Piesa de teatru nr.1

Punctul

 

Personajele: Tătulea, Agrişan, Mască, Trifoi, Pitic, Baltă, Profesorul, Fratele, Sora, Bătrânul, Maria, Sonia, Lola, Asistentul social.

 

Actul I

 

Personajele: Profesorul, Tătulea, Agrişan, Mască, Trifoi, Pitic, Baltă, Sonia, Maria, Asistentul social.

 

Decorul: O sală de clasă, câteva bănci cu scaune aşezate pe două rânduri în linie dreaptă, o catedră aşezată în faţa băncilor, în punctul dintre cele două rânduri, o tablă, pe catedră o trusă de geometrie, cretă, burete.

 

(Elevii sunt în bănci şi răsfoiesc caietele de matematică.)

Pitic: Sunt prea grele formulele acestea. Nu o să le pot memora niciodată. Iarăşi o să primesc un trei.

Trifoi: Eu am avut noroc ieri. S-a sunat de pauză când trebuia să răspund.

Agrişan: Iarăşi tu, Trifoi, tu şi norocul tău.

Pitic: Nici cu tine nu ne este ruşine. Eşti ca agurida.

Agrişan: Te-ai găsit tocmai tu, Pitic, să faci observaţii!

Pitic: Agrişane, Agrişane, aguridă din cap până-n picioare!

(Agrişan se ridică din bancă şi se repede la Pitic. Mască, colegul de bancă a lui Pitic se postează impunător în faţa lui.)

Agrişan: Nu te amesteca, Mască!

Mască: Fierbe mândria în domnişorul crescut cu lapte şi miere.

Agrişan: Te roade invidia că nu au şi părinţii tăi o vilă?

Mască: Pe tine te mănâncă spinarea!

Agrişan: Cred că pe tine te roade stomacul de foame!

(Cei doi sunt la un pas de a se lua la trântă.)

Baltă: Încetaţi!

Agrişan: Că spune Baltă?

Baltă: Eu zic să puneţi punct disputei şi să repetaţi la matematică, că vine profesorul şi vă ascultă.

Mască: Nu are rost să-mi irosesc energia pe unul ca el. (Se aşează în bancă.)

(Toţi îşi aruncă privirile în caiet. Agrişan se întoarce la locul lui dezamăgit, pentru că nu mai i se acordă atenţie.)

Agrişan: Nu am cu cine să port o discuţie în clasa aceasta.

Mască: Ei, cum să nu ai? Toată ziua te ascunzi cu Sonia pe sub copacii din parc.

Sonia: Nu cred că este problema ta prietenia dintre mine şi Agrişan.

Agrişan: Nu merită să te cobori la nivelul lor.

Mască: Care nivelul lor?

Tăulea: Aud paşi pe coridor.

Trifoi: Vine profesorul!

(În clasă intră profesorul.)

Profesorul: Bună ziua!

Elevii: Bună ziua!

Profesorul (privind tabla): Tot neştearsă găsesc tabla. Agrişan?

Agrişan: Prezent!

Profesorul: Şterge tabla!

Agrişan: Nu sunt eu responsbil cu serviciul în clasă astăzi, e Maria.

Maria (Merge să şteargă tabla.): Mă scuzaţi.

Profesorul: Mai repede!

(Maria şterge tabla şi se reîntoarce în bancă. Profesorul ia compasul de pe catedră şi se apropie de tablă, dar Asistentul social intră în clasă.)

Asistentul social: Bună ziua! Mă iertaţi că vă deranjez. Aţi putea să veniţi două minute până la mine în birou, domnule profesor?

Profesorul: Aş putea să refuz? Orice solicitare a anui asistent social e sfântă.

(Profesorul părăseşte sala de clasă luând cu el compasul.)

Agrişan: Dorea să facă un cerc. Ne omoară cu cercul.

Tătulea: O să facem noi cercul până se întoarce profesorul.

Agrişan: Nu avem compas, Tătulea!

Tătulea: Nu avem nevoie de compas.

Agrişan: Nu?

Tătulea: Mască!

Mască: Ascult.

Tătulea: Scaunul!

Mască: Scaunul meu?

Tătulea: Da.

(Mască se ridică şi îşi ia scaunul pe sus. Tăulea îi ia Soniei elasticul ce-i lega părul, fără să-i ceară voie şi fuge în faţa clasei. Mască era deja acolo cu scaunul.)

Sonia: Cum îţi permiţi?

(Se duce să-şi recupereze elasticul, dar este oprită de Trifoi ce se aşează ca un stăvilar în faţa ei.)

Trifoi: Unde domnişoară?

Sonia (încercând să treacă de Trifoi fără rezultat): O să cer să fiu transferată într-o altă clasă.

Agrişan: Eu zic să renunţi la elastic. Nu poţi recupera nimic de la ei.

Sonia: Ai dreptate. (Se reîntoarce în bancă.)

(Tătulea leagă cu ajutorul elasticului o bucată de cretă de piciorul scaunului. Face pe tablă un punct cu o altă cretă, pe urmă cu ajutorul noului compas desenează un cerc pe tablă.)

Agrişan (dispreţuitor): Se cred isteţi!

(Tătulea şi Mască se reîntorc în bancile lor. Sonia îşi primeşte elasticul de la Mască ce elibereză piciorul scaunului de povara bucăţii de cretă.)

Mască(aruncând elasticul pe banca Soniei): Să-ţi prinzi pletele până nu vine profesorul cu mustrările lui!

(Sonia îşi prinde părul. Mască se aşează şi el pe scaun.)

Profesorul (intrând în clasă): Mă scuzaţi. (priveşte tabla) Aţi desenat cercul! Cum aţi reuşit?

Maria: Tătulea a fixat un punct pe tablă, pe urmă ... (este întreruptă de profesor)

Profesorul: Aşteaptă! Tătulea?

Tătulea: Da?

Profesorul: Te duci acasă. Mama ta se simte rău.

Tătulea: Mama?

Profesorul: Nu este cazul să intri în panică.

(Tătulea părăseşte sala de clasă.)

Tătulea: Bună ziua!

Profesorul: Să ne întoarcem la punctul nostru. Punctul este o noţiune abstractă. În cazul de faţă este o urmă lăsată pe tablă.

(Maria ridică mâna.)

Profesorul: Da, Maria!

Maria: Orice lucru porneşte dintr-un punct.

Profesorul: Da. Dacă doresc să trasez o dreaptă de la catedră până în spatele clasei, fixez prima dată două puncte. În cazul cercului o să trasez trei segmente, dintr-un punct în alt punct.

(Profesorul fixează cele trei puncte şi desenează un triunghi.)

Agrişan: Un triunghi!

Profesorul: Punctul nu are dimensiune. Astfel dintr-un puct am obţiunut o mulţime de puncte, pe urmă o figură geometrică.

Maria: Punctul este şi el o figură geometrică?

Profesorul: Da, Maria. În cazul figurii geometrice de pe tablă vorbim despre punctul lui Gergonne, un triunghi înscris în cerc.

Sonia: Să defineşti un punct? Punctul lui Gergonne?

Profesorul: Punctul lui Nagel care prezintă tot un triunghi înscris într-un cerc, punctul lui Miquel, al unui patrulater. Cu ajutorul punctului geometric pot să fie definite drepte, plane, spaţii, hiperspaţii.

Pitic: E ciuadat punctul acesta, domnule profesor! La limba română punctul marchează o pauză în comunicare.

Profesorul: Are multe puncte matematica.

Pitic: Mai multe?

Profesorul: punct aderent, punct circular, punct de contact, punct de maxim, punct de minim, punct singular, puncte ciclice, puncte reciproce (este întrerupt)

Pitic: Nu, nu, nu, prea multe, mult prea multe.

(Profesorul ia o coală albă de hârtie de pe banca unui elev, un creion şi desenează un punct. Ridică coala.)

Profesorul: Ce observaţi?

Maria: Un punct pe o foaie albă.

Agrişan: Un cerc.

Pitic: Pe dumnevoastră, domnule profesor?

Profesorul: Pe mine? Unde mă vezi pe mine?

Pitic: Într-un punct. Am învăţat să privesc dincolo de punct. Când am studiat poemul Scrisoarea I de Mihai Eminescu am descoperit că tot ce există a luat fiinţă dintr-un punct ce a început să se mişte. Prin urmare toţi ne avem începutul într-un punct. Până şi matematica, materia ce nu e prietenă cu mine îşi are originea într-un punct. Dacă privim dincolo de punctul fiecărui lucru o să desoperim înţelepciunea lumii. Orice linie pleacă dintr-un punct. Orice fiinţă urmează o linie, o traiectorie în viaţă. Adesea făpturile se învârt în jurul aceluiaşi punct, trazează cercul, iar ele sunt punctul.

Agrişan: De când eşti aşa filosof?

Pitic: E opinia lui Tătulea. El mi-a explicat acest aspect. El mi-a spus ce v-am comunicat astăzi într-o zi când l-am ajutat să facă mâncare pentru fraţii lui, pentru că mama îi era la muncă. Când mâncarea a ajuns în punctul de fierbere Tătulea a început să vorbească despre punct ca despre o noţiune abstractă, nedefinită. L-a întâlnit mereu în bucătărie când ţinea locul mamei şi a descoperit punctele fizicii, punctul de evaporare, punctul de topire, punctul de condensare.

(Discursul lui Pitic este întrerupt de sunetul clopoţelului ce anunţa pauza.)

Agrişan: Era limpede că nu-i gândirea ta.

Profesorul: Mergeţi în pauză! Ne reîntâlnim peste zece minute.

 

 

Actul II

Scena I

Personajele: Tătulea, Lola, Sora, Fratele

Decorul: Imaginea unui parc toamna, o alee, bănci.

(Tătulea se află în parc pe o bancă.)

Tătulea: Şi totul a plecat dintr-un punct. Eram la şcoală. M-au trimis acasă şi de acasă la spital. Mama s-a depărtat de mine, s-a îmbolnăvit. De atunci au căzut zeci şi sute de frunze. Toamna se rotea în jurul meu. Eu eram punctul. Pe tata, pe tata l-am văzut ultima dată când am avut şapte ani, atunci când s-au născut gemenii, fratele şi sora. Nu ştiu unde a plecat. Mama nu mi-a spus. Mama, de ea am grijă de mai bine de trei ani. E la pat. Am devenit stâlpul casei. Nu am mai putut merge la şcoală. Trebuia să am grijă de toţi. Fraţii mei sunt încă prea mici ca să se descurce singuri. Muncesc, muncesc cu ziua. Nicio zi nu seamănă cu altă zi. Când are cineva nevoie de o mână de lucru mă cheamă. Eu mă duc. Ieri am întâlnit-o pe Sonia. Mi-a spus că s-a certat cu Agrişan. Era foarte tristă. Mi-a dat întâlnire astăzi în parc. O fată să-mi dea întâlnire? Poate e ceva modern. O aştept de o oră şi nu a mai ajuns. Din câte ştiam e dintr-o familie bună şi totuşi nu-şi respectă o promisiune. Mi-a promis că va veni să mă întâlnescă în parc. Ea a fixat punctul de întâlnire. Nu mai vine. E aşa pustiu parcul! Nu a trecut nimeni pe aici de mai bine de un ceas. Probabil i-a speriat ruginiul toamnei. Atâţia copaci şi atâtea frunze moarte, cine să se mai piardă într-un punct neînţeles? (Se uită în stânga şi-n dreapta.) Nu vine. Probabil a intervenit ceva. (Tătulea observă o fată.) Vine cineva! Poate e Sonia. (Fata se apropie de Tătulea) Nu e Sonia.

Lola: Bună ziua!

Tătulea: Bună ziua!

Lola: (arătând spre bancă) E liber?

Tătulea: Da.

Lola: E frig afară.

Tătulea: Atunci ce faci afară?

Lola: Mă ascund.

Tătulea: Te ascunzi?

Lola: Cei de la asistenţă socială au venit la mine acasă să-mi ia copiii de care am grijă. Mă consideră o femeie cu principii nesănătoase. Copiii au fugit să se ascundă în oraş. Până la urmă cei de la asistenţă socială au renunţat să-i mai caute. Le-am promis că o să vin să-i întâlnesc într-un punct, atunci când o să fie linişte, iar punctul e acest parc, această bancă. Acum o să-i aştept. Tu ce faci în parc pe frigul acesta?

Tătulea: Am aşteptat o fată.

Lola: Am văzut o fată.

Tătulea: Unde?

Lola: A trecut pe o alee secundară. Era cu un băiat. Vorbeau despre cineva Tătulea şi râdeau.

Tătulea: Eu sunt Tătulea.

Lola: Eu sunt Lola.

Tătulea: Ce vorbeau despre mine?

Lola: Nu am dat ateţie discuţiei. Cred că pe fată o chema Sonia, aşa i-a spus tânărul.

Tătulea: Era Agrişan. S-au împăcat.

Lola: Pe Sonia o aşteptam.

Tătulea: Pe tine.

Lola: Pe mine?

Tătulea: Da. Am venit să caut pe cineva care iubeşte copiii, pe cineva care să mă ajute să am grijă de fraţii mei, pe cineva ca tine.

Lola: Eu? Cum au putea să ai încredre în mine?

Tătulea: E încercarea vieţii tale, e punctul din care poţi să porneşti pentru a demonstra că eşti fata pe care o aşteptam.

Lola: Dar eu nu aşteptam pe nimeni. Niciodată nu am aşteptat pe nimeni. Nici nu-mi amintesc punctul din care-am plecat în lume. Eu nu mi-am cunoscut părinţii. Am crescut la orfelinat. Acum ajut pe cei lipsiţi de dragostea părintească, pe cei care îmi seamănă. Îi ajut cum m-aş ajuta pe mine.

Tătulea: Pe mine cine mă ajută?

(În parc apar doi copii. Se propie de banca celor doi.)

Tătulea (către copii): Ce e cu voi aici? Ce face mama?

Fratele: E bine. Am venit să te chemăm acasă. Sunt două ore de când ne-ai lăsat singuri.

Tătulea: Am găsit-o pe Lola. Ea o să fie sora voastră mai mare. O să se ocupe de voi în absenţa mea. (către Lola) Ei sunt Fratele şi Sora.

Lola: O să-i iau la mine când tu eşti ocupat cu munca.

Tătulea: Mulţumesc.

Lola: O să-i trimit la şcoală. Mie mi-a fi plăcut să fac şcoală.

Tătulea: Şi eu am iubit învăţătura. Şi astăzi mai citesc câte o carte când am timp.

Sora: Mie nu-mi place să citesc. Punct.

Lola: Oamenii cu şcoală sunt educaţi.

Fratele: Ce înseamnă educat?

Lola: Manierat, politicos.

Sora: Mie îmi place să mă joc.

Lola: Eşti încă un copil.

Sora: Sunt un copil şi punct.

Tătulea: (către Lola) Crezi că te-ai putea ocupa de ei?

Lola: Da.

Tătulea: Mulţumesc. Eu o să plec. Mă duc să caut o posibilitate de a face şi astăzi rost de pâine.

 

Scena II

 

(Lola rămâne cu Fratele şi Sora. Copiii se aşează lângă Lola pe bancă, unul la stânga, altul la dreapta.)

Fratele: Nu m apă.

Lola: Ți- sete?

Fratele: Da.

Sora: Nu am mâncare.

Lola: Ți-e foame?

Sora: Da.

(Lola a deschis geanta ce a ţinut-o strâns în braţe şi a scos o sticlă de apă şi mâncare.)

Lola: Geanta era pregătită pentru copiii mei, dar ei s-au rătăcit pe undeva.

Sora: Ai copii.

Lola: Mulţi.

Fratele: O să ne jucăm cu ei?

Lola: Acum nu mai sunt. S-au pierdut ca un punct în văzduh. De astăzi voi sunteţi copiii mei.

Sora: Mai avem o mama. Ce bine!

Lola: Da.

Sora: Şi când n-o să pot adormi seara o să-mi spui poveşti?

Lola: O să vă învăţ să vă gândiţi la un punct, la punctul vostru.

Fratele: E ca atunci când numărăm oile?

Lola: Da. E ca atunci. (Copiii încep să mănânce.)

 

Actul III

 

Personajele: Bătrânul, Tătulea, Lola, Invitaţii, Agrişan, Sonia.

Decorul: O sală de dans, pe margine mese, scaune.

 

(Invitaţii dansau. După ce muzica s-a oprit s-au retras cu toţii la masă să servească un aperitiv.)

Agrişan (întreabă pe un bătrân ospătar): Cine s-a ocupat de toate?

Bătrânul: Lola.

Agrişan: O cheamă ca pe femeia aceea de avea grijă de copiii ce spălau gemurile de la maşini.

Bătrânul: Şi voi în loc să-i miluiţi pentru efortul depus ce făceaţi?

Agrişan (râzând): Îi fugăream.

Bătrânul: E aceeaşi Lola.

Agrişan: Am fost chemat de nişte oameni ai străzii la bal?

Bătrânul: Au aflat că ai probleme financiare şi s-au gândit să te ajute.

Agrişan: Ei?

Bătrânul: Tătulea a muncit mult. Tot ce vezi e rodul muncii lui.

Sonia: Şi tu ai risipit avera părinţilor tăi.

(Se aude un vals. Tătulea şi Lola încep dansul.)

Bătrînul: Le stă bine împreună.

Sonia: Ce legătură au ei doi?

Bătrânul: Sunt soţ şi soţie.

Sonia: Dacă l-am lăsat să scape din laţ.

Agrişan: (către Sonia) O să pui punct discuţiei acum!

Sonia: Acesta e punctul tău de vedere.

Agrişan: Eu nu mai pot să stau aici.

Sonia: Eu rămân.

Bătrânul: Aveţi un pachet, un mic ajutor din partea organizatorilor.

Agrişan: De la ei? Nici dacă mor.

Sonia: Primesc eu ajutorul.

Bătrânul: Imediat.

(Părăseşte sala şi se întoarce cu un pachet ce-l dă Soniei. Tătulea şi Lola încă dansau. Pe pachet era un punct.)

Agrişan: Un punct. Probabil e punctul din care Tătulea trasează cercul ca la şcoală. Şi când stai să te gândeşti totul începe dintr-un punct şi nu ştii unde acel tot îşi găseşte finalitatea.

Sonia (râzând): Suntem nişte puncte.

Agrişan: Nişte puncte, frunze pierdute în toamnă.

Bătrânul: Ei au fost nişte puncte şi au creeat împreună o piramidă.

(Tătulea şi Lola dansau. Agrişan cu Lola au părăsit sala de bal cu un pachet de la cei pe care i-au dispreţuit cândva.)

 

                                                                                Piesa de teatru nr.2.

Soacrele

 

Comedie într-un act

Personajele: Ion (parlamentar), Maria (soția), soacra mare, soacra mică, socrul mare, socrul mic, procurorul, mascatul I, Lenuța, Dom major, adjunctul, Dracula

           

Un dormitor cu un pat matrimonial în centru. De o parte şi de alta câte o noptieră şi câte o veioză. La colţuri flori naturale de ornament.

 (Cei doi soţi sunt în pat: ea în cămaşă de noapte roz, el în pijamale crem)

ION : (o sărută uşor) Cât de frumoasă eşti / Ca o zână din poveşti!

MARIA : Întotdeauna m-ai vrăjit / Ca un tânăr iscusit, / Cu vorbe dulci amăgitoare / Şi adesea cu o floare, / Când timid mi-o dăruiai / Şi mâna mi-o sărutai!

ION: (o mângâie pe păr) Şi-mi dădeai buzele dulci / Pe sub umbra de sub nuci!

MARIA : (se ridică din pat şi  cu braţele desfăcute se roteşte extaziată prin cameră) Printre arinii din zăvoi / Ne purtam turma de oi / Către creasta munţilor / Pe la umbra stâncilor!...

ION : (ridicându-se uşor din pat) Ce vremuri am petrecut / Atunci tare de demult...

MARIA : (continuă să plutească ca-ntr-un balet) Pe cărări rătăcitoare / Urcam turma de mioare /  Pân’ la plaiurile alpine /  Unde iarna iute vine!

ION : Iar în hăuri mai la vale / Ni se deschideau în cale / Prăpăstii ameţitoare / Şi cascade     urlătoare!

MARIA : Iar în lacuri de cleştar / Stele oglindeau în ape, / Licăreau tăciuni de jar / Şi misterele în noapte!

ION : Lăsam oile la vale / La păscut lângă izvoare / Şi intram în peşteri reci / Cu sute, mii de lilieci!

MARIA : Iar în nopţile cu lună / Urlau lupii pe la stână! /  Alteori ieşeam în zori / În tril de privighetori!

ION : Ţinutul nostru e un plai...

MARIA : Este-un colţişor de rai!

ION : Dar vremea aceea a trecut / Munţii s-au sălbăticit...

MARIA : De când ne-a intrat în ţară / Democraţia de afară...

ION : Las-o încolo amăgirea / Că ne strică amintirea!

            (de afară se aud zgomote şi bătăi din ce în ce mai puternice în poartă)

ION : (liniştitor) Sunt băieţii de la străzi / Se-mpărţiră în brigăzi. / Fac trei gropi, astupă două / După o metodă nouă!      

MARIA : O fi vreun prăpădit / De soartă urgisit./ A veni iar să cerşească, / Fără să muncească.

ION : M-am săturat de pomeni / Că-ţi vine să-i şi blestemi.

MARIA :  Îşi cresc copiii săracii...

ION : (a lehamite) M-am săturat, m-apucă dracii!

            (din nou se aud bătăi în poartă)

VOCEA DE AFARĂ : Sunteţi înconjuraţi! / Deschideţi, ce aşteptaţi? / Ascultați ce vă ordon / Am ordin de la procuror! / De nu veţi descuia / Cu forţa vom intra!

MARIA : (speriată)  Dragă, le arde de glumit / Sau chiar au înnebunit?

VOCEA DE AFARĂ : Atacaţi obiectivul / Să nu scape individul!

ION : (hotărât să iese afară) Am să le zic două cuvinte  / Să mă ţină bine minte! / Iar de sunt cumva golani / Am să le dau şi ceva bani!

MARIA : Dă-le şi nişte valută / C-au familie amărâtă!

ION : Am să le dau casă pe dată / Să nu-mi mai calce pe la poartă! / Şi-o biserică în sat /  Că pe săraci nu    i-am uitat!

             (la ieşire Ion se loveşte piept în piept cu părinţii săi)

SOCRUL MARE : Fiule, hoţii sar gardul în curte / Cheamă poliţia mai iute!

SOACRA MARE : Sunt cu scări şi cu frânghii / Şi alte năzdrăvănii / Că nici faţa nu le vezi / Sunt mascaţi, ce nu mă crezi?

ION : Luaţi arma de vânătoare, / Trageţi pentru apărare!

MARIA : Voi sări să vă ajut / Şi cu puşca să-i împuşc!

SOACRA MARE : (ironică) Ce noră curajoasă / Mi-ai adus în casă! / Numai că-i mironosiţă / Şi la treburi nu m-ajută!

SOCRUL MARE : (cu admiraţie) Ce deşteaptă şi frumoasă / Mi-aduseşi o noră-n casă, / Chiar dacă-i din vârf de munte, / Ştie cum să ne-ajute!

SOACRA MARE : Ia, n-o mai lăuda atât / Asta-i tare de demult! / Şi de când a fost mireasă / Nici n-a măturat prin casă! / Stă în pat pân' la amiază / Şi mă-ntreabă când cinează !?

SOCRUL  MARE: Fă muiere, ia mai taci!

SOACRA MARE : Te ia o mie de draci!

SOCRUL MARE : Ptiu! Când o văd înfuriată / Sar gardul, nu ies pe poartă!

SOACRA MARE : Să se trezească în zori / Cu cocoşii cântători! / Să-mi servească la pat ceaiul, / Că de nu eu iau vătraiul!

SOCRUL MARE : Dar avem servitori în casă! / Ce face nora, ce-ţi mai pasă?

MARIA : Are dreptate socrul meu.

SOACRA MARE : Ţine cu tine mereu! / Dar mi-l prind la colţişor / Şi ţi-l liniştesc uşor / Cu furtunul din grădină / De se vaită-o săptămână!

ION : (împingându-i de la spate) Haide, cearta lăsaţi / Şi-n pod iute vă urcaţi!

SOACRA MARE :  Printre şoareci, şobolani / Să ne ascundem de golani?

SOCRUL MARE : Hai muiere, las-o baltă / Cred c-au rupt deja o poartă!

SOACRA MARE : Bată-i Dumnezeu să-i bată / Să ne lase fără poartă!?

(socrii mari ies)

MARIA :Uf, am scăpat de soacra mea! / Mă-ngrozesc când dau de ea...

ION : Ăsta-i felul, n-ai ce-i face / Şi te rog s-o laşi în pace!

            (de afară se aude zarvă mare şi bubuieli în poartă; pe uşă năvălesc părinţii Mariei)

SOACRA MICĂ : (punându-şi mâinile în şold) Ce ginere prăpădit / Stă în pat pironit! / Când erai mare "ciobanul", / Nu dormeai ca bolovanul! / Dar acuma te-ai ajuns, / Nu mai ai turmă de muls!

ION : Voi m-aţi luat de lângă stână, / Unde era brânza bună...

SOACRA MICĂ : Şi de rămâneai oier / Tot îţi luam elicopter!

ION : Că ţi-am luat fetiţa dragă, / N-avea cine s-o aleagă!

MARIA : (lovindu-l de câteva ori cu o pernă în cap) Prăpădit, nenorocit, / Ai uitat cât m-ai vrăjit? / Zi şi noapte îmi şopteai / Cât de mult mă iubeai? / Câte-n lună, câte-n stele / Îmi vorbeai în versurele!? / Sau de astea ai uitat? / Am să-ţi sparg o pernă-n cap!

SOCRUL MIC : Lăsaţi ginerele-n pace / Ăsta-i omul, n-ai ce-i face!

ION: Tată socru, tu eşti bun / Dar pentru soacră sunt nebun!

SOCRUL MIC : Hai s-o ascultăm / Că de dracul dăm!

MARIA: Lasă-i mamă, n-au habar / Ce e-n gospodărie / Știu doar de la bar / Ameţiţi acas' să vie...

ION : Ne cinstim ca-ntre bărbaţi / Cu tata socru, ca doi fraţi!

SOACRA MICĂ : Tu să taci acum din gură / Că ţi-am dat o fată bună!

ION : Eu mi-s ginere deştept, / Sunt om mare-n parlament!

SOACRA MICĂ : Speri că dacă eşti patron, / Am să-ţi cumpăr avion? / Te-nşeli ginerică dragă, / Cu mine sigur n-o să-ţi meargă!

ION : Mamă soacră, ai promis, / Pe cuvânt că n-a fost vis!

SOACRA MICĂ : Uf, ţi-oi da elicopterul, / Să se laude oierul!

SOCRUL MIC : Fă nevastă, n-ai habar ,/ Acum este mandatar!

ION : (cu mândrie) Nu mai sunt badea oier, / Astăzi sunt domnul bancher!

MARIA : Mamă, tată, ia plecaţi, / Afară sunt câţiva mascaţi...

SOCRUL MIC : Numai să îndrăznească, / Mă-ta o să-i ocărască!

SOACRA MICĂ :Las' c-o chem şi pe cuscra, / O armată vom făcea!

SOCRUL MIC : (cu umor) Să-l chem şi pe cuscru meu, / Să fugim, ce Dumnezeu!

SOACRA MICĂ : (ironică) Aşteaptă-l pe la chindie, /    Ca  să-ncingeţi o beţie!

MARIA : Tată, iar o faci de oaie / Şi cădeţi printre butoaie!

ION : Să nu-ncurci soiurile de vin / Am să vin să te susţin!

MARIA : (furioasă) Ba tu stai cu mine-n casă / Că de-aia ţi-am fost mireasă!

SOACRA MICĂ : Dar pe urâţii de mascaţi / De ce nu îi alungaţi?

ION : (împingându-i către uşă) Luaţi-o amândoi pe furiş / Până sub acoperiş / Că mascaţii sunt nebuni / Nu au milă de bătrâni/ Și sunteți în toamna vieții/ Nu în anii tinereții!

SOACRA MICĂ : (ofensată) Stai băiete, ce-ţi veni? / Singurei noi vom ieşi! (ies )

             (Deodată năvălesc doi mascaţi cu pistoale automate)

PROCURORUL  : (apare din urma mascaţilor) Nu mișcați / Că de dracul dați! /

MASCATUL I : Domn procuror / Îi mai las sau îi omor?.

PROCURORUL : (către Ion)Dumneata eşti infractor / Cel mai mare din popor. (către mascaţi) Pe el să mi-l păziţi / Iar cu doamna nu glumiţi / Că femeia-i înşelătoare / Când te loveşte, rău te doare!

ION : Domn procuror, am o întrebare: / Aveţi mandat de arestare ?

PROCURORUL  : Încă nu îl am acum / Dar soseşte, e pe drum!

MARIA : (către soţ) Să-ţi spună dragă motivul / De ce te-acuză individul?

PROCURORUL : De un domn eşti acuzat / Că în munţi l-ai sechestrat!

MARIA : Noi nu suntem criminali!

MASCATUL I : În schimb sunteţi plini de bani !/Lui tata i-a făcut o casă / Spaţioasă şi luxoasă!

ION : Şi care-i răsplata ta ?

MASCATUL I : Dacă mişti te-oi împuşca!

ION : Execuţi ca un robot /  Nu te doare nici în cot!

MARIA : Unii ştiu doar ca să mintă / Şi primesc şi câte-o mită !

PROCURORUL : Nu cunosc Mitologia / Eu îmi fac doar datoria. / Procurorul hotărăşte, / Judecătorul pedepseşte!

ION : Am să sun doi avocaţi !

PROCURORUL  : Sunt ca tine de bogaţi! / Nu se dau afacerişti / Dar de lege-s ocrotiţi! / Fără nici un comentariu / Depinde de onorariu / Atunci limba se dezleagă / Şi-ţi vorbesc o zi întreagă!

             (Doi poliţişti năvălesc în cameră cu pistoalele în mâini)

DOM MAJOR : Mâinile sus, palmele la ceafă! / Hai, mişcaţi-vă odată!

PROCURORUL  : (uimit) Dom Major, ai înnebunit? / De unde dracul ai sosit? / Tu eşti normal la cap / Sau eşti cumva beat?

ADJUNCTUL : (cu emfază) Domn procuror, cum vorbeşti? / Cu şeful meu ai s-o păţeşti !  

DOM MAJOR :Te afli în sectorul meu / Suntem colegi, ce Dumnezeu !

PROCURORULI : Sectorul vostru e afară / Nu aicea în cămară !

DOM MAJOR : Ne-a sunat de la 112 / Şi venirăm amândoi

ADJUNCTUL : C-au debarcat teroriştii / Peste gard ca alpiniştii!

PROCURORUL  : La telefon cine-a sunat / Pe mine nu m-a întrebat ?

ION : Eu, Ion parlamentarul / Că i-aţi călcat subit hotarul!

DOM MAJOR : (se apropie de Ion) Aha, acum îmi dau seama /   M-aţi trimis undeva... la mama! / ION : M-acuză c-am sechestrat / O femeie şi-un bărbat.

ADJUNCTUL : Femeile au mers cu noi /  Până în vale la zăvoi.

DOM MAJOR : Ne-am agitat de pomană / Că a fost o simplă pană!

PROCURORUL : Atunci se complică treaba / Sper că n-am venit degeaba / Cu dotare militară / Pentru o glumă aşa banală!? / Mi s-a spus că pe mandat / E vorba d-un sechestrat!?

DOM MAJOR :De era de-atunci săracul / Până acuma îl lua dracul!

ADJUNCTUL : Nemâncat şi ne băut ...

DOM MAJOR : Cu siguranţă ar fi murit!

ADJUNCTUL : Şeful, cum procedăm / Noi pe cine arestăm?

DOM MAJOR : Că tare mai eşti de cap, / E normal, pe vinovat!

ADJUNCTUL : E un caz hotărâtor, / Îl arestez pe procuror!

PROPCURORUL : Adjunct, cum îţi permiţi / Onoarea să mi-o insulţi?/

DOM MAJOR :Vrei să zbori chiar din oficiu / Din minunatul tău serviciu? / Arestează-i pe mascaţi / Ăştia-n negru, coloraţi!

PROCURORUL  : Şi mă rog, cum procedaţi / Nu vedeţi că-s înarmaţi? / Şi au arme cu foc greu / Sunteţi orbi, ce Dumnezeu!?

DOMN MAJOR : (scoate cătuşele, către mascaţi) Vă rugăm nu ripostaţi / Fiindcă sunteţi arestaţi!

PROCURORUL : (cade pe fotoliu uimit) N-am crezut c-ar exista / Aşa ceva-n ţara mea!

             (apare soacra mică val vârtej cu o mătură în mână)

SOACRA MICĂ : (uimită) Aoleu, măicuţa mea / A sosit poliţia!

MARIA : Mamă, de unde apăruşi? / Nu urcaşi pe-acoperiş ?

ION : Mamă soacră, ieşi afară / Şi ascunde-te-n cămară !

SOACRA MICĂ : Draga mamei, sunt bătrână !

ION : Doar nu te trimit la stână!

SOACRA MICĂ : (cu mătura ameninţând) Ce afaceri discutaţi /  Cu aceşti domni aşa mascaţi ?

ION : Mamă soacră, te rog frumos...

PROCURORUL  : Lasă bre mătura jos !

SOACRA MICĂ : Măi, a dracului de treabă / Îmi năvălirăţi în ogradă / Şi-ntr-o zi aşa frumoasă / Îmi dădurăţi buzna-n casă ! / (plesnind  cu mătura în mascaţi ; le scapă armele) Să vedeţi ce-nseamnă-o soacră / Atunci când e-nfuriată!

DOM MAJOR : Ce femeie furioasă / Aşa ceva rar în casă!

ADJUNCTUL : De-aş avea soacră şi eu / Ar fi vai de capul meu !

SOACRA MICĂ : (îi doboară cascheta şi-i  răvăşeşte părul cu paiele de la mătură) Domnule caschetă-albastră / Nu-ţi găsişi nici o nevastă? / Nu şti cum îi cu muiere, / Să te scarmene pe piele? / Uite acuş, acuş, acuş / Mi te perii niţeluş!

PROCURORUL  : Este grav ce aţi făcut / Uniforma aţi lovit!

DOMN MAJOR :  Lasă-l mamaie !/ O să faci pârnaie !

ADJUNCTUL: (îşi adună cascheta de pe jos) Vai de capul meu / Ce mare tămbălău !

SOACRA MICĂ : Dar ăştia cu ciorap pe cap / Parc-ar fi din neam de drac! / Le mai dau o bidinea / Să le sară vopseaua! (se năpusteşte iarăşi peste mascaţi) Vă arăt eu arestare /  Cu mătura pe spinare! (mascaţii fug pe uşă dar năvălesc înapoi alergaţi cu mătura în mână de soacra mare)

DOM MAJOR : La calm vă invităm / Şi-o declaraţie vă luăm.

SOACRA MICĂ : (îl loveşte de-i sare cascheta)  Ce vorbeşti domnul “acuză” / Ţi-am dat un burduf de brânză!

ADJUNCTUL : Aşa-i şeful, tu ai luat ? / Mie doamna nu mi-a dat!

SOACRA MICĂ : (năpustindu-se cu  mătura ) Am să-ţi dau şi ţie acum / De nu poţi căra pe drum !

ION : Lasă-l mamă că-i păcat / El nu este vinovat!

SOACRA MARE : (continuă să alerge mascaţii) Cred că dacă-s tinerei /  N-am să pun mâna pe ei?

DOMN MAJOR : Vai, de al său ginerică! / La cât e de afurisită!

ADJUNCTUL : E rea ca o leoaică / Aprigă ca o drăcoaică!

SOACRA MICĂ: Să vorbeşti încă mai poţi? / Ai să pleci doar în chiloţi ! (şi-l lovește cu mătura)

ADJUNCTUL : Şeful, astea două ne omoară!

DOM MAJOR : Haide să fugim afară!

PROCURORUL  : Nicăieri voi nu plecaţi / Vă ordon să le-arestaţi!

SOACRA MICĂ : Ce ziseşi, domn „ordonare”? / Te mănâncă pe spinare? (se ia după procuror; acesta fuge afară)

             (pătrund socrii)

SOCRUL MARE : Văleleu ce tămbălău / Se iscă-n palatal meu!

SOCRUL MIC : Fă muiere, aici ce faci ? / Te ia o mie de draci !

SOACRA MICĂ : Îl apăr pe ginerică / De mascaţi nu-mi este frică !

SOACRA MARE : Şi de vă-nfoiaţi la noi / Vă cocoşez   pe-amândoi !

SOCRUL MIC : (către poliţişti) Întreb domnii cu emblema / Să-mi spună care-i problema!?

SOCRUL  MARE :  Ce cauţi în casa mea? / Azi pe dracul l-ati vedea!

ADJUNCTUL : In persoană l-am văzut / Cu-aşa soacre de temut !

DOM MAJOR : Eu vă-ndemn la calmitate, / Fără bâte nu se poate?

ADJUNCTUL : De voi scoate acuş pulanul...

DOM MAJOR : Vrei să-i vină-n cas’ tot clanul ?

SOACRA MARE : Cuscră, pe mascaţi să-i măturăm / Afară din cas’ să-i dăm! (se năpustesc amândouă cu măturile pe ei. Ies afară)

SOCRUL MARE : Hai cuscre de grab’ afară / Astea două îi omoară! (ies în grabă)

             (pătrunde procurorul fluturând o hârtie)

PROCURORUL: Am mandat de arestare /  De la domn judecător / Acuzat de sechestrare / Ion, pericol din popor!

ION:Mă voi plânge în senat/ M-aţi atacat fără mandat!/ Nu-i constituţional / Să te legi de un cioban !

MARIA : Auzi ce calomnie / Să te legi de ciobănie !

DOM MAJOR : Asta este înscenare, / Se-ncalcă legi justiţiare !

PROCURORUL  : (cu braţul întins) Afară că mă enervez/ Și acum vă arestez! (poliţiştii fug)

             (pătrunde Lenuţa)

PROCURORUL: (prezentând-o pe Lenuţa) Doamna-i martor ocular / Ce atârnă la dosar!

LENUŢA : Ia te uite cine e !?/ Scumpa noastră Marie !

MARIA : Sosişi pe nepusă masă. / E cam deranj la noi în casă.

LENUŢA : Vino dragă să te pup / Că nu te-am văzut de mult ! (se pupă) / Şi pe tine Ion deştept / Tot mai eşti în parlament ? (se pupă)

ION : Dar ce credeai că am plecat ? / Patru ani ţine-un mandat !

PROCURORUL : Asta nu-mi convine mie / Relaţii de prietenie.

MARIA : Ai ajuns o mare doamnă / Nu mai bagi lumea în seamă!

LENUŢA : (privind în jur) Dar ce furtună furioasă / Se abătu la voi în casă ?

ION : Pentru nişte reclamaţii / Ne sosiră-n cas’ mascaţii.

PROCURORUL : Dar lipseşte sechestratul!

ION : Dacă vine dă de dracul !

LENUŢA : N-aveţi ce mai ancheta / Nea Ion are dreptate / Reclamantu-i haimana / Şi umblă în libertate. / Eu datoria mi-am făcut / Dragii mei, acum vă pup !

PROCURPRUL:  Dacă vrei mai stai un pic / Pân’ acas eu te conduc!

LENUŢA : Bagi avansuri, va să zică! /  Să merg cu tine îmi e frică!

PROCURORUL: Te invit doar la cafea / Jur, altceva n-oi făcea!

LENUŢA : Atunci de ce dracul să vin? / Doar ca să îmi fac venin!? (iese)

PROCURORUL  : (cu admiraţie) Asta-i fată cu tupeu / Să te ferească Dumnezeu / Dacă-i cazi în pat vreodată / Pleci ca oaia deşelată!

MARIA : Aşa-s bărbaţii, derbedei / Cu ochii după femei.

ION : Îi apucă aventura / Chiar pe plaiul lui Dracula!

             (deodată intră un bărbat palid ca ceara)

DRACULA : Care ţinutul mi-l jigneşi? / Poate vrei să o păţeşti! / Ăsta-i plaiul românesc / Peste care eu domnesc! / Ioane, vezi ce faci în parlament / Că fac din tine-un schelet! / Sau poate chiar o mumie / Care peste veac să ţie!

PROCURORUL : Ăsta este sechestratul?

ION: Ba eu cred c-aţi dat de dracul!

MARIA : Iată omul Domnului!

ION:  Speranţa săracului!

MARIA : Tu Ţepeş din mormânt / Să faci un legământ / Cu domnii de la palat / Să scoată ţara din rahat!

ION: Le facem un loc de veci / În ogor printre dovleci / Şi din vrej nişte veşminte / Pentru domnul preşedinte / Şi-o căciulă dintr-un miel / Pentru domnul premier / Că amândoi ne-duc de râpă / Cine dracu-i mai ascultă!?

DRACULA : Politicieni cu chip senin / Aduc ţării doar venin./ Dar lasă-i în plata mea / În curând dracu-i va lua!

PROCURORUL: Eu sunt nevinovat / Fac ce mi s-a ordonat...

DRACULA : Sunteţi pe plaiul meu frumos, / Voi judecaţi-mi sănătos! 

ION: Pentru a noastră împăcare / Desfund butoiul cel mare / Şi ce chef vom mai trăgea /   Până când se va-nsera!

DRACULA: Culoarea roşie să fie / Din româneasca noastră vie!

ION: De golim acel butoi / Îmbătăm pe ăst strigoi!

DRACULA : Ăsta credeţi chilipir / Să turmentaţi un vampir? / Ha, ha, ha? N-ai tu atâta vin / Să-mbeţi neamul de vampir!

 (din  culise se aude o sârbă)

ION :  Hai în crama strămoşească / Să-ncingem hora românească!    (se prind cu toţii în horă) Veselia este-ntruna / Peste plaiul lui Dracula! (prinşi în horă ies pe uşă)

            (pătrunde soacra mică)

SOACRA MICĂ : (se jeleşte ţinându-şi capul între palme) Ionele,   mamă Ionele / Te-arestară în izmene / Nici pe ochi nu te-ai spălat / Şi te luară-ncătuşat! /  Deşteptul mamei dintre fraţi / Te săltară cu mascaţi. / Doamne Sfinte Dumnezeu / Unde-i gineric-al meu? / Îl părăsişi pe-al meu oier / Cui mai dau      elicopter?

SOCRUL MIC : (năvăleşte în încăpere) Fă muiere, ce jeleşti?

SOACRA MICĂ: Măi bărbate, prost mai eşti! / Ce face-a noastră   Mărie / Cu Ionel în puşcărie?

SOCRUL MIC : Ehe, heee, ce mai petrec / Şi degustă vinul sec !/    Deja o luară pe ulei / Şi se pupă între ei!

             (deodată în cameră năvăleşte socrul mare urmărit de soacra mare cu o mătură în mănă)

SOACRA MICĂ : Vai, cuscră ce s-a-ntâmplat ? / Cine mi te-a-nfuriat?

SOACRA MARE : (alergă cu mătura după soțul său) Uite-al dracu de moşneag / Mi-arătă al său toiag! / Uite-a dracu pacoste / I se făcu de dragoste! / Şi i-oi da cu mătura / De şale l-oi îndrepta! / Că-i e gândul doar la pat /  Şi nu pot să fac curat!

SOACRA MICĂ : Auzi măi bărbate? / Ăsta tot mai poate!

SOCRULMIC : Ţi-e gândul la răsturnat! / Mai bine-ai face curat!

SOCRUL MARE : Haide cuscre fuga-afară / Astea două ne omoară!

SOACRA MARE : (lovindu-şi bărbatul cu mătura) De îmi fugi iar la butoi / Îţi mai ard un măturoi!

SOCRUL MIC : (zâmbind)  Unde alergi aşa, bădie!?

SOCRUL MARE : Uite dup-o comedie!

            (femeia continuă să-l alerge şi din când în când îl loveşte cu mătura, iar ceilalţi doi râd în hohote)

  

CORTINA

  

 

 

Vizualizări: 483

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări, curajoșilor! Pentru voi, doi dramaturgi, merită să menținem secțiunea! Data trecută a fost doar o piesă, acum două...

da Coza

Notare PIESE TEATRU

Nr. 1 – nota 7

Nr. 2 – nota 9

teatru

nr. 1 = 9

nr. 2 = 8

votul meu

''Punctul'' - 8

''Soacrele'' - 8

Piesa nr. 1 - 9

Piesa nr. 2 - 9

nr 1 - 7

nr2 - 9

nr 1 - 8

nr 2 - 9

Notare PIESE DE TEATRU:

nr. 1 - 7

nr. 2 - 8

1 - 8

2 - 9

Notare piese de teatru:
1-10
2-9

Votul meu este:

nr.1 - 8

nr.2 - 9

Teatru 1 – 9

Teatru 2 – 7 

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog s.o.s. a lui nicolae vaduva
cu 52 minute în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Adulmec ca un faun natura răscolită a lui Gabriel Cristea
cu 53 minute în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 53 minute în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frisoane de toamnă a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 57 minute în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frisoane de toamnă a lui Mirela Ciupercă
cu 59 minute în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frumoasa erezie a post-adevărului a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frumoasa erezie a post-adevărului a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog s.o.s. a lui nicolae vaduva
cu 2 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 5 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Parte din tine a lui Lidia Pervu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Dolha Paul-Alexandru îi place postarea pe blog autumnala a lui nicolae vaduva
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Un fel de infinități elective a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un fel de infinități elective a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog semăn cu tine a lui Ana Ardeleanu
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Adulmec ca un faun natura răscolită a lui Gabriel Cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Frisoane de toamnă a lui Mirela Ciupercă
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Frumoasa erezie a post-adevărului a lui Costel Zăgan
cu 17 ore în urmă
Postare de log efectuată de Dolha Paul-Alexandru
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog o pagină de viață a lui Tudor Cicu
cu 22 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor