Personajele:

Conu’ Nicu, proprietar, 75 de ani
Margareta, soţia lui, 70 ani
Tânărul, chiriaş, 21 ani
Tânăra, chiriaşă, 20 ani
Studenta, colega de facultate a Tinerei, 20 ani
Asistenta, 35 ani
Brancardierul, 25 ani
Studenţi, studente

Tabloul I

Decor :

În centru, o masă cu patru scaune. Pe peretele din stânga, o măsuţă cu două fotolii de o parte şi de alta. În fundal, etajera unei biblioteci cu câteva cărţi.

Plecându-i soţia la băi, ce s-a gândit conu’ Nicu?! A dat anunţ la ziar că are o cameră de închiriat şi fiind toamnă, când elevii şi studenţii încep cursurile, numaidecât s-au şi înfiinţat doi tineri, care în aceeaşi seară s-au şi mutat, plătind chiria în avans pe trei luni.

Conu’ Nicu, Tânăra, Tânărul

Conu’ Nicu (frecându-şi mâinile de satisfacţie) : Nici că se putea mai bine... (tinerilor, care apar în pragul sufrageriei) Dar ieşiţi prin spate, da?! Să nu cumva să vă vadă vreun vecin, că nu sunteţi trecuţi la asociaţia de locatari.
Tânărul : Se înţelege.
Tânăra : Desigur. Nu vrem să vă creăm necazuri.
Conu’ Nicu: Dacă vreţi să gătiţi, folosiţi cu încredere aragazul cu două ochiuri din bucătărie.
Tânăra: Nu e cazul. Mâncăm la cantină.
Conu’ Nicu: Cum doriţi. Dar un ceai, o cafea vă puteţi face fără probleme.
Tânărul: Vă mulţumim.

(După circa trei săptămâni, în timp ce tânăra scria nişte fişe la masa din sufragerie, iar conu’ Nicu citea ziarul în fotoliu, se aude zgomotul cheii în broască, iar apoi sunetul prelung al soneriei urmat de bătăi puternice în uşă)

Conu’ Nicu, Tânăra, Margareta

Conu’ Nicu: Hait! A venit.
Tânăra: Cine ?
Conu’ Nicu: Nevastă-mea.
Tânăra: Dar nu ne-aţi spus că ar exista şi o doamnă. Unde-a fost până acum?
Conu’ Nicu: La băi.
Tânăra: Dar cheile le-a luat Emil când a ieşit la piaţă. Vine repede, dar soţia dumneavoastră nu are cheie?
Conu’ Nicu: Ba da, dar după cum aţi văzut, yala asta mai face pe nebuna uneori. Are ea un clenci, doar l-aţi aflat şi voi destul de greu.
Tânăra: Şi doamna nu-l ştie?
Conu’ Nicu: Îl ştia, da’ nu-l nimereşte acum. Cred că este grăbită.

(Soţia lui încearcă în zadar să deschidă, dar nu reuşeşte şi bate puternic cu pumnul în uşă)

Margareta : Şi deschide, omule, odată!
Conu’ Nicu: Nu e cheia la mine.
Margareta : Să nu-mi spui c-ai pierdut-o iar?! Pentru numele lui Dumnezeu, deschide!
Conu’ Nicu: Nu pot. Cheia nu este la mine.
Margareta : Dar unde e?
Conu’ Nicu (minţind): Am pierdut-o.
Margareta (izbutind să descuie în cele din urmă, intră) : Cum adică, ai pierdut-o? (surprinsă la vederea tinerei) Şi ea cine este?
Conu’ Nicu: Nu e ceea ce crezi.
Margareta : Şi spune-mi odată cine este?
Conu’ Nicu: Chiriaşa noastră, adică noua noastră...
Margareta : Cum aşa? De când avem noi chiriaşi?
Conu’ Nicu: De două săptămâni.
Margareta : Cum adică? Nu am stabilit că nu luăm pe nimeni în chirie? Credeam că m-am făcut înţeleasă.
Conu’ Nicu: Om fi stabilit, dar mi s-a făcut urât singur, şi apoi nu ne strică un ban în plus.
Margareta (arătând spre burta tinerei, care era gravidă în şase luni): N-oi fi tatăl copilului?! Asta ne-ar mai lipsi?!
Conu’ Nicu: Cum de-ţi poate trece una ca asta prin cap. La soţul ei este cheia. Trebuie să vină dintr-un moment în altul..
Margareta (furioasă) : Le-ai dat cheia pe mână? Om bătrân şi fără minte! Înseamnă că ei au stricat yala.
Conu’ Nicu: Nu ştii că era cu probleme dinainte?
Margareta : Da, dar avea un clenci pe care îl ştiam. Acuma aţi dat-o peste cap de tot.
Conu’ Nicu: Dacă zici tu, dar o să afli curând cum s-a sucit.
Margareta : Bine zis! Ieşi, Margot, din casă să rămâi pe dinafară, iar apoi mai vedem! Frumos...
Conu’ Nicu: O fi, că prea spui!
Margareta : Îţi pare lucru de glumă?
Tânăra: Dacă nu sunteţi de acord, ne mutăm.
Margareta : Cum adică, vă mutaţi? Sunteţi mai mulţi?
Tânăra: Păi, v-a spus domnul... Eu şi soţul, adică viitorul soţ.
Conu’ Nicu: Margot, nu e chiar atât de simplu. Mi-au plătit chiria pe trei luni în avans.
Margareta : Şi banii i-ai păpat, ca de obicei, la păcănele.
Conu’ Nicu: Ei, i-am păpat! Am achitat restanţa la întreţinere, dacă te interesează.
Margareta : Tot nerăbdător cum te ştiu! Ce avea dacă rămânea o lună – două restanţă? Doar ştii că aşa este toamna!
Conu’ Nicu: Că iarna o fi mai brează! Nu vezi că bate la uşă şi cine ştie cât vom avea de plată la întreţinere cu scumpirile astea?! Îţi spun eu că va fi şi mai al dracului!

(se aude cheia în broască)

Conu’ Nicu, Margareta, Tânărul, Tânăra

Margareta : Cine-o mai fi acuma?
Tânăra: Soţul trebuie să fie, adică v-am spus, viitorul...
Margareta (congestionată la faţă, soţului): Ce soţ? Ce viitor...? Ce e aici? (lui Conu’ Nicu) Mi-ai transfomat casa în bordel?
Conu’ Nicu (trăgând cheia din broască): Poftiţi!
Tânărul (intră şi văzând femeia înaltă cu mustăţi şi trolerul de lângă uşă): Dumneata, doamna...?
Margareta : Exact. Iar ‘mneata soţul, adică, mă rog, viitorul soţ al doumneaei...? (izbucneşte în râs) Ha ! Ha ! Ha !
Tânărul: Să zicem. Dar aici e o neînţelegere. Încă nu sunt însurat.
Margareta (arătând spre burta tinerei) : Dar copilu’ e pe drum. Bună treabă, n-am ce zice!
Tânărul: Aici e de analizat. Nu ştiu încă dacă eu sunt tatăl copilului.
Margareta (tinerei) : Ce-ai amuţit? N-ai de spus nimic?
Tânăra: Ce-aş putea spune?
Margareta (furioasă): Uite, aici greşiţi voi, fetele din ziua de azi. Vă lăsaţi călcate în picioare de orice mitocan.
Conu’ Nicu : Ai griă cum vorbeşti, mami! Eu nu m-am amestecat. În fond, e problema lor.
Margareta (tot mai pătimaşă): Tu nu te-amesteci, eu nu... Uite, de-aia se duce lumea de râpă. (Tinerei) Chiar aşa, te mai întreb o dată: Nu ai de spus nimic în apărarea ta?
Tânăra: Ce să spun? Asta e situaţia.
Margareta (încercând să-şi recapete calmul): Mă rog, e problema voastră până la urmă. (Lui Conu’ Nicu) Ai ceva de-ale gurii, că mi-e o foame de lup?
Conu’ Nicu : Ce e drept, nu te-aşteptam.
Margareta : Se vede că nu m-aşteptai. Mergi de ia de la-mpinge tava ceva!
Conu’ Nicu : Imediat, mami! Ce doreşti?
Margareta : Ciorbă de burtă.
Conu’ Nicu : Şi felul doi?
Margareta : Niciun fel. Mă ştii pe mine să mănânc atâta?
Conu’ Nicu : Mă gândeam să avem şi pentru deseară.
Margareta : Bine te-ai gândit, că la cât sunt de obosită după drum, nici că îmi arde să trec la bucătăreală. Ia ceva uşor! Dacă nu te descurci, sună-mă! Acuma chiar nu mă pot concentra. Vezi ce au.
Conu’ Nicu : Cum zici tu, mami! (iese)
Margareta: Mami-n sus, mami-n jos! Las’ că-ţi arăt eu ce poate mami!

Margareta, Tânărul, Tânăra

Margareta (tinerei): Of! Bărbaţii! (Tânărului) Şi zi aşa, nu ştii dacă eşti tatăl copilului...
Tânărul: Sincer să fiu, chiar nu ştiu.
Margareta: Nicio problemă. Faci testul de paternitate şi scapi de îndoială!
Tânărul: Ştiu eu?! Ar însemna s-o jignesc pe Mary.
Margareta : Şi-atunci? Dac-o suspectezi de necinste, n-o jigneşti? Eu zic că atât pentru tine, cât şi pentru ea, cel mai bine ar fi să faci testul. (Tinerei) Tu ce zici? Nu e o idee bună?
Tânăra: Nu ştiu ce să zic.
Margareta (retractil) : Da’ cine sunt eu de vă judec?! Ei... Are cine să vă judece. (luându-şi trolerul, iese din sufragerie)

Tânărul, Tânăra

Tânărul: Ce-i asta? Cine e această doamnă?
Tânăra: N-ai înţeles? Este soţia lui conu’ Nicu.
Tânărul: Şi unde-a fost pân-acum? A răsărit din joben?
Tânăra : Eu ştiu?! Zice că la băi.
Tânărul: Aha! Iar moşul în lipsa ei... Bravos! Da’ băgăcioasă mai este!
Tânăra : Şi n-are dreptate?
Tânărul: O fi având, da’ nu permit, adică mi se pare o impietate ca cineva să-mi calce intimitatea, cu atât mai mult o străină pe care o văd pentru prima oară.
Tânăra : Era o părere de bun-simţ.
Tânărul: Nu te-oi fi spovedit?
Tânăra : Ei, m-am spovedit?! Că am avut şi când!
Tânărul: Atunci de unde ştie de copil?
Tânăra (arătându-i burta): Nu se vede?
Tânărul: Mă rog...
Tânăra : Şi-apoi ai luat tu cheia şi cum nu putea deschide uşa, că ştii că are un secret, i-a cerut lui conu’ Nicu să deschidă el pe dinăuntru. S-a fâstâcit, a minţit că a pierdut-o, iar când a deschis în sfârşit, a aflat totul.
Tânărul : Cum?
Tânăra : Intuiţie feminină.
Tânărul: M-ai omorât cu intuiţia asta. Unde ţi-a fost plecată când ai rămas gravidă? Sau ai făcut-o intenţionat ca să mă legi de mâini şi de picioare?
Tânăra : Cum poţi să gândeşti aşa? Eu am crezut că nu ai nimic împotrivă. Şi-apoi erai beat mangă. De unde să ştiu că mai eşti în stare să... ?!
Tânărul: Mangă după două beri?
Tânăra: Că numai două au fost?! Şi-apoi de un’ să ştiu eu cât ai băut, că doar nu am stat să număr sticlele? Am văzut masa plină şi...
Tânărul: Păi eram singur?
Tânăra: Nu.
Tânărul: Şi-atunci?
Tânăra: Are rost să despicăm firul în patru acuma? Am înţeles mesajul. Dacă nu vrei copilul, nu e nicio problemă.
Tânărul: Cum adică nu e? Cu ce-l creşti?
Tânăra: Mă descurc eu, nu-mi duce grija! Nu sunt nici prima şi nici ultima femeie care îşi creşte copilul fără tată.
Tânărul: Chiar că mă scoţi din sărite. Dar nu e drept!
Tânăra: Dar ce mai e drept în lumea asta?
Tânărul: Voi face testul de paternitate şi...
Tânăra: Începi şi tu ca madam?
Tânărul: Ei, încep! Cred că aşa e corect.
Tânăra: Tu îţi dai seama că mă insulţi? Eşti primul bărbat din viaţa mea.
Tânărul: Iar tu eşti prima femeie, fată, mă rog... Nu se poate să mi se întâmple tocmai mie una ca asta.
Tânăra: Că te-oi şi crede, zău aşa!
Tânărul: Crezi sau nu, ăsta e purul adevăr. Nu-ţi dai seama că dacă aş fi fost mai experimentat, n-aş fi călcat aşa uşor pe bec?! Aş fi avut la mine prezervative, nu?! Chiar, tu nu foloseşti anticoncepţionale?
Tânăra: Nu. De ce ?
Tânărul: Preventiv.
Tânăra: Nu mi-am pus problema să folosesc, şi apoi ar însemna să mă otrăvesc singură, încet dar sigur. Poţi şti ce urmări au drăciile astea în timp?
Tânărul: Aşa că torni copilul cu primul ieşit în cale. Frumos... !
Tânăra: Dacă tu aşa crezi, e treaba ta, dar eu te-am îndrăgit din prima clipă. Femeile ştiu mai bine decât voi, bărbaţii, cine este alesul. Cât vă daţi voi de cocoşi, ele aleg, dacă te interesează. Femeile vă joacă pe degete.
Tânărul: I-auzi! interesant! Adică a fost vorba de premeditare?
Tânăra: N-ai înţeles nimic. De coup de foudre ai auzit ?
Tânărul : Oi fi auzit. Dar chiar mergi prea departe. Se vede că citeşti mult.
Tânăra: Serios. Pe tine nu te-a atins săgeata lui Cupidon?
Tânărul: Nu ştiu. Să lăsăm timpul să decidă.
Tânăra: Tocmai timpul e cel care nu ne poate ajuta acum şi aici (arată burta). Micuţul sau micuţa – ce-o fi - bate la uşă.
Tânărul: Nu ai făcut ecografie să vezi ce este?
Tânăra: Nu mă pun la aparatele alea să mă îmbolnăvesc şi eu şi copilul. Ce-o fi, să trăiască şi să fie sănătos!
Tânărul: Voi, femeile, ştiţi mai bine. Eu nu m-amestec.
Tânăra: Nu te-amesteci, da-ţi arunci sămânţa pe oriunde. Ai grijă şi nu te mai îmbăta să nu se repete povestea, că ştii vorba, între două nu te plouă, dar nici bine nu-ţi merge.
Tânărul: Ăsta a fost un accident. Nu mi s-a mai întâmplat nici înainte nici după tine.
Tânăra: N-aş prea crede, dar fie şi-un lup mâncat de oaie.

(intră Margareta, urmată de conu’ Nicu)

Margareta, Conu’ Nicu, Tânărul, Tânăra

Margareta (auzind finalul replicii tinerei): Oaie? Oaia lui Daia sau brânza de oaie?
Tânăra: De-ale noastre.
Margareta : Mă rog, voi ştiţi. Dacă nu vreţi ca eu să ştiu...
Conu’ Nicu : Ce să ştii, mami?
Margareta : Şi nu te băga-n vorbă ca musca în ciorbă! Şi mai lasă-mă-n fras cu mami-n sus, mami-n jos! Ai adus mâncarea?
Conu’ Nicu : Adus.
Margareta : Du-o în bucătărie!
Conu’ Nicu (revenind) : Gata. Am băgat-o în cuptor.
Margareta : Foarte bine.
Conu’ Nicu : Cum aţi hotărât?
Tânărul: Ce să hotărâm?
Margareta : Ce-aveţi de gând? Mai rămâneţi aici sau vă luaţi catrafusele şi o-ntindeţi?
Tânăra: Dar nu am avut răgaz nici măcar să ne căutăm altă gazdă. De unde să ştim că domnul Nicu are o soţie care nu este de acord cu decizia lui?
Margareta : Aţi aflat acum.
Tânărul: Dar e nedrept ca în prag de iarnă să lăsaţi pe drumuri o femeie gravidă.
Margareta : Mergeţi la cămin!
Conu’ Nicu : Dar au plătit pe trei luni în avans. Ţi-am spus.
Tânărul: Eu pot merge la un coleg, dar la Mary, care este în anul I, e mai greu. Locurile s-au ocupat deja. Noi am preferat gazda tocmai pentru a nu ne expune bârfelor. Ştiţi doar cum e lumea.
Margareta : Şi - atunci?
Tânărul: Eu zic să rămână Mary aici până clarificăm situaţia, iar după naştere vom trăi şi vom vedea.
Margareta : Deci şi tu tot studentă? Măi! Măi! Măi!
Tânăra: Da, cum v-a spus Emil, în anul I.
Margareta : Şi n-ai găsit altceva mai bun de făcut decât să torni un copil, aşa, din anul I, ca să ştii o socoteală. Părinţii tăi ştiu?
Tânăra: Da.
Margareta : Mă îndoiesc, dar mă rog, în fond, sunteţi majori. (Tânărului) Tu în ce an eşti?
Tânărul: Al II-lea.
Margareta : Bravos! Chiar e complicată situaţia. De ce n-aţi spus aşa de la început, că doar avem două camere libere?
Conu’ Nicu : Vezi, mami, de ce am închiriat eu? Şi chiar îmi era urât singur, ţi-am spus.
Margareta : Tu să taci!
Conu’ Nicu (retractil): Am tăcut. (se aşază pe un scaun)
Margareta : Dacă tot aţi plătit şi aşa se prezintă situaţia, nu aveţi decât să locuiţi aici.
Tânărul: Nu. Eu prefer să merg la cămin. Stau la un coleg. Mă trezesc mai greu dimineaţa, iar căminul e aproape de facultate. Rămâne decât Mary. N-am vrea să vă pricinuim neplăceri.
Margareta : Cum doriţi, dar eu ziceam că dacă tot aţi plătit... Dar, mă rog, faceţi cum credeţi!
Tânărul: Da.
Margareta : Dar unde mâncaţi? Vă pregătiţi aici?
Tânăra: La cantină. Chiar acum plecăm la masă.
Margareta : Poftă bună!
Tânărul: Mulţumim asemenea!

(Tânărul şi tânăra ies)

Margareta : Om bătrân şi fără minte, ce-ai făcut? M-ai pus în faţa faptului împlinit, aşa cum te ştiu de-o viaţă. Pas’ de mai descâlceşte beleaua asta!
Conu’ Nicu : După trei luni poţi să faci ce vrei. Deocamdată...
Margareta : Trei luni? Vorbeşte gura fără tine? Peste trei luni naşte. Vrei să mă aflu c-un plod în casă? Unde ţi-au fost minţile când ai făcut asemenea boacănă?
Conu’ Nicu (interzis): ?

Cortina

Tabloul al II-lea

Decor :

Holul facultăţii, la capătul unei scări.

Tânărul, Tânăra, Colega, Studenţi, Studente

Tânăra : Nu mă mai hărţui, te rog! Ţi-am spus şi ţi-o repet. Dacă nu vrei acest copil, nu e nimic. Îl voi creşte singură. Renunţ şi la studii dacă e nevoie.
Tânărul : Dar cine te hărţuieşte? Eu vreau să vorbim omeneşte.
Tânăra : Te rog! Ajunge! (se întoarce pentru a coborî scările, se dezechilibrează şi se duce de-a berbeleacul pe scări în jos sub privirile îngrozite ale tânărului şi ale câtorva studenţi şi studente care se aflau în preajmă)

(Tânărul coboară în fugă scările, o întoarce cu faţa în sus, dar aceasta, văzându-l, îl respinge. O colegă se apropie de ea şi îi ridică încet capul)

Tânăra (cu voce stinsă): Du-mă acasă, te rog !
Colega : Sun salvarea!
Tânăra : Nu.
Colega : Atunci chem un taxi! (formează numărul, o ridică apoi de jos şi sprijinind-o de braţ se îndreaptă spre ieşire)

Cortina

Tabloul al III-lea

Decor :

Acelaşi ca în Tabloul I

(Sună prelung soneria)

Margareta, Tânăra, Colega, Asistenta, Brancardierul

Margareta (întâmpinându-le în prag): Ce e? Ce s-a întâmplat?
Colega : A căzut pe scări.
Margareta : Şi de ce n-ai dus-o la spital? Dar aici e caz de viaţă şi de moarte! Voi sunteţi conştiente ce faceţi? Sun salvarea.
Tânăra (cu voce stinsă): Nu...
Margareta : Şi ce să faci Să-mi mori în casă? Numai pe la poliţie n-ajunsesem ? (formează un număr) O salvare! Repede, vă rog ! Avramescu, 16. (Tinerei) Şi musiu pe unde umblă?
Colega : E în stare de şoc.
Margareta : Să nu-mi spui că v-aţi certat?!
Tânăra : Nu.
Margareta : Mă-ndoiesc.
Colega : Stăteau de vorbă pe coridor la capătul scărilor, ea s-a răsucit în loc să plece şi s-a dezechilibrat.
Margareta : Să nu-mi spuneţi c-a îmbrâncit-o pe scări?!
Tânăra : Nu.
Colega. Nu.
Margareta : Ai fost de faţă?
Colega : Nu.
Margareta : Si-atunci pe ce temei faci o asemenea afirmaţie?
Colega : Dar au văzut toţi cei care erau în apropiere ce s-a întâmplat. E drept, eu am ajuns mai târziu, pentru că am rămas de vorbă cu profu’ de filozofie pentru lucrarea de seminar.
Margareta : Detalii nesemnificative.

(se aude soneria)

Margareta : Repede!
Asistenta : Ce s-a întâmplat ?
Margareta : Pierde copilul.
Colega : A căzut pe scări şi cred că a pierdut sarcina. Are hemoragie.
Asistenta : Cum aşa?
Colega : Stătea de vorbă cu cineva, s-a răsucit în loc să coboare scările, s-a dezechilibrat şi...
Asistenta : În câte luni eşti sau erai, mă rog?
Colega : Nu ştiu exact, dar cred că intrase în luna a şaptea.
Tânăra (cu voce slabă) : Da, şapte.
Asistenta (brancardierului) : Targa! Repede!

(Brancardierul aduce o targă şi o urcă, apoi ies din cadru, urmaţi de colegă)

Conu’ Nicu, Margareta

Conu’ Nicu (intrând) : Ce s-a întâmplat? Ce-a fost cu salvarea aia?
Margareta Ce era de aşteptat. M-ai băgat în ghearele poliţiei.
Conu’ Nicu : Ce vrei să spui?
Margareta : Mary a căzut pe scări şi se pare că a pierdut sarcina, dacă n-o fi împins-o imbecilul ăla intenţionat.
Conu’ Nicu : Doamne apără şi păzeşte!
Margareta : Pân’ te nimereşte!
Conu’ Nicu : N-a făcut el una ca asta. Nu părea un om rău.
Margareta : Bine zis : Nu părea.
Conu’ Nicu : Nici nu vreau să mă gândesc.
Margareta : Nu vrei, nu vrei, da’ o să dai declaraţii la poliţie dacă se împute brânza! Îţi dai seama, că se va face anchetă?
Conu’ Nicu : Bine, da’ accidentul n-a avut loc în casa noastră.
Margareta : Nu, dar de aici a plecat salvarea şi dacă se fac cumva cercetări, ne va lua şi pe noi la întrebări. Aia nu făcusem, vezi?! La poliţie nu ajunsesem?!
Conu’ Nicu : Duci scenariul prea departe. Ţi-am mai spus. Imaginaţie bogată.
Margareta: Eu văd realitatea. Dacă tu închizi ochii la evidenţă, asta nu înseamnă că trebuie să-i inchid şi eu.
Conu’ Nicu: Doamne, dă-mi răbdare!
Margareta: Chiar ne trebuie multă răbdare, dar mai ales curaj să înfruntăm daravela asta.
Conu’ Nicu : Şi când te gândeşti că m-am luat după tine şi am trecut-o şi la asociaţie?
Margareta : Şi ce-ai fi vrut? Să mă pârască madam de la cinci, că şi aşa îmi poartă sâmbetele?
Conu’ Nicu : Da-ţi dai seama ce scandal o să ias-acuma?
Margareta : Fie ce-o fi! Să scape ea cu viaţă, sărmana, că nu mi-a plăcut deloc cum arăta. De ce n-or fi chemat şi studenţii ăştia salvarea, nu ştiu?! Bine-a zis cine a zis că unde e ştiinţă e şi prostie.
Conu’ Nicu : N-au chemat-o?
Margareta : Păi de ce crezi c-a ajuns aici? Auzi! Au ascultat dorinţa ei. Caz de viaţă şi de moarte şi pleci urechea la caii verzi pe care îi bălmăjeşte un muribund?! Nu... Am crezut că numai ăştia doi sunt nesocotiţi, dar văd că sunt toţi o apă şi-un pământ.
Conu’ Nicu : Aşa o fi, dacă zici!
Margareta : Te mai îndoieşti? Dac-ar fi fost ceva de capul lor, nu-mi aduceau mortu-n casă. Chemau imediat salvarea. Dar hai să vedem ce mai mint ăştia! (deschide televizorul la care se anunţă tragedia de la Universitate) Poftim! Se dă şi la televizor.
Conu’ Nicu : Păi se putea să le scape aşa o ştire? Ne distrage atenţia de la problemele majore, făcând caz din te miri ce. Alea importante le bagă sub preş. Chiar, nu te-am întrebat, ce părere ai, o să mărească guvernanţii ăştia pensiile, aşa cum tot promit?
Margareta : Să se vadă ei la ciolan, iar pe urmă, tac ca mortu-n păpuşoi! Pot să pun pariu cu tine că după alegeri n-o să mai pomenească nici dracu’ de mărirea pensiilor. Auzi la ei? 40% ? Chiar aşa de proşti ne cred?

(Se aude sunetul prelung al soneriei)

Conu’ Nicu, Margareta, Tânărul

Margareta : Hait! Poliţia !
Conu’ Nicu : Şi linişteşte-te, femeia lui Dumnezeu! Ce poliţie visezi? (se uită pe vizor şi deschide)
Tânărul (intrând timid): S’ trăiţi! Săru-mâna!
Margareta: Ce cauţi aici? Ai fost la spital?
Tânărul : Da.
Margareta : Ce face Mary?
Tânărul : E bine.
Margareta : Dar copilul? Că am înţeles că era în luna a şaptea?
Tânărul : Din păcate, copilul nu a putut fi salvat. Avea cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului.
Margareta: Şi asta e cauza morţii?
Tânărul : Da.
Margareta : Am înţeles. Oficial. Dar neoficial?
Tânărul: Ce vreţi să insinuaţi?
Margareta (renunţând să-l mai descoase) : Nimic. De ce-ai venit?
Tânărul : Să-i iau lucrurile. Vrea să plece acasă până se reface. Oricum, mai e puţin până la vacanţa de iarnă.
Margareta : Direct de la spital?
Tânărul : Da. Nu vrem să vă creăm neplăceri.
Margareta : De parcă nu ne-aţi creat destule. La vârsta noastră, emoţiile astea ne lipseau.
Tânărul : Ne cerem scuze.
Margareta. De parcă scuzele ar fi suficiente pentru liniştea noastră. Nu, serios, spune-i că vrem s-o vedem în viaţă înainte de a pleca.
Conu’ Nicu : Margot, te rog, fii rezonabilă! Sunt destul de necăjiţi.
Margareta : Mergi şi ia-i lucrurile !

(după un timpTânărul iese din cameră cu un troler şi se îndreaptă spre ieşire)

Tânărul : Săru-mâinile! Să trăiţi! Mulţumim pentru găzduire!
Conu’ Nicu : Cu plăcere!
Margareta (după plecarea Tânărului) : Ai înţeles ceva?
Conu’ Nicu : Ce?
Margareta : Dar ce-mi bat eu capul?
Conu’ Nicu : Am înţeles. Imaginaţia îţi joacă din nou feste.
Margareta : Şi încă al dracului. Auzi?! Mulţumim de găzduire!
Conu’ Nicu (mecanic) : Cu plăcere!
Margareta: Eşti incorigibil!
Conu’ Nicu: Incorigibil!

Sfârşit

Vizualizări: 4

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 2 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Șerpuind cărări saline a lui gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Șerpuind cărări saline a utilizatorului gabriel cristea
cu 2 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 3 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 4 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog zi de intersecție a utilizatorului Dinca Valerian
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog Ritual a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Dorina Cracană îi place postarea pe blog dar a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 6 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 7 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 7 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ritual a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 9 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Șerpuind cărări saline a utilizatorului gabriel cristea
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog respirație a lui Darie Giurgiu
cu 10 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Dosarul secret al lui Bacovia a utilizatorului Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Dosarul secret al lui Bacovia a lui Costel Zăgan
cu 10 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog zi de intersecție a utilizatorului Dinca Valerian
cu 10 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor