Seara cobora peste sat cu piruete ameţitoare, biciuind văzduhul plin de fluturi albi şi jucăuşi, cu cravaşa de argint a vântului, ce îşi şuiera poveştile printre pletele pădurii. Iarna încă mai respecta tradiţiile în acele vremuri aspre, dar deosebit de frumoase, prin simplitatea lor. Prin anii '60, societatea plină de cicatricile adânci ale războiului terminat de ceva vreme, bâjbâia într-o luptă strânsă cu sărăcia, peste care se abătea destul de des şi urgia naturii. 

           În casa neterminată de pe deal, Maria îşi legăna cu un picior fetiţa de doi ani, culcată în leagănul de lemn, iar în braţe strângea cu dragoste pruncul de numai trei luni, ce se desfăta la sânul ei, toropit de căldura sobei şi de dulceaţa laptelui matern. Era singură acasă, ca de obicei, căci omul său muncea de luni până sâmbătă, pe unde îl chema destinul. Ziua se descurca ea, dar nopţile, teroarea creştea odată cu nămeţii de zăpadă ce atinseseră streaşina casei. Se mutaseră, practic în câmp deschis, fugind disperaţi de asuprirea socrilor ce le făcea viaţa un iad, de când se măritase cu băiatul lor. Din primăvară, trăgeau din greu să ridice casa, mai singuri, mai cu ajutorul câtorva meseriaşi pe care Aurel îi cunoscuse pe unde muncea. Oamenii îl stimau, că era om cinstit şi priceput, iar când era vorba de plată, îşi rupea de la gura lui şi a familiei, numai să nu rămână de ruşine. Dar el era nevoit să plece la muncă toată săptămâna, iar Maria rămânea cu grija copilului, a orătăniilor şi a muncitorilor pe deasupra, cărora trebuia să le pună masa, să le stea în picioare de câte ori aveau nevoie de ceva, ba chiar să le aducă apă, din lacul pe care-l săpaseră în fundul grădinii, pentru nevoile gospodăriei. 

            Nu-i era deloc uşor, biata femeie! Muncea fără să se gândească la dulcea povara din pântece, care bătea gingaş la porţile vieţii, fără să ştie ce o aşteaptă. Lacrimile îi brăzdau obrajii auzind plânsetul copilei din casă, dar nu putea ajunge să o liniştească nicicum, deoarece muncitorii ce aveau nevoie de apă, de cuie, de materiale, de mâncare şi... D-zeu mai ştie de ce, o chemau fără încetare, aducând-o la disperare şi la extenuare. Alerga plângând şi gâfâind de oboseală, în toate părţile, cu inima sângerând pentru fetiţa ce plângea neostoită în leagăn şi pentru pruncul ce se zbătea în sânul ei, neliniştit şi el. Se temea îngrozitor să nu îl piardă din cauza atâtor greutăţi şi eforturi pe care era nevoită să le facă, dar se ruga Domnului şi mergea mai departe.

           Iarna se apropia vertiginos şi făceau eforturi supraomeneşti să termine măcar o odaie, ca să aibă unde locui cu copii, când zăpada şi gerul se va năpusti asupra lor şi a satului. Sărăcia în care trăiau, era lucie. Aurel muncea cât îl ţineau puterile şi meseria lui era singura lor şansă adevărată, căci era la mare căutare în vremurile acelea. Dar tot câştigul lui era înghiţit cu lăcomie de casa, ce părea că nu se mai satură. Pe la sfârşitul lui octombrie, una din odăi era gata de locuit, iar la celelalte se lucra de zor, câtă vreme timpul le mai permitea. Tencuiala pe pereţi era încă umedă, în primele zile când se mutară în ea, iar Maria făcea toată ziua focul în sobă, ca să se usuce mai repede, însă aburul ieşea din pereţi mai ales noaptea, când afară frigul devenea tot mai tăios, făcând condens cu căldura din casă. Din această cauză, copila tuşea tot mai mult şi nici Maria nu se simţea prea bine. 


            Prima zăpadă căzu în anul acela, în primele zile ale lui noiembrie. De câteva zile, Maria simţea tot mai des junghiuri ascuţite ce-i sfârtecau pântecul umflat şi trebuia să îngenuncheze, ca să nu-i cedeze picioarele în acele momente. Era vineri şi aştepta cu inima plină de speranţa şi dor, să i se întoarcă bărbatul acasă de la lucru şi să se lase fericită în grija lui, să se elibereze puţin de spaimele care o chinuiau zi şi noapte. Lângă el se simţea protejată şi uita de toate, în braţele lui. El avea o explicaţie la toate, găsea un cuvânt de încurajare în orice situaţie şi era atât de bun!...Din cauza zăpezii era nevoit să întrerupă lucrul pentru o vreme, aşa că se vor putea bucura de tihna casei lor, aşa neterminată cum era, şi chiar de nu aveau de niciunele, vor mânca amândoi, chiar şi numai o bucată de mămăligă cu o ceapă sărată, numai sa fie împreună, doar ei şi pruncii lor, la adăpost de urgia părinţilor lui.


          De dimineaţă venise în vizită mama ei, luptându-se cu viscolul şi ninsoarea, căci auzise de durerile îngrijorătoare ce o apucau adesea, de la o săteancă ce se ocupa de curăţenia bisericii. Petrecură împreună ziua, Maria pregătind masa de seară din fasolea ce i-o dăruise mama ei împreună cu o pâine dolofană coaptă pe vatră, aşa cum numai ea ştia să facă, iar bunica, alintându-şi nepoţica, ce nu îşi mai încăpea în piele de bucuria atâtor răsfăţuri. Lina era îngrijorată pentru sarcina Mariei şi acele junghiuri nu-i dădeau pace, căci ştia ea bine ce prevestesc. Mai erau două luni până la termen, dar ştia câte greutăţi înfruntase fata ei în timpul acelei sarcini şi se temea de ce e mai rău. Venise decisă să rămână peste noapte, dacă Aurel nu s-ar fi întors în seara aceea, căci avea o presimţire şi nu o putea lăsa singură în casă, izolată de furia iernii. Însă Maria o asigură că bărbatul ei vine acasă negreşit, în seara aceea şi o îndemnă să plece înainte să se însereze, căci bântuiau lupii prin zonă şi nu era înţelept să întârzie.


          -Marie, păcat că nu aveţi decât o cameră gata, căci aş fi rămas la voi peste noapte. Nu ştiu de ce, dar nu aş pleca acasă în noaptea asta!


         -Mamă, stai liniştită! Ştiu de ce ţi-e teamă, dar nu se va întâmpla în noaptea asta! Mai sunt două luni până la soroc şi nici vorbă să nasc până atunci! Dar dacă vrei să pleci liniştită, du-te până la vecina Ileana şi roag-o să mai treacă pe aici din când în când, aşa ... să mai arunce o privire la noi! E cam surdă şi nămeţii ăştia parcă înghit orice zgomote. Ieri strigam la ea din spatele casei şi, deşi era în pridvor, nu auzea mai rău ca un peşte! Am aruncat în ea cu bulgări de zăpadă, ca să-i atrag atenţia. Am râs de ne-am stricat după aceea.


         -Bine, trec pe la ea când plec acasă şi-i las vorbă să vină să te vegheze până vine Aurel. Pentru liniştea mea, nu de altceva!


          -Hai mamă, du-te liniştită! Ai grijă să nu aluneci şi nu cumva să o iei pe scurtătură, că mişună lupii prin pădure. Aseară, când am ieşit afară în curte... ştii... ca omu... unul stătea aşezat pe troianul acela înalt de zăpadă de lângă cireşul pietros şi se uita la mine lung. Noroc că l-am văzut după ce mi-am făcut nevoile, căci altfel făceam pe mine, nu alta! Nu e prima dată când îl observ stând pe aici. Parcă veghează ceva! Lina îşi stăpâni un fior! Îl văzuse şi ea dând târcoale casei, dar nu îi spuse Mariei, ca să nu o sperie mai tare. Biata fată, singură în toate nopţile, în casa asta şubredă, greoaie şi fără apărare!...Se temea şi pentru ea, dar drumurile erau încă circulate de oameni la ora aceasta a zilei şi ar fi mai bine s-o ia din loc. 


           Ieşi din casă cu senzaţia că o arde ceva în ceafă. Ştia ce şi se întoarse cutremurată, să înfrunte privirea  de jar rece, ce o fixa din omătul îngheţat învăluit în misterele serii. Aruncă înspre el cu o scândură ce zăcea la uşa coteţului înjghebat sub săliţa de blăni, pe care se cobora provizoriu. Lupul îşi arată colţii într-un mârâit supărat dar nu se mută din loc. Lina se îndepărtă, uitându-se mereu în urmă, până îl pierdu din vedere. Ciudată, fiara asta! Parcă veghează acolo, ceva sau pe cineva. 


           Maria fremăta de nerăbdare, când auzi voci la drum. Deschise uşa bucuroasă ca o fetiţă şi îl văzu pe Aurel coborând din sania vecinului cu care avea vorbă să îl aştepte la răscruce, unde-l lăsa trenul. Nici un alt mijloc de transport nu putea răzbate în satul lor îngropat în omăt, în afară de săniile trase de cai şi de biciclete, când erau drumurile practicabile. Bărbatul intră zâmbind în curte, tropăind zgomotos ca să scape de zăpada ce-i îngreuna mersul şi pe care nu voia să o aducă în casă. Îşi îmbrăţişă duios nevasta, dar privirea lui căuta umbra statornică şi enigmatică ce nu se îndepărta de casa lor. Ar fi vrut să fie îngrijorat, dar nu era! Prezenţa aceea nu părea să fie ostilă, decât dacă era alungată. Chiar şi aşa, se întorcea mereu la locul de veghe. 


         Ciorba caldă şi parfumată ce bolborosea pe vatră în oala de lut, pâinea pufoasă şi aurie ce trona în mijlocul mesei, dragostea şi pacea familiei, gângurelile dulci ale fetiţei ce alerga de la unul la altul, creau un tablou unic şi duios şi răsplăteau pe tinerii soţi pentru toate vitregiile vieţii. În noaptea aceea, veni pe lume băiatul lor, ajutat de tatăl lui, de vecina Ileana care-l moşi, aşa cum se făcea în acele timpuri, când femeile îşi năşteau copiii acasă şi de Maria, mama lui care, mai că nu îşi dădu sufletul în chinurile cele mai teribile ale unei naşteri premature şi dificile. Urletele din casă se contopiră la un moment dat cu altele de afară, care opriră o clipă timpul şi spaţiul cu grandoarea semnificaţiei lor. Când ţipătul pruncului nou venit sparse tăcerea nopţii, urletul fiarei răspunse din ce în ce mai de departe până se pierdu în hăul timpului şi al iernii, înghiţit de tenebrele noptii.

Vizualizări: 125

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Am remarcat proza citind-o pentru concurs. Felicitări!

O poveste frumoasă, scrisă cu sensibilitate! Printre cele remarcate în concurs. :) Felicitări!

O poveste de iarnă, bună de spus la gura sobei... ca multe altele. Însă nimic teribil, accentul se pune pe iarna grea și pe viața asemenea. Bate pasul pe loc, pare neterminată. Nu înțeleg rostul ramei. Ce se spune până în ramă este prescurtarea a celei ce se află în  ramă...

Dar este doar părerea mea.

Dar să nu nedreptățesc întru totul textul, remarc aluzia despre nașterea copilului sub semnul lupului, în speranța că va fi o zodie bună. (eu nu am cunoștință) Poate acesta a fost ideea de bază a autoarei.

Nu am idee cum am reușit sa obțin rama aceea si nici cum să mă descotorosesc de ea! Nu înseamnă altceva decât imensa mea stângăcie în a mânui tehnologia! Despre existența unei zodii a lupului nici eu nu am cunoștință. Prezența misterioasă a lupului și conexiunea lui cu nașterea pruncului, o las spre dezlegare cititorului, în funcție de imaginația fiecăruia. Multumesc  pentru trecere si observatii!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 3 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 47 minute în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 49 minute în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 50 minute în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 3 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 5 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 6 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 6 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 7 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 7 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 7 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 8 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor