Tăceri asasine

(textul a câștigat locul al treilea la Festivalul Internațional ,,Campionatul Mondial de Poezie” secțiunea proză)

     Paul se ghemui în colțul cel mai întunecos al dormitorului, strângându-și cu disperare genunchii la piept, murmurând cuvinte incoerente, izbindu-se ritmic cu spatele încovoiat, de perete.
,,Nu, nu! Tăceți blestemaților! Nu pot face asta! Asta nu!...” se împotrivea el, alungând cu palmele umbrele nevăzute care îi bântuiau mintea și care luaseră cu asalt lumea lui exterioară, asemeni unei invazii bestemate de insecte, ce roiau nebunește de jur împrejuru-i. Scâncind neputincios și terorizat, bărbatul își acoperi capul cu brațele îndoite, sperând să amortizeze impactul cumplit cu umbrele, care îi bombardau nemiloase creierul incendiat de focul schizofreniei.
Vocile deveniseră asurzitoare și insuportabile în ultima vreme. Până să aibă falimentul acela profesional, ele doar îi sugerau anumite lucruri, la care el refuza chiar și să se gândească, dar acum când terenul devenise fertil atacurilor psihologice, îndemnurile subtile se transformaseră în ordine inflexibile și în insistențe înnebunitoare.
Ani de zile reușise să ascundă de toți boala lui, tăinuindu-și calvarul pentru a nu pierde tot ce avea mai de preț pe lume: familia și cariera. Își trăise drama singur mimând perfecțiunea, simulând și improvizând cu o pricepere demnă de un actor, zi de zi acasă, în societate, la birou... Nimeni nu bănuia ce se ascundea în spatele acelui zâmbet seducător și a privirii impenetrabile, care inspira siguranță absolută.
În urmă cu nouă ani o cunoscuse pe Iulia, colegă de facultate cu un an mai mică și fusese dragoste pură. Astfel că, după o jumătate de an erau deja căsătoriți și se mutaseră în vila luxoasă a părinților lui din centrul vechi al orașului, unde au primit în dar tot etajul superior al casei, în timp ce părinții ocupaseră parterul, care era adaptat unui cuplu de vârsta lor. După terminarea facultății Paul primi postul de manager în firma părinților și sub îndrumarea tatălui, învăță tot ce era de învățat în domeniu, crescu prestigiul firmei și contribui mult la prosperitatea afacerilor.
Tulburările psihice cu care se confrunta în taină, încă din anii adolescenței se amplificară odată cu venirea pe lume a Alicei, fiica lui și a Iuliei. Niciodată nu își dorise cu adevărat să devină tată și nu se simțea destul de stabil din punct de vedere emoțional pentru o asemenea responsabilitate, mai ales că se temea de ereditatea genetică pe care ar fi putut-o transmite copiilor săi. Dar nimeni nu-i ceruse părerea în privința asta și când îi fu anunțat fericitul eveniment, deja nu mai era nimic de făcut, așa că nu mai putuse decât să simuleze o bucurie, pe care de fapt nu o simțea și de atunci stihiile ce sălășluiau dintotdeauna în mintea lui își începură persecuția sistematic.
Timorat și confuz, Paul decise într-o bună zi să se supună unor examene de specialitate iar diagnosticul fu cumplit: schizofrenie. Echilibrul lui interior și așa destul de precar se sparse în mii de cioburi iar el își concentră toată energia și inteligența pentru a simula cât mai perfect o normalitate, care nu exista defel. Invocă față de medicul său dreptul la secretul profesional și se opuse cu toate forțele îndemnurilor acestuia de a-și informa familia de boala care îl cotropise. Acasă reuși să obțină dreptul de a avea propriul dormitor, spre uimirea și dezaprobarea soției, căreia îi justifică destul de convingător nevoia aceea ciudată de intimitate. Spectrele nopții își întețiseră atacurile și el nu mai putea ține sub control manifestările violente ale bolii. Ziua era altceva, dar noaptea... Atacuri devastatoare de panică îl aruncau pe pardoseală și îl contorsionau implacabile, voci insidioase și rele îi dictau lucruri îngrozitoare, astfel că se încuia în cameră înainte de a adormi și ascundea cheia de el însuși, pentru a nu putea ieși în clipele de transă periculoasă.
Șapte ani luptase cu boala, cot la cot cu medicul său, se tratase corespunzător, se supusese răbdător ședințelor de hipnoză și urmase cu sfințenie terapia impusă, dar creierul îi juca adeseori feste iar memoria îl trăda cu nerușinare, astfel că afacerile începură să se resimtă, uita să se prezinte la reuniuni importante și decisive, încurca comenzile și data scadențelor, se certa cu subalternii din motive închipuite și uita să își ia medicamentele, ceea ce îl destabiliză complet. În ciuda tuturor acestor chinuri, iubirea nețărmurită pentru familie îl ajută să își țină cu strășnicie demonii sub control acasă lângă cei dragi iar ei continuară să nu bănuiască nimic.
Alice își iubea tatăl cu patimă și el îi întorcea iubirea cu dăruire totală, deși adesea se surprindea privind-o lung, cu chipul întunecat, asurzit de vocile care se amplificau și mai mult, când se afla în preajma ei. Le alunga deznădăjduit ca pe niște muște dezgustătoare, pălmuind aerul cu ură, apoi fugea ca o fiară hăituită, plângând îngrozit. Fata îl căuta uluită, chemându-l inutil. Cu cât mai tulburat era universul lui interior, cu atât mai impecabil era comportamentul lui acasă. Calmul cu care vorbea, răbdarea cu care trata problemele de familie, veselia caldă ce umplea atmosfera casei, încrederea și siguranța pe care o inspira alor săi îl înșelau adesea chiar și pe el însuși.
Nimeni nu bănuia drama ce se urzea între pereții acelei case de vis, unde opulența și liniștea ascundeau la perfecție bomba amorsată, care urma să arunce în aer tot ce părea acum o lume sigură și normală.
Era o dimineață de mai, negrăit de frumoasă și clară. Iulia se trezi gâdilată de șuvița blondă și mătăsoasă a fiicei, care i se strecurase după ureche și o mirosi cu nesaț, inspirându-i parfumul suav până în adâncul sufletului. Dormeau împreună de când Paul hotărâse așa și se obișnuise. Nu o lipsise niciodată de atențiile lui și nu insistase prea mult asupra acelei dorințe ciudate. Se ridică surâzând într-un cot și se aplecă cu dragoste peste copila adormită, depunându-i un sărut pe fruntea candidă. Era duminică și nu trebuia s-o trezească pentru școală, așa că o lăsă între așternuturi și alunecă din pat pe nesimțite, intrând în baie.
Se pregăti minuțios ca pentru o întâlnire de amor. De fapt, într-un anumit fel, chiar avea una cu soțul ei. Hotărâseră să meargă împreună în orașul apropiat unde aveau un apartament nou, pe care voiau să-l închirieze pentru turiști, pe toată perioada verii. Însă trebuia mobilat cum se cuvine și utilat cu toate cele necesare iar ei chiar asta aveau în plan pentru ziua respectivă. Paul o invitase cu el la shoping, deși ar fi putut foarte bine însărcina pe secretara lui cu responsabilitatea aceasta, dar știa cât de mult îi place soției să facă cumpărături și voise să-i procure o plăcere în plus.
- Paul, te-ai trezit? sopti ea, ciocănind discret la ușa soțului. Ascultă o clipă tăcerea odăii și identifică susurul dușului, ceea ce-i confirmă că intervenția ei era inutilă. Paul era punctual, ca întotdeauna. Intră veselă în bucătărie și deschise larg fereastra, umplându-și ochii cu priveliștea minunată a grădinii, de care era foarte îndrăgostită. Ordinea, bunul gust, opulența și imaginația locatarilor transformaseră acel colț de natură într-un mic paradis terestru, unde fiecare își găsea liniștea și ego-ul personal. Se gândi să organizeze un mic dejun romantic în foișorul înflorit și după ce pregăti totul cu emoție, duse platoul aburind pe masa de nuc lăcuit din chioșc și îl așteptă pe Paul, care o salutase zâmbind de la fereastră.
- Cobor într-un minut, iubito! anunță el vesel. Dar când se întoarse în odaie, pe fruntea lui nori negri se adunau amenințători. Elaborase un plan fatal, în cel mai mic detaliu și creierul lui funcționa acum ca o armă letală, programată cu precizie. Rămase încremenit în picioare câteva secunde, zâmbi sinistru privind în jur golit de emoții apoi, recompunându-se complet, coborî în grădină, calm și determinat. Era gata. Vocile aveau dreptate iar el nu intenționa să le mai opună rezistență. Totul trebuia să se sfârșească azi, așa cum promisese.
- Te-ai întrecut pe tine, draga mea! exclamă el încântat. Mi-ai citit gândurile sau a fost ideea ta să luăm micul dejun aici? Este chiar ce trebuia!
- Știam că vei fi încântat! Doamne, ce splendoare de zi! Să te tot trezești sub un soare ca ăsta! spuse Iulia visătoare.
Lăsară totul așa cum era în chioșc și plecară mulțumiți, fiecare cu planurile lui. Apartamentul era luminos și spațios, finisat cu mult bun gust și trebuia să arate și mai bine, mobilat cum trebuie. Iulia zburda prin odăi de mână cu Paul, ciripind entuziasmată, imaginând locul fiecărei mobile, al fiecărui tablou sau obiect, oprindu-se din când în când contrariată de vreun gând nepotrivit, trăgând după sine bărbatul tăcut.
- Hai să facem dragoste aici! propuse ea fericită, aruncându-i brațele după gât. Pe pardoseală... uite, pe prosopul acela uriaș! Paul, mă asculți?
- Da, da! Sigur, pe pardoseală! consimți el, zâmbind. Făcură dragoste cu pasiune, se abandonară unul altuia fără limite, fără rațiune, fără inhibiții.
- Parcă am întors roata timpului înapoi cu zece ani! suspină femeia, sărutând cu dulceață pieptul bărbatului, ce tresăltă ciudat sub buzele ei.
- Da, cu zece ani! repetă el cu ochii pierduți în golul ce se căsca în el, lacom.
În timp ce Iulia se îmbrăca fredonând încet o melodie, el ieși în balcon încruntat și furios, potrivi cu multă atenție scara pe care o lăsaseră acolo zugravii după ce terminaseră lucrul și se aplecă peste zid, privind sinistru hăul ce se căsca dedesubt. Evaluă o clipă distanța până jos și decise că era suficientă.
- Iulia, poți să vii o clipă! chemă el, cu glas metalic.
- Ce s-a întâmplat, dragule? întrebă ea, apărând imediat.
- S-a înțepenit fereastra acolo sus si nu reușesc s-o deschid! Țin eu scara fixă iar tu urci să o forțezi puțin! Dar ai mare grijă, că e cam riscant! Vezi să nu faci mișcări bruște!
- Nu-ți face griji! Ești tu aici! Ce mi s-ar putea întâmpla?
Ajunsă pe ultima treaptă, Iulia era cu un metru peste nivelul zidului, dar ferestra era încă prea sus pentru înălțimea ei. Se întoarse către soț să-i semnaleze problema, dar privirea i se scufundă în ochii demonici care o fixau ucigași, apoi simți cum vântul o aspiră din toate părțile și totul se sfârși într-o jerbă de stele, de foc și durere inimaginabilă, care o străpunse cu miliarde de suliți ascuțite. Muri în impactul teribil cu asfaltul, instantaneu.
- Iuliaaaa, nuuuu!!! Strigătul acela deznădăjduit scoase la balcoane și la ferestre toți locatarii prezenți în clădire la ora aceea. Țipete de oroare, sunet de roți ce spintecau asfaltul, cântecul de moarte al salvării și alarma ascuțită a mașinilor de poliție întregiră tabloul de moarte și oroare al dimineții de mai.
Paul simula deznădejdea atât de bine, încât oamenii suspinau impresionați mai mult de durerea lui, decât de corpul risipit pe asfaltul înroșit. Când poliția ajunse, nimeni nu putu răspunde întrebărilor. Paul dispăruse, fără ca nimeni să observe unde și când. Mai avea o misiune importantă de îndeplinit. Nu putea pierde timpul.
Calm și imperturbabil intră în casă, își salută părinții cu obișnuita-i afabilitate și întrebă de Alice. Bunica îi spuse că fata abia se trezise și că se pregătea să iasă împreună cu ea în parc.
- Mamă, mă tem că trebuie să ți-o răpesc, deocamdată! Trebuie să o iau cu mine, imediat! Am o surpriză pentru ea!
- Ce surpriză, fiule? Unde e Iulia?
- Nu pot să îți spun, mamă! Dacă e surpriză!?... sublinie el, zâmbindu-i complice. Te rog, pregătește fata, până dau eu un telefon! O aștept în mașină!
- Tati, mi-a spus buni că ai o surpriză pentru mine! explodă Alice, cuibărindu-se la pieptul lui fericită, trântind nerăbdătoare portiera mașinii.
- Da iubito, dar nu mă întreba nimic, căci încetează să mai fie o surpriză! o dezmierdă el, sărutând-o gânditor pe creștet. Uite, bea sucul ăsta de portocale! O să îți fie sete și e mai bine să luăm măsuri dinainte!
- Dar tati!...
- Bea! se răsti el, brusc iritat. Fata îl privi uimită, dar înghiți sucul cu noduri. După cinci minute, dormea profund. Paul o privi fără sentimente o clipă, apoi acceleră motorul mașinii, despicând hotărât kilometri către autostradă. Acționa asemeni unui automat, după un plan bine prestabilit, ascultând orbește ordinele absurde, care îi desenau în creier harta exactă a distrugerii. Se opri după o jumătate de oră de ,,zbor” pe un pod înalt, parcă mașina lipită de parapet și cu gesturi calculate și precise, scoase fetița adormită și fără ezitare o aruncă peste bara de oțel, urmărindu-i zborul cu ochii impasibili și goi. Pe autostradă claxoanele începură să îi spargă timpanele, alte frâne scrâșniră teribil, alte exclamații de oroare, altă senzație de deja vu...
Capul i se învârtea înfiorător, șerpi uriași îi umpleau craniul neîncăpător și le simțea mușcăturile lacome cum îi consumau creierul, flash-uri orbitoare i se perindau prin fața ochilor luminându-i sporadic rațiunea, apoi din nou bezna minții se întindea protectoare peste ea, amorțindu-i simțurile. Jos în stradă, unde zăcea fetița lui Alice se adunaseră o mare de oameni, mașini, poliție, salvare și el urlă la ei să se îndepărteze. Se cățără grăbit și încălecă zidul de oțel, apoi se aruncă peste ei asemeni unui vultur disperat, acoperind cu aripile-i de smoală grozăvia înfăptuită de locuitorii clandestini ai iadului, ce-i invadaseră mintea și sufletul.
Dimineața încremenise în oroare, șocul și consternarea împiedica urletul mulțimii să țâșnească din gâturile sugrumate de groază iar Cerul izbucni în lacrimi mari ce șiroiau în curând pe asfaltul rănit. Trupul fetiței primi botezul norilor dintre care ochii ei priveau cu tristețe lumea ostilă care o alungase. Undeva, la porțile albastrului imaculat o așteptau îngerii cu chipul dulce al mamei, multiplicat. Aripi diafane se întinseră peste ea într-o îmbrățișare cosmică, anulându-i amintirile ce se îndepărtară izgonite de adierea blândă a vântului, asemeni unor roiuri de fluturi speriați.
Umbrele dansau de mână cu moartea pe câmpia durerii semănată cu florile nebuniei și își cântau victoria cu voci ascuțite, aceleași care bântuiseră mintea Omului, peste care coborau insidioase tăcerile asasine.

Vizualizări: 164

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Îmi place cum scrii, cum te opreşti asupra detaliilor, ai måna de prozator, Silvia! Felicitări pentru premiu!

Titlul mă pregătise pentru ceea ce urma să citesc, dar genul acesta mă întristează şi-l evit, totuşi de dragul tău... Să ai zile senine şi spor în ce-ți propui! 

atat de trist! Bravo pt premiu...si pt felul de a scrie ...

Credeam că deja știi de la noi că: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)!

Din modestie, anunțul: textul a câștigat locul al treilea la Festivalul Internațional ,,Campionatul Mondial de Poezie” secțiunea proză, trebuia pus la subsolul paginii. Mă amuză faptul că la Festivalul Internațional ,,Campionatul Mondial de Poezie a mers și proză... :)) Am vrea să știm ce personalități mondiale au alcătuit juriul și dacă au fost concurenți din: Tazmania, Canada, Japonia, Chile etc.

Fără îndoială, proza își merită premiul! Bănuiesc, totuși, că dacă nu aveai niște dezacoarde, gen: Aripi diafane se întinseră/întinseseră peste ea... luai un loc mai bun. Din partea mea, ai certificat de prozatoare! :)

Felicitări!

da Coza

Ioane, dacă textul e bun, de ce nu începi cu ,,certificatul de prozatoare" şi să treci în subsol observațiile? :)

Silvia, ştiu că se poate uita în oglindă şi poate discerne intențiile tale pertinente, de perfecționare, iar de modestie nu se pune problema. Mai ştiu că e dificil, ca administrator sau editor, să citeşti toate bazaconiile şi să dai un răspuns, e vorba de timpul alocat, ceea ce nu-i cazul în textul de față... e bun! aşa cum ne-a obişnuit Sivia. Eu îți mulțumesc, draga mea, fiindcă l-ai adus aici. Mă bucur pentru premiul tău! Cum au organizat şi au jurizat alții concursul, e problema lor şi pe Însemne a fost cazul unui jurat care a exclus poezia modernă şi a adus animozități, aşa că totul e perfectibil!

Suntem o familie literară, iar cei care ştiu că un membru, care are potențial, e în dificultate, să spună! . Silvia şi-a găsit refugiu în propria creație, împărtăşeşte cu noi bucuria reuşitei şi e cazul să o susținem. Sper că îndemnul meu, va avea rezonanță. Păstrăm ştacheta lui da Coza, dar să ținem cont şi de cei care au potențial, să fie cu noi! Au plecat destui... încerc să-i rețin pe cei cu care rezonez, uneori reuşesc, alteori, ba! - şi chiar mă doare. Câți postează proză? Golul cu ce-l umplem?

Mihaela, eu știu că orgasmul vine mai spre final... :)))

Corect, Ioane, dar fără un preludiu adecvat... mi-e c-o să-l cauți pe sub pat! :)

Ştiu c-ai prins ideea mea şi-ți mulțumesc pentru răspuns!



Ion Lazăr da Coza a spus :

Credeam că deja știi de la noi că: Titlurile operelor literar-artistice nu se scriu cu majuscule (ci doar cu majusculă)!

Din modestie, anunțul: textul a câștigat locul al treilea la Festivalul Internațional ,,Campionatul Mondial de Poezie” secțiunea proză, trebuia pus la subsolul paginii. Mă amuză faptul că la Festivalul Internațional ,,Campionatul Mondial de Poezie a mers și proză... :)) Am vrea să știm ce personalități mondiale au alcătuit juriul și dacă au fost concurenți din: Tazmania, Canada, Japonia, Chile etc.

Fără îndoială, proza își merită premiul! Bănuiesc, totuși, că dacă nu aveai niște dezacoarde, gen: Aripi diafane se întinseră/întinseseră peste ea... luai un loc mai bun. Din partea mea, ai certificat de prozatoare! :)

Felicitări!

da Coza

Observatiile d-voastra sunt binevenite intotdeauna si voi trage foloase din ele fara nici o jena!:))) Ce-i drept, e cam pompos titlul acestui concurs dar placerea de a intra in competitie cu oameni care au ceva de spus e mai importanta decat detaliile de forma! Apreciez din suflet interventia si comentariile pe marginea textului meu! Opiniile d-voastra conteaza! Va multumesc!



Mihaela Suciu a spus :

Ioane, dacă textul e bun, de ce nu începi cu ,,certificatul de prozatoare" şi să treci în subsol observațiile? :)

Silvia, ştiu că se poate uita în oglindă şi poate discerne intențiile tale pertinente, de perfecționare, iar de modestie nu se pune problema. Mai ştiu că e dificil, ca administrator sau editor, să citeşti toate bazaconiile şi să dai un răspuns, e vorba de timpul alocat, ceea ce nu-i cazul în textul de față... e bun! aşa cum ne-a obişnuit Sivia. Eu îți mulțumesc, draga mea, fiindcă l-ai adus aici. Mă bucur pentru premiul tău! Cum au organizat şi au jurizat alții concursul, e problema lor şi pe Însemne a fost cazul unui jurat care a exclus poezia modernă şi a adus animozități, aşa că totul e perfectibil!

Suntem o familie literară, iar cei care ştiu că un membru, care are potențial, e în dificultate, să spună! . Silvia şi-a găsit refugiu în propria creație, împărtăşeşte cu noi bucuria reuşitei şi e cazul să o susținem. Sper că îndemnul meu, va avea rezonanță. Păstrăm ştacheta lui da Coza, dar să ținem cont şi de cei care au potențial, să fie cu noi! Au plecat destui... încerc să-i rețin pe cei cu care rezonez, uneori reuşesc, alteori, ba! - şi chiar mă doare. Câți postează proză? Golul cu ce-l umplem?

Draga mea Mihaela, sustinerea ta ma flateaza si imi bucura sufletul! Din ironia subtila a adminului nostru eu am inteles toate nuantele si mi-am insusit ce era de invatat dar felicitarile de la sfarsit au facut toti banii!:)) Mai ales ca dansul nu e prea darnic cu complimentele!:))) Pe acest site eu am invatat multe din critica dura asa ca nu ma voi plange niciodata daca mi- o voi mai lua in freza!

 

Mihaela, tu fiind mai crudă, îmi cer scuze că o să atentez la pudoarea și inocența ta, dar, uneori, un preludiu adecvat se obține cu bice, cravașe etc. Uite, eu și Silvia, știm bine despre ce e vorba (l-am citit pe de Sade).

Mihaela Suciu a spus :

Corect, Ioane, dar fără un preludiu adecvat... mi-e c-o să-l cauți pe sub pat! :)

Ştiu c-ai prins ideea mea şi-ți mulțumesc pentru răspuns!

Ioane, nu cunoşti ce-am citit... Nu suntem marchizi, nu ne-am născut într-un hotel şi n-o să ne dăm duhul într-un azil, eu zic că nu-i cazul să-l plagiem în apucături pe de Sade

Ion Lazăr da Coza a spus :

Mihaela, tu fiind mai crudă, îmi cer scuze că o să atentez la pudoarea și inocența ta, dar, uneori, un preludiu adecvat se obține cu bice, cravașe etc. Uite, eu și Silvia, știm bine despre ce e vorba (l-am citit pe de Sade).

Mihaela Suciu a spus :

Corect, Ioane, dar fără un preludiu adecvat... mi-e c-o să-l cauți pe sub pat! :)

Ştiu c-ai prins ideea mea şi-ți mulțumesc pentru răspuns!

Foarte bine redată drama interioară a bărbatului sufocat de "demoni" şi acţiunea, în general, cu specificaţia că eu nu ştiam (până acum) că există schizofreni care îşi pot ascunde boala (atât de mult timp) şi mima (aproape) perfecţiunea! Cazurile reale pe care am avut neplăcerea să le cunosc nu au putut juca "teatru" deloc, adică s-au resimţit de la debutul bolii, inclusiv pentru cei din jur. Dar cu siguranţă autoarea s-a documentat cu minuţiozitate în ce priveşte acest aspect, înainte de a-l "ataca". Nu pot decât să spun... felicitări pentru premiu (orice premiu e binevenit, dacă e obţinut pe merit) şi aplauze pentru text! Nu prea citesc proză, din lipsă de timp, dar de data aceasta titlul (la care este adăugat şi premiul) mi-a stârnit curiozitatea! :-) Cu drag,



Camelia Ardelean a spus :

Foarte bine redată drama interioară a bărbatului sufocat de "demoni" şi acţiunea, în general, cu specificaţia că eu nu ştiam (până acum) că există schizofreni care îşi pot ascunde boala (atât de mult timp) şi mima (aproape) perfecţiunea! Cazurile reale pe care am avut neplăcerea să le cunosc nu au putut juca "teatru" deloc, adică s-au resimţit de la debutul bolii, inclusiv pentru cei din jur. Dar cu siguranţă autoarea s-a documentat cu minuţiozitate în ce priveşte acest aspect, înainte de a-l "ataca". Nu pot decât să spun... felicitări pentru premiu (orice premiu e binevenit, dacă e obţinut pe merit) şi aplauze pentru text! Nu prea citesc proză, din lipsă de timp, dar de data aceasta titlul (la care este adăugat şi premiul) mi-a stârnit curiozitatea! :-) Cu drag,

Camelia, iti multumesc ptr popas si aprecieri! Ceea ce stii tu despre schizofrenie, stiam si eu pana in cazul acesta! Tocmai de aceea mi-a stimulat imaginatia si pe langa ce s-a scris in presa despre cazul acesta am ,, tesut" si eu povestea de fata! Am cunoscut de departe personajul principal si niciodata nu am banuit ca ar fi ceva in neregula cu el! Drama s-a petrecut aproape asa cum am descris-o eu si m-a tulburat mult! Profit sa te felicit la randul meu ptr talentul tau si succesele obtinute! Cu prietenie, Silvia G.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

DONATE

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2018:

-  Calotă Rodica - 100 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Valeria Merca - 300 lei

Nikol MerBreM - 500 lei

Sofia Sincă - 100 lei

Camelia Ardelean - 100 lei

- Electra - 200 lei

- Spartacus - 100 lei

Laura H. - 100 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Dragoste fără nume a lui gina zaharia
cu 42 minute în urmă
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog epoca bronzului a lui nicolae vaduva
cu 1 oră în urmă
Ionescu Adrian-Marius şi Ion Lazăr da Coza sunt acum prieteni
cu 1 oră în urmă
Trandafirul a postat o stare
"Vă mulțumesc din suflet tuturor pentru aprecieri si observații!"
cu 2 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog epoca bronzului a utilizatorului nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog epoca bronzului a lui nicolae vaduva
cu 3 ore în urmă
Mihaela Suciu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Spirale de fum a utilizatorului Ana C. Ronescu
cu 3 ore în urmă
Lui Mihaela Suciu i-a plăcut discuţia Spirale de fum a lui Ana C. Ronescu
cu 3 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mititel și enervant (Poezie pentru copii) a utilizatorului Olimpia Sava
cu 5 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se zburlește-a iarnă... a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se zburlește-a iarnă... a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Se zburlește-a iarnă... a utilizatorului Tudor Cicu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Noapte de plumb a lui Gabriel Cristea
cu 5 ore în urmă
Tudor Cicu a partajat postarea de blog a utilizatorului Gabriel Cristea pe Facebook
cu 5 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Să ningă și în primăvară (elidă) a utilizatorului Valeria Merca
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog Să ningă și în primăvară (elidă) a lui Valeria Merca
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog În poiană (poezie pentru copii) a lui Olimpia Sava
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog Un nu ştiu ce eminescian a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog Umblând desculț a lui Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Ana C. Ronescu îi place postarea pe blog sărbătoare tristă a lui Darie Giurgiu
cu 7 ore în urmă

© 2018   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor