Gălăgia...

 

          Gălăgia... Are şi asta o poveste...

          Eu o percep ca pe o mască perfidă, sigur, pentru că nu văd cum altfel poate fi masca.  Atenţie însă ! Aici este vorba despre masca înfiorătoare a  vidului sufletesc, masca lipsei de comunicare. Omul mileniului al III-lea, care simte că nu este ascultat şi, mai ales, nu este înţeles, substituie cumva trauma pe care o trăieşte sau poate chiar şi-o ascunde făcând gălăgie,  mare gălăgie, zarvă, ba chiar larmă... Numai dacă deschidem televizorul, radioul, computerul sau răsfoim un banal ziar şi ne vom convinge. (sic !)

          Omul noului mileniu simte o nevoie acută de a-şi umple golul sufletesc prin vorbe. Parole... Parole... Primordială este deci exprimarea cu orice preţ, exteriorizarea. Şi nici nu ştiu dacă îşi dă seama că izvorul logoreei sale este tocmai lipsa de comunicare. Pentru că nu are timp şi, mai ales, nu are răbdarea de a-i asculta pe ceilalţi. Nu are însă complexe că el însuşi nu are răbdarea de a-şi asculta semenii, ba dimpotrivă ţine morţiş să fie ascultat. Este important sau nu ceea ce spune,  interesează sau nu pe cineva opinia sa, egocentricul nostru trebuie cu orice preţ să-i convingă pe ceilalţi că în jurul său se învârteşte lumea. Este buricul pământului, ce mai... De aceea, atunci când nu vorbeşte, scrie. Deci face tot... gălăgie. Ba chiar i se pare că nimeni până la Măria Sa nu a fost în stare să lege două-n tei asemenea lui. Nu... El este suficient sieşi. Este Alfa şi Omega. Începutul şi sfârşitul. Interesant este faptul că fiind rob al acestei gândiri meschine, malefice,  trăieşte continuu drama neputinţei de a fi, într-adevăr, ceea ce se crede. Pentru că, da, are şi momente de luciditate rece, precum lama unui cuţit. Trezirea se produce inevitabil la un moment dat şi simultan, desigur, drama, drama imposibilităţii obiective de a se ridica, de a fi la înălţimea idealului propus - un piedestal mult prea înalt, dacă nu chiar firmament unde-ar vrea să dăinuie ca stea...

          Precum vedem însă drama eroului nostru nu are un temei real, ci este hrănită copios de propria-i imaginaţie, de propria-i  angoasă, de spleen-ul, de apăsarea, de neputinţa sa.  În permanenţă este fatalmente măcinat din interior de o sete de absolut sinucigaşă, am putea spune. Şi cum absolutul este intangibil, trece iarăşi şi iarăşi prin furcile caudine ale propriului eu, o ia mereu de la capăt într-o ardere continuă. Pentru că, să ne înţelegem, nu este deajuns cuvântul. Cuvântul neacoperit de faptă rămâne gol-puşcă şi asemenea lui rămâne şi sufletul în calea viscolelor, a crivăţului. Egolatrul nu realizează însă de unde-i izvorăşte limbuţia. Adevărat este însă şi faptul că dacă ar înţelege, cercul s-ar închide şi noi despre cine am mai face voroavă !? 

          Centru al universului par excellence narcisistul vede, aşadar, în semenii săi doar instrumente, mijloace facile de a-şi pansa orgoliul rănit de furtuni, de uragane, desigur, imaginare. Pentru că, da, orice i-am putea reproşa acestuia, numai lipsă de imaginaţie nu. Dimpotrivă. Chiar imaginaţia exacerbată este cea care îi alimentează egoismul, egocentrismul, continua sfâşiere în lupta cu sine şi cu lumea. Are de câştigat creaţia, cu observaţia că prea plin de sine, prea mândru ca să asculte păreri uneori pertinente, egocentricul poate pierde din vedere un aspect esenţial muncii creatoare: critica şi, mai ales, autocritica. 

          Paradoxal este însă un lucru: tocmai libertatea de exprimare este cea care sugrumă încă din faşă acţiunea. Vorbim mult şi facem tot mai puţin. Gălăgia, tărăboiul cu orice preţ, ia locul faptei...  « Fapte, nu vorbe »,  sună preceptul biblic de care, se pare, omul modern se îndepărtează pe zi ce trece tot mai mult. In egolatria sa el este suficient sieşi, dar pe de altă parte tot el este acela care se simte tot mai înstrăinat, tot mai frustrat,  alienat. Străin de sine, străin de lume, în luptă continuă cu sine şi cu propriile fantasme, într-un conflict permanent cu sine şi cu tot ceea ce îl înconjoară, omul modern, contemporan, descoperitor al atâtor leacuri, nu-şi găseşte sieşi leac, şi anume leacul sufletului său tot mai bolnav, rătăcit printre roboţii, care cât de curând îi vor lua cu desăvârşire locul.

          Cutremurător ! Alte comentarii !? Cred că-s de prisos !      

 

Vizualizări: 126

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări organizatorilor inimoşi, juriului şi colegilor, care mi-au confirmat ceea ce doar intuiam. Insemne Culturale este familia mea ce nu se sfieşte să mă tragă de mânecă atunci când calc alături ajutându-mă să nu cad în prăpastie.

Felicitări!

Vă mulţumesc!

Felicitări!

Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de eunescu
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de Darie Giurgiu
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Eliptică (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 7 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog despre steaua care n-a ajuns a utilizatorului Tudor Cicu
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog despre steaua care n-a ajuns a lui Tudor Cicu
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Bilet în alb a lui Rădița Răpeanu
cu 9 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bilet în alb a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 9 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog (palmele mamei...) a utilizatorului Ovidiu G
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog (palmele mamei...) a lui Ovidiu G
cu 9 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă încăpățânez să nu cred a utilizatorului eunescu
cu 9 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vecinii a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 9 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog jurnal de supraviețuire a utilizatorului Mihaela Popa
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Junglă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 11 ore în urmă
Lui gina zaharia i-a plăcut discuţia Veste! a lui Mihaela Suciu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog Junglă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 12 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr (da Coza) i-a plăcut discuţia Nunta cu bucluc a lui Giurgiu Silvia
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog despre steaua care n-a ajuns a lui Tudor Cicu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Acatist a lui Ionel Mony Constantin
cu 13 ore în urmă
Lui Vasilisia Lazăr (da Coza) i-a plăcut discuţia Veste! a lui Mihaela Suciu
cu 13 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor