor!

Profu: Și eu unde mergeam, măi? La mă-ta?! Cu flori la cimitir, nu?… (arătând cu degetul spre Bubescu) Tu o s-o bagi în pământ, golanule! Stai jos!

(Profesorul enervat închide condica.)

Profu: Țineți minte copilași; boboci de anu’-ntâi!, pe mine mă cheamă Adamescu, “Adam” de la Adam că eu vă sunt tată! și “escu” de la iluștrii noștri înaintași… eheee!

Bubescu (către colegul de bancă Boureanu): Și numele meu se termină în “escu”… Ha!

Profu: Liniște student! Deocamdată numele tău începe cu “bube”. Apropo! Ieri am fost criticat și am primit vot de blam în ședința Consiliului profesoral. S-au găsit studentele din anii mai mari niște fufe , să depună sesizare că vorbesc obscen, deși eu n-am depus plângere că dumnealor… mă poreclesc Moș Rahat, așa că, rog sexul… fru-mooos, când vorbesc… vul-gaaar, să se ridice în picioare, să mă corectez. Ați înțeles domnișoarelor?

Studentele (în cor): Daaa! (băieții chicotesc)

Profu: Măi fetelor, să vă zic ultima noutate: în cursul dimineții, astăzi, va sosi în gara noastră un tren cu pu…

(Studentele  se ridică toate în picioare.)

Profu (vesel): Huooo! Nesătulelor! Vă ajunge și vouă… e o garnitură întregă! Ha!ha!ha!

(Se deschide ușa și intră asistenta profesorului zâmbind. Are buze senzuale, conturate cu ruj roșu aprins. Poartă o rochie vaporoasă, decoltată și mini.)

Profu (cu voce mieroasă, zâmbind): Aaaa! Poftiți! Nu trebuia să vă mai deranjați. Am înțeles că aveți o problemă... Vă țin eu ora! Tocmai făceam prezența…

Profa (cu vocea afectată): Mulțumesc!, dar prefer să-mi fac eu în continuare seminarul…

(Asistenta trage scaunul, profesorul i-l ține până se așeză, apoi se retrage ușor spre ușă.)

Profu (cu mâna pe clanța ușii se adresează asistentei):  O zi plăcută! Bună ziua!

(Asistenta nu răspunde, caută în geantă preocupată, răstoarnă conținutul genții pe catedră. Profesorul se uită spre studenți. Studenții se ridică toți în picioare.)

Studenții: Bună ziua! (profesorul iese)

(Asistenta găsește o hârtie împăturită, o netezește și copie pe tablă un exercițiu. Se întoarce și adună celelalte lucruri împrăștiate pe catedră, se apleacă după cele căzute în fața catedrei - studenții cu ochii la picioarele ei își fac semne și își dau ghionturi.)

Profa (cu voce severă): Primul din condică să vină la tablă și să rezolve exercițiul!

(Antal  Magdalena se ridică.)

Antal  Magdalena: Tovarășa profesoară, scuze la mine, dar eu m-am învoit…

Profa: Următorul!

(Boureanu  merge la tablă, ia creta și-și ia o mimică de mare gânditor.)

Profa: Știi sau nu știi?

Boureanu: Nu!

Profa: Unde ai terminat liceul?

Boureanu: La Cavacal!

Profa: Rămâi la tablă! Următorul să-i dicteze soluția!

(Se ridică Bubescu, își drege glasul.)

Bubescu: Nu știu, tovarășa profesoară! și eu am terminat la Cavacal.

Profa: Toți care au terminat în Cavacal să se ridice în picioare!

Popu Leana: În grupa noastră suntem treisprezece din Cavacal și Antal Magdalena care e din...

Profa: Dumneata ești cumva avocata lor?

Popu Leana: Nu! Eu sunt șefa grupei 1013; Popu Leana.

Profa: Bine!... Hîm!... (cu glas sever) În clasă rămân doar cei care s-au învoit. Am să fac ora doar cu ei. Voi, cei din Cavacal, să mă căutați pe afară!

(Studenții pleacă, excepție Antal Magdalena. Imediat se aude un ciocănit în ușă.)

Profa: Da! (intră Bourescu)

Bourescu (zâmbind): Scuzați-mă tovarășa profesoară, dar dacă vă găsim, pe afară, ce să vă spunem?

Profa (enervată, arătând cu brațul întins spre  ușă, cu glas pițigăiat): Afară! Afară!

(Bourescu iese râzând. Dincolo de ușă se aude glasul lui: Băiiiiii! Când o găsim pe profă țipăm: ,,Afară! Afară!”- imitând-o.)

(Asistenta se întoarce spre tablă. Ușa se deschide și intră decanul.)

Profa (cu fața la tablă, cu glas grav): Ieși!

(Decanul tușește să atragă atenția.)

Profa (se întoarce, mirată): Aaa! (cu glas mieros) O, tovarășu’ decan! Scuzați-mă, poftiți!

Decanul: Bună ziua! Ce învață studenții afară? Să fumeze? Bravo! Bănoasă meserie!... (deschide ușa) Haide-ți la ore!

(Cortina)

 

Actul 2

Locul: clasa de studiu (pe catedră sunt: o cutie bomboane, o ciocolată, două sticle Pepsi, două sticle Cico și două pahare din sticlă)

Personaje:

Profu – profesor de matematică

Profa – asistenta profesorului de matematică

Studenți: aceeași (studenții sunt în costum, studentele poartă ținută decentă: pantaloni negri și bluze albe)

 

(Studenții așteaptă în bănci. Intră asistenta urmată de profesor.)

Profu: Bună ziua!

Studenții (în cor): Bună ziiiua!

(Profesorul ține scaunul asistentei și ambii se așează la catedră.)

Profu: Ce-s cu  astea pe catedră? Luați-le, să dispară imediat!

Profa: Un moment! Să văd ce se mai vinde prin Shop. A! asta e Tomberone…

Popu Leana (corectează): Toblerone! (continuă) O mică atenție, știți, astăzi avem examen…

(Asistenta  curioasă desface cutia de bomboane.)

Profa: O! E cu răvaș! (citește silabisind) „Una spugna per cancellare il passato, una rosa per addolcire il presente, e un bacio pe salutare il futuro” (mirată) Cred că e vorba de cancelarie, rosa știu că e trandafir, dar bacio și futuro, habar n-am...

Bubescu: Tovarășa profesoară, se traduce așa: Un burete cu care să ștergi trecutul, un trandafir ca să îndulcești prezentul și un sărut...

Profu: Să lăsăm baciu’ cu futoro și să revenim la oile noastre.

Profa (mușcând dintr-o bomboană; cu gura plină): Mmm! Ce bună e…

(Întinde restul de bomboană spre profesor. El deschide gura, asistenta se răzgândește, mănâncă toată bomboana iar profesorul rămâne cu gura căscată.)

Profa: A! Scuzați! (întinde cutia spre profesor) Serviți, vă rog! (profesorul face semn cu degetul că nu vrea acum, rotește degetul ca semn… pe mai încolo!)

(Asistenta deschide geanta și începe să golească tot de pe catedră.)

Profu (reținând mâna asistentei la ultima sticlă  de Cico): Asta las-o! Mi-e sete!

(Asistenta ridică din umeri și închide geanta.)

Profu: Deci, azi, avem examen. Șefa clasei, Popu Leana, să aducă foaia cu absențe.

(Popu Leana  înmânează profesorului condica.)

Profu: Foaia cu absențele pe semestru, unde este?

Popu Leana: Nu-s, tovarășu’ profesor.

Profu: Cum adică nu-s?

Popu Leana: Semestrul acesta nu au fost absenți la orele de matematică. Dumneavoastră ați semnat condica de fiecare dată. Verificați!

(Profesorul ia condica, o răsfoiește, merge spre fereastră s-o verifice.)

Profu: Aici e un schepsis și nu-mi dau seama! Cum naiba? La orele de dinaintea mea și după, apar absențe și taman la matematică, nu. Măi, să fiu al dracului dacă pricep!

(Profesorul se scarpină în bărbie, gânditor. Face semn studentei Popu să se apropie. Aceasta vine lângă profesor și el o ia protector după umeri.)

Profu (încet să nu audă ceilalți): Hm! Popu Leana dacă îmi spui care e chestia, te trec!

Popu Leana (tare să audă colegii): N-a lipsit nimeni la matematică fiindcă se tem de dumneavoastră, tovarășu’ profesor! Acesta este adevărul!

Profu (încet să nu audă ceilalți): Măi, fată, ia gândește-te, îmi spui și te trec!

(Popu Leana deschide gura, dă să spună, se răzgândește, închide gura, își mută greutatea corpului de pe un picior pe celălalt.)

Popu Leana (cu glas scăzut): Am șters absențele cu cloramină.

Profu (palmând gura, secretos): Cu ce?

Popu Leana (secretos): Cloramină - praful ăla alb, dezinfectant pentru WC-uri. Suntem chimiști; cerneala se poate șterge, pasta de pix nu și fiindcă nu treceați numărul de absenți pe pagină, ca ceilalți profesori... am rezolvat problema!

(Profesorul se întoarce cu fața spre clasă.)

Profu: La parțialul dat acum o săptămână, Popu Leana a luat notă bunicică, singura de altfel, și deci, nu mai e cazul să dea examen. Adu carnetul de note, fată!

(Popu Leana merge în bancă, scoate geanta, caută în ea și vine agitată spre catedră.)

Popu Leana: Am uitat carnetul în cămin, e la doi pași, pot să merg să-l aduc?

Profu (îngăduitor): Mergi liniștită.

(Popu Leana iese veselă din clasă.)

Profu: Asistenta mea, va împărți subiectele. Timp de rezolvare 15 minute.

(Asistenta merge în sală să împartă biletele cu subiecte.)

Bubescu: Tovarășu’ profesor, ați adus cumva lucrările noastre de la parțial?

Profu: Gura student, deranjezi colegii! Taci și scrie, acușica spui că n-ai terminat.

(Studenții scriu. Profesorul se plimbă prin clasă urmărind atent dacă sunt posibilități de fraudă prin copiere.)

(Intră Popu Leană gâfâind, roșie la față.)

Popu Leana: Am adus carnetul!

Profu (spre Popu Leana cu glas scăzut): Spune-mi, am observat că toate purtați pantaloni. Care e cauza?

Popu Leana (zâmbind): La celelalte grupe ați pus fetele să-și ridice fustele să vedeți dacă nu au fițuici. Asta e cauza!

Profu (cu subînțeles): Aha! Deci, aici, e vorba de un sabotaj mascat. Ohoo…

(Scrie nota în carnetul de note și-l înmânează studentei Popu.)

Profu: Poftim! Ai trecut!... în rândul celor mai bune chimiste.

Popu Leana (fericită): Mulțumesc! (iese din clasă)

Profu: Gata! A expirat timpul! Aduceți lucrările!

Boureanu: Dar n-au trecut 15 minute!

Profu: Tovarășa asistentă, au trecut sau n-au trecut?

Profa (se uită la ceasul său): Exact un sfert!

Bourescu: Dar sfertu’ academic?… N-ar trebui luat în considerare?

Profu: Bourescu, tu ai venit cumva aici la întâlnire? Sau vrei să ieși de la examen academician?

Bourescu: Ehee!

Profu: Gata vorbăria!, nu mai trageți de timp. Lucrările la mine!... Le corectez în câteva secunde.  Rămâneți în bănci!

(Profesorul corectează lucrările și se enervează.)

Profu: Proaste! Proaste! Proaste! Chiar nici unul nu ați învătat? Picat! Picat! Picat!... (Intră Popu Leana.)

Popu Leana: Tovarășu profesor, ați spus că mă treceți, dar am nota patru în carnet!

Profu (zâmbind): Așa am spus, așa am făcut. M-am ținut de cuvânt! Te-am trecut!… în rândul celor mai bune chimiste bombe cu efect întârziat – astea fac stricăciuni în industrie mai ceva ca o bombă atomică. Ha!ha!ha!

Bubescu: Mai este bomba “codoi”, care a distrus o nație!

Profu: Gura student! Că altfel, parcă te văd dând examen în altă parte și începând lucrarea cu… subsemnatul.

Studenții: Cu noi cum rămâne tovarășu’ profesor?

Profu: La toamnă! La bună vedere! La re… examinare! (iese împreună cu asistenta)

(Boureanu îl ia pe Bubescu de după umăr.)

Boureanu: Hai, băi Bubescu, să bem, băga-mi-aș… banii… (cântă) ,,De-aș mai duce-o pân’ la toamnă, leliță Ioană” (prin față lui trece Antal Magdalena plângând și la vederea ei schimbă melodia) ,,Magdaleno, spune drept / Cine te-a mușcat de piept”… Tu, Mogdi, ce ochi frumoși ai! Cum o mai duci cu dragostea?

Antal Magdalena (cu mâna la gură, rușinată): O, Iștenem! (Dumnezeule!) Eu picat examen și tu vorbești la mine prostii… Ioooi!!!

(Cortina)

Sfârșit

 

2. Curăţenie de toamnă... 

- piesă de teatru -

 

 

Personaje: Varvara – protagonista, Cecilia – vecina, Carla – prietena, Alma – nora, Aurora – fiica, Linda – nepoata

 

ACTUL I

 

O cameră de apartament (sufragerie); în prim-plan se află fereastra (compusă din trei geamuri); la fereastră – o perdea; în faţa ferestrei – două scaune (unul lângă celălalt); pe covor (lângă scaune) – un lighean gol, o sticluţă cu soluţie de spălat geamuri şi câteva lavete (într-o pungă); pe peretele din partea stângă a camerei – o vitrină; pe peretele din partea dreaptă a camerei – o uşă care dă într-un hol; în hol, în prim-plan – două fotolii şi între ele – o măsuţă pe care se află un coş cu fructe (mere, pere, gutui, prune), o sticlă de apa, pahare şi câteva reviste; pe perete (deasupra măsuţei) – un tablou; pe peretele din partea dreaptă a holului – uşa de la intrarea în apartament

 

SCENA I

 

Personaje: Varvara, Cecilia

(Varvara – îmbrăcată într-un capot de casă şi purtând batic, se urcă, precaut, pe unul dintre scaune)

Varvara: Cam greu! Cam greu! De la an la an! Ba nu! Nu de la an la an – de la toamnă la primăvară şi... la toamnă. Tot mai greu! Da` trebuie să facem curăţenie! (desface, unul câte unul, cârligele de care este prinsă perdeaua, trecând de pe un scaun pe celălalt) Ia să pun eu perdeaua la spălat şi pe urmă... (după ce desface şi ultimul cârlig, dă drumul perdelei în lighean; coboară, tot precaut, de pe scaun şi deschide unul dintre geamuri; se aude glasul vecinei Cecilia)

Cecilia: Vecină, ce faci, vecină?

Varvara: Bună dimineaţa, vecină! Curăţenie de toamnă! Am dat jos perdeaua şi-acuma vreau să spăl geamurile.

Cecilia: Mai stai puţin! Mai stai! (apoi, cu glas mai scăzut) Vreau să vin să te întreb ceva! (apoi, cu glas normal) Nu stau mult! Nu vreau să te ţin din treabă!

Varvara: Bine, vecină. Te-aştept! (închide geamul şi se îndreaptă spre uşa care duce în hol)

 

SCENA II

 

Personaje: Varvara, Cecilia

(Varvara şi Cecilia se află în hol, în faţa uşii de la intrarea în apartament)

Varvara (făcându-i semn spre fotolii): Poftim, vecină! Ia loc!

(se îndreaptă, amândouă, spre fotolii şi se aşază)

Cecilia: Mă mai odihnesc şi eu un pic. Nu era nici 7:00 când am plecat de-acasă.

Varvara: Ceva probleme de rezolvat?

Cecilia: A, nu... M-am dus să văd ce mai e prin oraş. Am făcut un tur pe la piaţă... prin centru... pe la magazine... Şi... Curăţenie de toamnă?...

Varvara: Da... Da` să te servesc şi eu cu apă, cu fructe...

Cecilia: Apă! Apă! (ia sticla şi îşi toarnă într-unul dintre pahare; bea, însetată) Curăţenie de toamnă... Eu nu... Nu m-apuc, încă. Le-aştept pe fete, să vină în concediu. Ele se ocupă! (ia o pară din coşul cu fructe) Tare mult îmi plac! (mănâncă din pară)

Varvara: Serveşte-te, vecină! E bine că te-ajută fetele...

Cecilia: Păi eu le-am spus că nu mai pot. Şi-aşa stau departe de mine. Măcar când vin acasă să mă ajute! (priveşte spre revistele de pe masă) Vai, da ce multe reviste ai, vecină!

Varvara: Ei, nu chiar aşa de multe...

Cecilia: Ba da! Una... două... trei... patru... Cum nu sunt multe, vecină? Eu nu cumpăr!

Varvara: Mai iau, uneori, de-aici, de la chioşcul din faţa blocului. Şi când am timp, le citesc.

Cecilia (ia una dintre reviste şi începe să o răsfoiască): Da... (pune revista la loc şi ia alta, pe care o răsfoieşte, aproape fără interes; o păstrează) Da... (ia , din nou, prima revistă, pe care o răsfoise) Da... Mi le împrumuţi şi mie? Le aduc repede!

Varvara: Ţi le împrumut, vecină.

Cecilia: Pe astea două. (mai ia o revistă de pe masă) Şi pe asta... Pare interesantă! Da... Ei, de-acum să plec (se ridică de pe fotoliu)

Varvara (ia două pere din coş şi i le dă): Mi-ai spus că-ţi plac...

Cecilia (ia perele): Da, vecină, chiar îmi plac! (se îndreaptă spre uşă; Varvara o urmează)

Varvara: Da`, voiai să mă întrebi ceva, vecină?

Cecilia: Eu? A... Lasă, te întreb altădată. Nu te mai reţin!

Varvara: Dacă e important...

Cecilia: A, nu... Spor la treabă, vecină! (deschide uşa şi pleacă)

 

ACTUL II

 

Aceeaşi cameră de apartament, văzută dintr-un alt unghi (partea opusă ferestrei); în prim-plan – o canapea şi două fotolii (de o parte şi de cealaltă), acoperite cu un set de cuverturi; pe perete (deasupra canapelei) – un tablou mare; deasupra fotoliilor – câte un tablou mai mic; în mijlocul camerei – covorul; pe peretele din dreapta camerei – vitrina; pe peretele din stânga camerei – uşa care dă spre hol; în hol (pe peretele aflat în prim-plan) – un cuier (de care sunt atârnate câteva haine); pe peretele din partea stângă a holului – uşa de intrare în apartament

 

SCENA I

 

(Varvara se află în faţa canapelei (în picioare); într-o mână are un pămătuf de şters praful, în cealaltă – o lavetă)

Varvara: Aşa... Am dat jos perdeaua şi-am pus-o la spălat... Mi-am şters şi geamurile... Acuma... tablourile... (se uită, rând pe rând, la fiecare din cele trei tablouri) Să-l iau pe ăsta mare? Sau, mai bine, încep cu astea mici? Ia să mă urc eu pe canapea! (pune un genunchi pe canapea, dar, în acelaşi timp, se aud bătăi în uşa apartamentului) Cine-o fi? Oare... vecina? O fi venit să-mi aducă revistele. Da`… nu cred! E prea repede... Sau poate vrea să mă-ntrebe... (lasă pămătuful şi laveta pe un colţ al canapelei şi se îndreaptă spre uşa care dă în hol)

 

SCENA II

 

Personaje: Varvara, Carla

(Varvara se află în hol, în faţa uşii de la intrarea în apartament; deschide uşa)

Varvara: Carla!

Carla (intrând în casă): Varvara!

(cele două se îmbrăţişează)

Varvara (cu entuziasm): Ce surpriză frumoasă!

Carla: M-am gândit să-ţi fac o vizită! Mai ales că... tu n-ai mai venit pe la mine!

Varvara: N-am mai ajuns... Şi-acuma, dacă m-am apucat de curăţenia de toamnă...

Carla: Te-ai apucat de curăţenie?

Varvara: Da... Am spălat geamurile... Perdeaua... Urmează să şterg tablourile de praf...

Carla: Tablourile? Cele din sufragerie? (se îndreaptă, cu paşi rapizi, spre cameră) Întotdeauna mi-au plăcut! (îşi mută privirea de la unul la altul)

Varvara: Şi mie!

Carla: Să te ajut! (se urcă pe canapea şi ia tabloul cel mare de pe perete) Frumos mai e! Foarte reuşit! (coboară de pe canapea)

(Varvara ia laveta şi începe să şteargă rama tabloului)

Carla: Am vrut şi eu să-mi cumpăr... pentru sufragerie... De mult timp! De când am văzut la tine! N-am reuşit... S-ar aranja foarte bine, mai ales acuma, că mi-am luat o canapea din asta mare şi cu fotolii. Mi-a trimis băiatu` meu bani!

(Varvara termina de şters tabloul; Carla îl priveşte, cu atenţie)

Carla: Da, chiar s-ar potrivi la mine! Chiar s-ar potrivi! (după câteva clipe de tăcere i se adresează Varvarei) Nu vrei să mi-l dai mie? Hai, dă-mi-l mie! (zâmbeşte rugător)

Varvara: Ţin la el...

Carla: Îl ai de-atâta timp... Eu...

Varvara: Dar... ţi-l dăruiesc, să-l pui în cameră, dacă se potriveşte...

Carla: Foarte bine se potriveşte! Mulţumesc! Da` nu-mi dai şi celelalte două tablouri? Să se completeze! Cred că tu deja te-ai plictisit de ele...

Varvara: Stai, numai să le şterg de praf...

Carla: Da!

(Varvara se urcă pe un fotoliu şi ia unul dintre tablouri; Carla îl ia pe celălalt; tablourile sunt şterse de praf)

Varvara: Gata! Acum sunt ale tale!

Carla: Mulţumesc, draga mea! Mulţumesc mult! Am plecat! Am plecat! (ia tablourile şi se îndreaptă spre uşa camerei) Da` mai vin!

 

ACTUL III

 

Acelaşi decor ca în ACTUL II; lipsesc tablourile; pe covor (în faţa canapelei) – un lighean

 

SCENA I

 

(Varvara se află în cameră – în faţa canapelei)

Varvara (uitându-se spre peretele de pe care lipsesc cele trei tablouri): Cam gol! Am să le simt lipsa! Da` ce să-i faci? Dacă i-au plăcut! Tare dragi mi-au fost şi mie! Asta e... Am să-l mut pe cel din hol, aici. Să văd ce mai am de făcut... Am spălat geamurile... Perdeaua e gata... Tablourile... Urmează să pun cuverturile la maşină şi după... (apucă unul dintre colţurile cuverturii de pe canapea; în acelaşi timp, se aud bătăi în uşa apartamentului) Oare cine mai vine? (dă drumul cuverturii şi se îndreaptă spre uşă)

 

SCENA II

 

Personaje: Varvara, Alma

(Varvara se află în hol, în faţa uşii de la intrarea în apartament; deschide uşa)

Varvara: Alma!

Alma: Săru`-mâna, mamă soacră! Ce faci?

Varvara: Poftim în casă, Alma! Poftim! Vino!

(Alma intră în hol)

Varvara: Vino! Hai în sufragerie!

(Alma trece, rapid, din hol, în cameră)

Alma: Ce faci? Curăţenie?!

Varvara: Curăţenie de toamnă!

Alma: A, eu nu m-am apucat. De fapt, nici nu cred că fac, dacă tot urmează să ne mutăm...

Varvara: Când v-aţi hotărât să...?

Alma: În câteva săptămâni. Şi închiriem garsoniera. Aşa, mobilată, cum e. Da` văd c-ai făcut treabă!

Varvara: Am spălat geamurile... Perdeaua... Am dat jos tablourile... Am să pun şi cuverturile în lighean să...

Alma: Cuverturile? (îşi îndreaptă privirea spre canapea şi fotolii)

Varvara: Da...

Alma (apucă un colţ al cuverturii de pe canapea): Abia acum văd ce frumoase sunt! Nu prea mi-au atras atenţia de câte ori am venit, dar... Chiar sunt deosebite!

Varvara: Mulţumesc! Le am de câţiva ani, da` le-am păstrat, pentru că mi-au fost dragi!

Alma: Mi-ar prinde şi mie bine aşa un set, pentru canapea şi fotolii...

Varvara: Pentru noua locuinţă?

Alma: A, nu... Pentru garsonieră. Cred că astea ar fi foarte, foarte potrivite!

Varvara: Dacă vrei...

Alma: Sigur! Dacă mi le dai, mamă soacră... (ia cuvertura de pe canapea şi începe să o împăturească)

Varvara: Numai că eu voiam să le spăl.

Alma: N-au nimic...

Varvara: Ar trebui, măcar, să le scuturăm puţin.

Alma: Ar fi bine! N-aş mai munci acasă – se face praf! Da` până la urmă, le iau şi-aşa! (ia cuverturile şi se îndreaptă spre uşă)

 

ACTUL IV

 

Acelaşi decor ca în ACTUL III; cuverturile lipsesc

 

SCENA I

 

(Varvara se află în cameră – cu spatele la canapea)

Varvara: Curăţenie... Geamurile şi perdeaua... Tablourile şi cuverturile... Urmează covorul... (se duce la un capăt al covorului, se aşază în genunchi şi începe să-l ruleze; în acelaşi timp, se aud bătăi în uşa apartamentului) Cine-o mai fi de data asta? Vecina? Carla? Nora? Poate... Aurora? Ar fi bine... să mă ajute şi pe mine la treabă. (se ridică şi se îndreaptă spre uşă)

 

SCENA II

 

Personaje: Varvara, Aurora

(Varvara se află în hol, în faţa uşii de la intrarea în apartament; deschide uşa)

Varvara: Aurora! Ce bine c-ai venit, Aurora!

Aurora: Mamă, săru`-mâna! Ce faci?

Varvara: Intră, Aurora! Intră!

(Aurora păşeşte în hol)

Varvara: M-am apucat de curăţenie de toamnă!

Aurora: De curăţenie? Vai, eu sunt aşa de obosită! (înaintează spre cameră şi se aşază pe canapea)

Varvara: Stai, numai că... Nu mai am cuverturi...

(Aurora se uită, abia atunci, cu atenţie, la canapea)

Aurora: Nu-i nimic... Sunt aşa de obosită!

Varvara: Ce face Linda? N-a mai venit de multă vreme pe la mine...

Aurora: A, e bine! (se uită spre capătul rulat al covorului) Covorul?

Varvara: N-am apucat să-l strâng... Am spălat geamurile şi perdeaua... Tablourile şi cuverturile le-am... Am să rulez covorul şi... Trebuie scuturat... spălat... da`… E tare greu! Nu ştiu...

Aurora (examinând covorul): E de calitate! Şi e plăcut! Şi culorile...

Varvara: Da...

Aurora: Dacă nu ştii ce să faci cu el, îl iau eu! Îmi prinde bine!

Varvara: Eu ţi-l dau, numai că...

Aurora: Nu-ţi face griji! Îl sun pe soţul meu şi vine cu maşina să-l ia. Să m-ajuţi să-l rulez până la capăt!

(Varvara se aşază în genunchi şi continuă să ruleze covorul; Aurora rămâne pe canapea – doar îşi ridică picioarele de pe covor, în momentul în care Varvara ajunge în dreptul ei)

Aurora (când Varvara termină de rulat covorul): Aşa. E foarte bine! Foarte bine!

 

ACTUL V

 

Acelaşi decor ca în ACTUL I; lipseşte covorul; în faţa ferestrei se găseşte, de această dată, o masă; pe masă – ceşti, pahare, bibelouri, vaze, obiecte decorative;

 

SCENA I

 

(Varvara se află lângă masa din cameră; într-o mână are o lavetă, în cealaltă – un bibelou)

Varvara: Geamurile şi perdeaua... Tablourile, cuverturile şi covorul... Am ajuns şi la vitrină! (şterge bibeloul, îl pune pe masă şi ia altul) Câte amintiri! Îmi aduce bucurie să curăţ fiecare bibelou, fiecare ceşcuţă, fiecare pahar... şi să mă gândesc la... (se aude bătând în uşa apartamentului) Cine-a mai venit? (lasă bibeloul şi laveta pe masă şi se îndreaptă spre uşă)

 

SCENA II

 

Personaje: Varvara, Linda

(Varvara se află în hol, în faţa uşii de la intrarea în apartament; deschide uşa)

Varvara: Linda!

Linda (păşeşte în hol): Săru`-mâna!

Varvara (îşi îmbrăţişează nepoata): Bine-ai venit! Bine-ai venit la bunica! Hai să bei nişte apă! Să mănânci fructe! Am aici, pe măsuţă!

(Linda ia un măr din coşul cu fructe şi se îndreaptă spre cameră)

Linda: Da` ce faci? Curăţenie?

Varvara: Curăţenie... Curăţenie de toamnă...

Linda: Dacă ştiam, nu mai veneam! (se uită spre obiectele de pe masă) Ai scos toate bibelourile?! Uite, şi ceşti... Şi pahare... Tot ce-ai avut în vitrină?

Varvara: Ca să le şterg de praf...

Linda: Oare, unde-au încăput toate? Şi le pui la loc?

Varvara: Da!

Linda: Păi... Mai bine plec! (priveşte, cu mai multă atenţie, spre obiectele de pe masă) A, ia uite! Paharele alea elegante pe care le ştiu de când eram mică... Şi serviciul de cafea...

Varvara: Îmi aduc aminte că le îndrăgeai în copilărie...

Linda: Da... Nu vrei să mi le dai mie? Trebuie să-mi adun zestre!

Varvara: Dacă le vrei... (începe să şteargă, rând pe rând, paharele şi ceştile)

Linda: Le vreau! Aveai şi-un serviciu de ceai...

Varvara: Îl am, încă.

Linda: Cred că mi-ar prinde bine şi acela! Şi... văzuţa asta?... Şi ornamentul din sticlă?... Bibeloul ăsta e chiar drăguţ... (îşi îndreaptă privirea de la un obiect la altul)

 

ACTUL VI

 

Aceeaşi cameră de apartament; în prim-plan – vitrina; în vitrină – câteva bibelouri...

 

SCENA I

 

(Varvara se află în faţa vitrinei; într-o mână are un bibelou)

Varvara: Ăsta e ultimul! (îl aşază în vitrină şi închide uşiţa) Gata! Geamurile şi perdeaua... Tablourile, cuverturile, covorul şi obiectele din vitrină... Gata! Am terminat curăţenia de toamnă...

 

(CORTINA)

 

3. Companie, înainte, marș!

 

(piesă în 3 tablouri și un epilog)

 

MOTTO:

 

„Oare puterea nu ştie altceva decât să înăbuşe în sânge glasurile pe care ea însăşi le-a stârnit ? Dacă aşa stau lucrurile, îneacă în sânge propriile

ei nedreptăţi...”

                                                                                                                                        (Antonio Buero Vallejo)

Personajele:

 

 

Revoluţionar 1, 17 ani

Revoluţionar 2 , 40 ani

Repezentant Crucea roşie, 35 de ani

Cetăţeanul turmentat, 55 de ani

Figuranţi de diferite vârste

Voci

 

 

TABLOUL I

 

Décor

 

Un tanc aflat pe orizontala scenei. În fundal,  blocuri. În stânga, doi revoluţionari ascunşi în spatele unei fereastre cu geamul spart.  Împuşcături răzleţe, stigăte, urale de victorie.

 

(Revoluţionar1 ,   Revoluţionar 2)

 

Voci: U-raaaaa ! Ura! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar1 : I-auzi ! Am izbândit...Ţi-am spus eu că nu se poate altfel ...!? Că până la urmă se va face pace !?

Revoluţionar 2 : Uf, ce uşor te-aprinzi… Ce-nseamnă tinereţea !?

Răbdare…Eu nu cred până nu văd...

Voci: Ura ! Ura ! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar 2 : Şi dacă e o diversiune ?

Revoluţionar 1 : Tu nu-nţelegi că-mi chiorăie maţele de foame !? N-am mâncat ca lumea de-aproape o săptămână… Noroc cu pâinea şi apa, că altfel o mierleam pe-aci !

Revoluţionar 2 : Haide, hai ! Te mai şi lauzi ! Dracu’ te-o crede !  Auz’ ! Le-ai găsit !? Gogoşi ! Ţi-au fost aduse ca să rezişti pe baricade ca un erou şi tu începi să te văicăreşti ca o babă…

Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu noi !

 

(apare un grup de revoluţionari în stradă şi nu se mai aud împuşcăturile)

 

Revoluţionar 2 : Ei, ia’ stai ! S-ar putea să ai dreptate ! (deschide geamul repede)

 

(se aud iarăşi împuşcături)

 

Revoluţionar 2 : Când îţi spuneam eu că te grăbeşti ! (închide repede geamul)

Revoluţionar 1 : Hm…

Revoluţionar 2 : Aşteaptă… Ai aşteptat ăl mult, aşteaptă şi ăl puţân... Ce dracu’,  te-neci ca ţâganu’ la mal… !? Aoleu...

Revoluţionar 1 : Maică-mea crede cu siguranţă că am murit…

Revoluţionar 2 : Iar începi ? N-am mai văzut aşa ceva !

Revoluţionar 1 : Bine, mă, fii tu erou dacă-ţi arde, dar eu m-am săturat !

Revoluţionar 2 : Erou, pe dracu’ ! Tre’ să ne-apărăm pielea, altfel ne tăbăcesc ăştia cât ai zice peşte…

Revoluţionar 1 : Da’ de unde-or fi apărut !? Că nici n-am avut timp să…

Revoluţionar 2 : Şi acum crezi că e momentu’ să afli !?

Revoluţionar 1 : Eu ştiu ? Dacă stai şi te gândeşti, nu prea e, da’ nici aşa să trăieşti în nesiguranţă !

Revoluţionar 2 : Bine, hai, ieşi în stradă şi ia-te de piept, uite, cu tancu’ ăla… “Tu de unde mă-ta ai mai apărut, mă ?” Ia-l de guler să vezi rezultatu’, şi-al dracu’ dacă mă supăr… Că stă aci de-asară şi nici că laie, nici bălaie…

Revoluţionar 1 : Aşteaptă.

Revoluţionar 2 : Păi vezi !? Ai priceput, în sfârşit. Şi, mă rog, ce-aşteaptă !? O mişcare greşită… Eşti dispus să-ţi asumi riscul ? Dacă da, eu nu mă supăr, da’ nu răspund pentru tine  nici în faţa Curţii Marţiale…

Revoluţionar 1 : De glume îţi arde-acuma ? Ba te superi, ba nu te superi...

Revoluţionar 2 : Ia şi trage un gât ca să te mai încălzeşti şi ciocu’ mic ! (îi dă o sticlă de trei sferturi pe jumătate goală, de bună seamă cu vodcă)

Revoluţionar 1 : Aşa, pe nemâncate ?

Revoluţionar 2 : Mai faci şi mofturi acuma !? Ăi fi vrând şi-o friptură la proţap, te pomeneşti ! Ieşi în stradă, că ţi-o primeşti pe loc !

Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar 1 : Şi totuşi ceva trebuie să fie…

Revoluţionar 2 : Păi eu ce-ţi spun. Bea şi taci !

Revoluţionar 1 : Eu ştiu,  dacă mi se face rău !?

Revoluţionar 2 : Nu-i bai ! Cu-atât mai bine ! Dacă nu vrei să te-ncălzeşti, las’ pe mine ! (trage o duşcă sănătoasă)

Revoluţionar 1 : Pot să ştiu cât mai avem de stat în frigu’ ăsta !?

Revoluţionar 2: Asta-i bună ! Nu ţi-am spus remediul ? Trage-o duşcă cât mai este,  dacă tot zici că ţi-e frig !

Revoluţionar 1 : Păi de frig îmi este frig, da’ mi-e frică să nu mă ia cu ameţeală !

Revoluţionar 2: Prost sunt eu că-mi prind mintea cu tine ! Nici nu v-a căzut caşu’ de la gură şi….

Revoluţionar 1 : Haideţi, că doar v-am explicat ! Vreţi să vă mai repet ? Dacă n-aş fi ieşit după tata, n- aş fi păţit una ca asta ! Pe unde-o fi acum ?

Revoluţionar 2 : Să nu-mi spui că te-apucă iar…

Revoluţionar 1 : Dacă am fi putut da măcar un telefon acasă.  Nu ştiu… Stăm aici de atâta vreme. Câte zile-or fi trecut !?

Revoluţionar 2 : Nu te mai obosi degeaba. Dacă ţi-ai pierdut răbdarea, ieşi aşa  de probă şi, zău, dacă nu fac şi eu la fel ! Bineînţeles, dacă nu eşti ciuruit între timp. Pe-ncercatelea...

Revoluţionar 1 : Măcar am afla cum stăm. Am vedea cu cine avem de-a face.

Revoluţionar 2 : Te rişti ?  Cam periculos totuşi !

Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar 1 : I-auzi, iară strigă.

Revoluţionar 2 : Asta aud şi eu. Da’ de ce mama dracului nu iese nimeni din bârlog ? Se-acund toţi ca şobolanii. S-ar putea ca şi ceilalţi să creadă ca şi noi că e o capcană, ce zici? Nu se poate, trebuie să crăpe vreunul. Crezi că numai tu eşti cu inima la gât şi  lihnit de foame !?

 

(apare un individ în cadru şi cade jos secerat de gloanţe)

 

Revoluţionar 2 : Poftim ! Te-ai lămurit ?

Revoluţionar 1  (se apropie aplecat,  îl târăşte şi îi palpează vena jugulară) : Brrrr...

Revoluţionar 2 : Ăsta e tot un speriat ca tine. N-o fi avut cine să-l tempereze !

Revoluţionar 1 : Da, da’ cine-o fi tras ? Că eu n-am văzut !?

Revoluţionar 2 : Dacă vrei să-ncerci, n-ai decât !

Revoluţionar 1 : Doamne păzeşte !

Revoluţionar 2 : Păi vezi !? Sunt în expectativă ca şi noi.

Revoluţionar 1 : Le-o fi arzând să fie, da’ cu burta goală, nu ştiu…

Revoluţionar 2 : M-ai mâncat cu-aceeaşi  placă ! Poftim, ieşi în stradă ! Ia batista asta ! (îi dă o batistă albă, mototolită)

Revoluţionar 1 : Şi crezi că n-o să tragă dacă… !?

Revoluţionar 2 : Aşa ar fi normal, da’ poţi să ştii !?

Revoluţionar 1 : Şi mă arunci aşa în bătaia puştii ?

Revoluţionar 2 : Adică tot eu sunt de vină !? Păi, nu tu mă baţi la cap “c-o fi, c-o păţi ?…” !

Voci: U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar 2 : Haide că m-au scos din minţi ăştia cu strigătele lor !

Revoluţionar 1 : Or fi ştiind ei ceva.

Revoluţionar 2 : Eu cred că nu e cazu’ să-ţi faci iluzii ! Parcă ne-am lămurit o dată ! N-o luăm da capo, nu… !?

Revoluţionar 1 : Nu, da’ dacă nu mă pierdeam de tata, luaţi de valul mulţimii, ar fi fost altfel…

Revoluţionar 2 : Iar începi ?

 

TABLOUL AL II-LEA 

 

Decor : Acelaşi ca in Tabloul I

 

Vine un repezentant de la Crucea Roşie  care le aduce pâine, apă şi câteva cutii  de pateu.

 

(Revoluţionar 1 , Revoluţionar 2 , Repezentant Crucea roşie )

 

Repezentant Crucea roşie : Ce fac băieţii ? Bravo ! Trebuie să cadă nemernicii ! Nu mai au mult. Răbdare ! Într-o zi-două zboară !

Revoluţionar 1 (colegului) : N-am înţeles ? Ce-a vrut să spună !?

Revoluţionar 2 : Ce-ai auzit ! Tre’ să cadă…

Revoluţionar 1 : Adică n-au cedat încă ?

Revoluţionar 2 : Ce-ai fi vrut !?  Ţin cu dinţii de ciolan. Unde mai găsesc ei o aşa ţărişoară bogată care să le stea la picioare ! Haide, hai…

Revoluţionar 1 : Ei…

Revoluţionar 2 : Adică, te îndoieşti de spusele mele ?

Revoluţionar 1 : Nu, da’…

Revoluţionar 2 : Da’ ce ?

Revoluţionar 1 : Ştiu eu !?

Revoluţionar 2 : Asta e,  nu ştii ! Nu ştiţi nimic şi aţi ieşit ca bezmeticii cu pieptul gol în stradă ca să vă apăraţi libertatea. Dar e o necesitate înţeleasă. Teoretic…

Revoluţionar 1 : Hai că mă băgaşi în ceaţă !

Revoluţionar 2 : Nu te bag. În ceaţă eşti. Încerc să te luminez.

Revoluţionar 1 : Ce-o fi făcând mama ? Dacă şi Gabi o fi ieşit după noi, s-a ales prafu’ ! La cât îl duce mintea…

Revoluţionar 2 : Că pe tine te duce mult !?

Revoluţionar 1 : Ei, nu mă puteţi compara cu frate-meu. El abia are 14 ani, pe când eu peste câteva luni voi fi major…

Revoluţionar 2 : Doamne-ajută ! Hai, nu mă-nţelege greşit ! Ziceam şi eu aşa…

Revoluţionar 1 : Fie, dar nu cred că e cazu’ să dăm cu presupusul !

Revoluţionar 2 : Să dăm mai bine cu banu’, că tot alba-n doi bani…

Revoluţionar 1 :  De băşcălie-ţi arde-acuma !? Tot vorbeşti în dodii !

Revoluţionar 2 : Păi nu ştii !? Haz de necaz. Şi nu-ţi mai  face griji degeaba. Cum de m-oi fi ales eu cu tine pe cap, nu ştiu, Doamne…

Revoluţionar 1 : Chiar, cred că e déjà Crăciunul ! Am pierdut şi noţiunea timpului.

Revoluţionar 2 : Păi, dacă te-am găsit delirând, cum dracu’ să nu-l pierzi !? Noroc cu trăscău’ ! (arată sticla)  Te-a scos din şoc cât ai zice peşte !

Revoluţionar 1 : Adică vrei să spui că eu am băut... !?

Revoluţionar 2 : Păi !? Doar nu crezi că ţi-am făcut frecţie cu gaz !? Vodca te-a scos din frisoane, aşa c-ar trebui să-i mulţumeşti ! (se uită la sticlă) Da’ acuma şi-aşa nu mai e mult…

Revoluţionar 1 : Să sperăm că nu mai durează  atâta.

Revoluţionar 2 : În nădejdea aia, pune mâna şi desfă o cutie de pateu să îmbucăm ceva !

Revoluţionar 1 : Că bine zici ! Şi uitasem…

Revoluţionar 2 : Mira-m-aş, da’ mai ştii !? Dacă visezi la cai verzi…

Revoluţionar 1 : Cuţitul ! Dă-mi cuţitul ! Parcă e la dumneata, nu mai ştiu exact.

Revoluţionar 2  (îi întinde un briceag: Ţine-l şi să mi-l dai de îndată ce-ai terminat.

Revoluţionar 1 : Se-nţelege.

Revoluţionar 2 : Se-nţelege, pe dracu’ ! Aia e… Că nu se-nţelege nimic  ! (încep să mănânce în tăcere)

Voci : U-raaaaa ! Ura ! Armata e cu noi ! Armata e cu noi !

Revoluţionar : Dacă tu nu pricepi nimic, apoi eu sunt bâtă !

Revoluţionar : Şi mie mi-au degerat picioarele al dracului ! Şi nu vine niciunul să ne spună ce şi cum. Cu siguranţă, nimeni nu ştie nimic şi ne suspectăm unii pe alţii. E ca dracu’ ! Nimeni nu ştie cum stau, de fapt, lucrurile. Îţi spun eu că atunci când vor ştii cum stau, or să iasă. Până una-alta nu suntem proşti ca să-nghiţim gogoaşa asta, ne-am înţeles !? Auzi la ei : “Armata e cu noi !” Normal aşa ar trebui să fie, da’ ce dracu’ mai este normal acuma. S-au întors toate pe dos şi nu mi-e teamă decât că nu o să ne-alegem cu nimic din toată povestea. Dacă nu ai un program, nu ai un lider care  să-l susţină…

Revoluţionar : Adică vreţi să spuneţi că suntem aşa, de capu’ nost’ !? Asta nu se poate ! Nici pe dumneavoastră nu v-a chemat nimeni la arme ?

Revoluţionar 2 : Ce vrei să spui ? Vezi tu vreo armă la mine ?

Revoluţionar : Vorba vine. Tata a primit un telefon. Mama zicea că de la nea Tase şi când a văzut la televizor că se trage, nu a mai stat pe gânduri şi m-a trimis la bistrou după tata. L-am găsit, dar am făcut imprudenţa de a ieşi în stradă şi  am fost luaţi de puhoiul de poameni. O clipă i-am văzut şapca roşie, am încercat să mă strecor prin mulţime după el, dar era să fiu călcat în  picioare şi n-am avut de ales, l-am pierdut din vedere.

Revoluţionar 2 : O clipă ! Adică se dă la televizor comedia asta !?

Revoluţionar 1: Păi cum !? Nu v-am spus încă !? Altfel nu mă trimitea mama după tata. I-a fost teamă când a auzit ce se întâmplă, dar nu ne-am gândit că e atât de grav. Adică nici nu am avut timp să reflectăm. Oricum, sper că n-a ieşit şi frate-meu după noi. V-am spus că era foarte nerăbdător să iasă şi să vadă cu ochii lui ce se întâmplă. Nici nu vreau să mă gândesc…

Revoluţionar 2 :  Să sperăm că nu. Şi-apoi ţi-am mai spus-o,  nici cu tine nu mi-e ruşine !

Revoluţionar 1: Ce-aţi zis ?

Revoluţionar 2 : Nimic…

Revoluţionar 1: Oricum, cel mult a trecut ! (se uită pe geamul spart) Vedeţi !? Nu mai e atâta lume în stradă. Ar fi o idée ca s-o tai printre  blocuri şi….

Revoluţionar 2 : Nu înţelegi că se trage de pe acoperişuri !?

Revoluţionar : Adică tancu’ ăla este acolo numai aşa, de formă !?

Revoluţionar 2 : Încearcă şi ieşi în bătaia tunului şi verifică-l ! Aşa am afla mai repede ce au în cap canaliile !

Revoluţionar : Ei, nu ţi se pare că îmi ceri cam mult !?

Revoluţionar 2 : Chiar aşa, nu ştii de glumă !?

Revoluţionar : Că avem şi cadrul favorabil !

Revoluţionar 2 : Şi dacă ne punem cenuşă-n cap, tot aia !

Voci: Azi în Timişoara ! Mâine-n toată ţara ! U-raaaaa ! Ura !

Revoluţionar 1 : I-auzi ! Iar încep… Cred că ăştia strigă aşa ca să-şi facă mai degrabă curaj !

Revoluţionar 2 : Sau transmit un mesaj şi aşteaptă răspunsul !?

Revoluţionar 1 : Posibil, da’ mi s-a cam luat…

Revoluţionar 2 : O luăm de la început !? Acuma eşti şi cu burta plină, ce dracu’ ! Dă-mi şi mie sticla de apă ! Hai, că ne-am cinstit cum se cuvine pentru vremuri ca astea !

Revoluţionar 1 : Când am plecat de-acasă, erau sarmalele pe foc.

Revoluţionar 2 : Poc cu nuca-n perete ! Vezi să nu te fac eu sarma ! Mai scoate un porumbel-doi şi ţi-ai dat foc la valiză !

Revoluţionar 1 : Spuneam şi eu aşa…Că sarmale mâncăm la Crăciun…

Revoluţionar 2 : Vorbeai ca să nu taci. Normal că la Crăciun. Dacă ai porc, dacă n-ai, te uiţi la stele, bunăoară ca noi acuma…

Revoluţionar 1 : Ştiu eu ce să zic, s-a înserat, da’ nu văd nicio stea, cred că e nor.

Revoluţionar 2 : Vorba vine !

Revoluţionar 1 : Dacă zici !

Revoluţionar 2 : Păi zic !

Revoluţionar 1 : V-am supărat cu ceva?

Revoluţionar 2 : Nu, nu mai pot de bine şi n-am altceva de făcut decât să mă supăr pe-un ţânc !

Revoluţionar 1 : Un ce… ? N-am înţeles !?

 

 

TABLOUL AL III-LEA

 

Decor : Acelaşi ca in Tabloul I

 

Se apropie un cetăţean turmentat, merge în zig-zag pe lângă tanc


(Revoluţionar 1 ,  Revoluţionar 2 ,  Cetăţeanul turmentat )

 

Revoluţionar 2  (văzând un cetăţean ce iese dintre blocuri pe trei cărări) : Hei ! Ăsta şi-a pierdut busola ! (se uită la sticlă) Ştiu şi eu… !? (Revoluţionarului  1) Ce te uiţi aşa… !? N-am făcut abuz ! Nici n-aveam cum ! Vezi ? (îi arată sticla) Tot mai este vodcă şi ţine cont, am mai stricat şi orzul pe gâşte  să te aduc în simţiri ! Ar trebui să-i fii recunoscător ! (sărută sticla)

Revoluţionar 1 : Ei, nici chiar aşa !?

Revoluţionar 2 : Zi Doamne păzeşte, că nici nu mai am cu ce te scula din morţi ! Dacă mai ţine mult arţagu’, se-alege prafu’ de noi !

Cetăţeanul turmentat ( trece în bătaia tunului legănându-se şi scandând abia inteligibil) : Azi în Timi-mi-şoara, mâine-n ţa-aara… U-ra! Uu-ra !

Revoluţionar 2 : Vezi de-alde cine strigă “Armata e cu noi !”... ? Şi voiai să… Ia’ stai ! Bă, ăştia nu mai trag sau mi se pare mie !? Uite ! Ăsta nu e zdravăn ! Se-apropie de tanc. Vorbeşte cu soldatul. Când îţi spun eu că alcoolul e mană cerească, nu mă crezi ?

Revoluţionar 1 : Adică ce vrei să spui ?

Revoluţionar 2 : Cum !? Nu ţi-e clar nici acuma ?

Revoluţionar 1 : Ştiu eu !?

Revoluţionar 2 : A, da, tu nu ştii nimic !

Revoluţionar 1 : Nu e vorba că nu ştiu, da’ nu-mi vine să cred că…

Revoluţionar 2 : Ia aminte! Şi spune şi copiilor copiilor tăi ! Vodca e mană cerească, dom’le…!

Voci : O-le ! O-le ! O-le ! Ceauşescu nu mai e...!

Revoluţionar 1 : I-auzi !

Revoluţionar 2 : N-o mai fi !

Revoluţionar 1 : Cum adică  “n-o mai fi!”…!?

Revoluţionar 2 : Poţi să ştii cum ne-o bântui !?

Revoluţionar 1 : Aia da… Doamne fereşte !

Revoluţionar 2 : Pân’ te nimereşte !

Revoluţionar 1 : Suntem liberi ! Am scăpat de dictator ! Ura !

Revoluţionar 2 : Om fi scăpat, nu zic ba, da’ de-acu-nainte trebuie să fim cu ochii-n patru!

Voci : O-le ! O-le ! O-le ! Ceauşescu nu mai e... !

Revoluţionar 1 : Ce-o fi, o fi, eu ies…

Revoluţionar 2 : Dacă te mâncă-n cur, fie… Hai, că te urmez şi eu !

Revoluţionar : Companie, înainte, marş ! (iese cu batista fluturând)

Revoluţionar 2 : Ei, drăcie, să vezi c-a avut dreptate...! (iese în urma tânarului şi ridicând braţele deasupra capului scandează) O-le, o-le, o-le... !

Voci : O-le ! O-le ! O-le ! Ceauşescu nu mai e...

 

EPILOG

 

(Revoluţionar 1 , Revoluţionar 2 )

 

Revoluţionar1 şi Revoluţionar2 se întălnesc pe stradă şi îşi strâng mâinile bărbăteşte.

 

Revoluţionar 2 : Companie, inainte marş ! Haide c-ai fost tare !

Revoluţionar 1 : Nu-mi tremurau cumva nădragii ?

Revoluţionar 2 : Ai fost un adevărat erou.

Revoluţionar 1 : Că am ieşit cu braţele deasupra capului şi cu batista fluturând, te rog !? Erou ai fost dumneata !

Revoluţionar 2 : Am fost amândoi, fiecare în felul lui ! Da’ ia’ zi-i, ce face taică-tău ?

Revoluţionar 1 : Mai bine nu-ţi povestesc. Era să mă rupă-n bătaie. M-a salvat mama din ghearele lui.

Revoluţionar 2 : Iar  tu îi duceai grija !

Revoluţionar 1  : Când a văzut că se-ngroaşă gluma,  a reuşit să se desprindă din puhoi şi a tăiat-o spre casă printre blocuri.

Revoluţionar 2 : Şi când îţi spun că eşti erou, nu mă crezi !? (salută  milităreşte şi ies  din scenă în şir indian) Companie, înainte, marş ! Un-doi, un-doi !

 

 

CORTINA

Vizualizări: 453

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Bidulescu Constantin a votat dramaturgia astfel:

1 – 8

2 – 7

3 – 8

Teodor Dume a votat dramaturgia astfel:

1.   ​9​

2.   8

3.   9

Nikol MerBreM a votat dramaturgia astfel:

1.  6

2.  8

3.  7

Veronica Pavel Lerner a votat dramaturgia astfel:

1. 6

2. 6

3. 7

Mihaela Suciu a votat dramaturgia astfel:

1 - 7

2 - 10

3 - 8

Zarra a votat dramaturgia astfel:

            1. Ioi!----------------------------------8p
            2. Curatenie de toamna...----------------7p
            3. Companie, înainte, mars!--------------6p

Gina Zaharia a votat dramaturgia astfel:

1 = 10

2 = 8

3 = 8

Sofia Sincă a votat dramaturgia astfel:

1. Ioi!                                            - nota 8

2. Curăţenie de toamnă...              - nota 8

3. Companie, înainte, marș!          - nota 9

Carmen-Bernadeta Anghel a votat dramaturgia astfel:

1. Ioi! – 8

2. Curăţenie de toamnă... – 7

3. Companie, înainte, marş! – 8

Valeria Merca a votat dramaturgia astfel:

     1.    8

     2.    8

     3.    9

Elena Agiu-Neacșu a votat dramaturgia astfel:

1)  7

2)  7

3)  7

Ana Cîmpeanu a votat dramaturgia astfel:

Nr 1 – 5 puncte

Nr 2 – 8 puncte

Nr 3 – 6 puncte

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Cristian Je
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Cântec îndepărtat a lui Tudor Cicu
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog androgeneză a lui paparuz adrian
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Cântec îndepărtat a lui Tudor Cicu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog " ajută-mă să nu dispar" a lui paparuz adrian
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog pat de povești a lui gina zaharia
cu 15 ore în urmă
Denisa Curea Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada celei plecate a utilizatorului Tudor Cicu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Balada celei plecate a lui Tudor Cicu
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Dragostea-i pe lista de supraviețuire a lui Costel Zăgan
cu 16 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog pat de povești a utilizatorului gina zaharia
cu 16 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog pat de povești a utilizatorului gina zaharia
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Crucificat de poezie a lui Costel Zăgan
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Tudor Cicu
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Calvarul bibliotecilor uitate a lui Suchoverschi Gheorghe
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog film a lui nicolae vaduva
cu 22 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Opt silabe a lui Cristian Je
cu 23 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog pat de povești a lui gina zaharia
ieri
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Crucificat de poezie a lui Costel Zăgan
Marţi
Lui Ion Lazăr da Coza i-a plăcut discuţia O viață într-o zi a lui Mladin Cristian Lucian
Luni
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Planuri a lui simona Y.
Luni

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor