Nora se ridică greoi de pe scaunul unde stătuse ore în şir, se duse la chiuveta din încăpere, îşi privi în oglindă chipul obosit, aruncă puţină apă rece pe obraji încercând să le dea culoare, apoi îşi luă geanta şi ieşi. Nu ar fi vrut să plece, dar Simina plânsese la telefon. Prietena ei avea iarăşi probleme, astfel încât se văzuse nevoită să dea o fugă până la ea acasă, s-o liniştească. Devenise dependentă de sfaturile ei, revendicate, dar niciodată urmate, solicitând-o întotdeauna când era în impas. Şi era aproape continuu. Invariabil, la cea mai mică tulburare dovedită adeseori inutilă, o suna, implorându-i ajutorul, incapabilă să conceapă un refuz.

        Dojenindu-se pentru neputinţa de a-i ignora problemele, fie ele false sau nu, părăsi clădirea. Parcurgea absentă strada aglomerată, interesând-o doar să dibuie un culoar liber prin furnicarul de oameni grăbiţi. Cât despre gânduri, acestea făceau un du-te-vino între încăperea abia părăsită şi telefonul primit. Nu înţelegea cum de nu putuse să spună „Nu!”, mai ales acum. Nu-şi explica nici faptul că devenise, în general, aproape invizibilă. Trecuse ceva vreme de când sesizase nepăsarea celor din anturajul său faţă de soarta ei. Măcar o dată cineva să fi întrebat dacă-i merge bine ori dacă are vreo nevoie. Nu. Niciodată. Nici când, din prea plin ori prea gol, se destăinuia, nu era ascultată, discuţiile alunecând spre nevoile interlocutorilor. Aceştia aşteptau fremătând sfatul ei, menit să le restituie liniştea şi echilibrul, pierdute din cine ştie ce motive, de cele mai multe ori absurde. Îi învăţaseră cu nărav, avea să constate de curând. În ciuda acestei evidențe nu putea să fie surdă la nevoile lor. N-o lăsa inima. Oricum era prea târziu pentru a-şi revizui atitudinea, întrucât apropiaţii ei se obişnuiseră să-şi ceară pastila miraculoasă, chiar să pretindă că li se cuvine. Când ea ezita să le facă pe plac, având motive întemeiate, imediat reacţionau, împroşcând-o cu reproşuri. Aşa păţise şi astăzi. Până să apuce să-şi motiveze eschivarea, se şi trezise învinovăţită: „Sigur! Aşa eşti tu! Nu te interesează problemele altora. Să nu cumva să-ţi strice liniştea aia a ta!” îi aruncase Simina, izbucnind în plâns şi închizându-i telefonul. Atunci hotărâse, trecând peste reproşurile iraţionale, să meargă până la ea - oricum nu stătea departe - speriată fiind că, de data aceasta, chiar păţise ceva grav. Până la urmă era sora ei de suflet. O cunoştea din liceu şi în ciuda faptului că se dezvoltaseră diferit, ţinuse s-o păstreze aproape. Câteodată însă egocentrismul ei o exaspera.

        „Poate sunt rea! Nici n-am întrebat-o ce s-a întâmplat!” se înmuie Nora şi iuţi pasul. Regreta deja lipsa de solicitudine arătată la telefon. Urcă scările blocului aproape alergând, sună la uşă, iar când aceasta se deschise, îşi văzu prietena răvăşită şi cu ochii înroşiţi de plâns. Intră în casă iscodind-o îngrijorată:

- Ce s-a întâmplat?

- Nu mai poot! bufni aceasta iarăşi în plâns, lamentându-se întruna: Nu mai vreau! M-am săturaat!

- Bine, bine! Hei, sunt aici! o cuprinse în braţe aşteptând să treacă furtuna, apoi îndepărtând-o şi privind în ochii încă umezi, o întrebă blând: Gata? Acum poţi vorbi?

- Mda... cred că da... murmură ea şi după ce-şi şterse cu dosul palmei urmele ultimelor lacrimi, continuă: Iartă-mă, dar nu mai sunt în stare să mă controlez.

- Nu-i nimic! De mine chiar nu trebuie să te fereşti. Şi apoi, plânsul face bine! Limpezeşte ochii! încercă Nora s-o înveselească.

- Sunt convinsă! surâse ironic Simina, apoi brusc înviorată, întrebă: Vrei o cafea?

- Nu! N-am timp, trebuie să mă întorc repede. Spune-mi ce ai păţit?

- M-am certat cu Sorin! Rău de tot!

- Ah, asta era? Iar? Credeam că cine ştie ce...

- Ţi se pare puţin lucru? Nu ştii ce era la gura lui! Depăşeşte orice imaginaţie, crede-mă!

        Nu era prima dată când se certa cu fiul ei şi nici întâia oară când o îndemna să-l lase să-şi trăiască viaţa, să renunţe la control. Numai că, sfaturile treceau pe lângă urechile Siminei, aceasta insistând să aibă aceeaşi atitudine dominatoare. Îşi crescuse copilul singură, ţinându-l strâns legat de ea prin reguli impuse cu severitate, acesta ajungând la douăzeci şi cinci de ani neputincios, lipsit de încredere şi neîmpăcat cu sine. Autoritatea părintească se manifestase nestingherită până când, ajungând la saturaţie, băiatul începuse să-şi exteriorizeze revolta prin certuri violente, încărcate de repoşuri şi injurii. După astfel de explozii verbale, ea era cea chemată să panseze rănile. De câteva luni, tânărul se mutase cu iubita lui într-o garsonieră, hotărât, în sfârşit, să-şi croiască singur viaţa, dar tot degeaba. Aleasa nu era potrivită după gustul mamei, motiv de discordie continuă între ei doi.

- De ce nu-l laşi în pace? Ce ţi-a mai făcut? întrebă simţindu-se deodată epuizată şi inutilă.

        Dezamăgită, constata pentru a nu ştiu câta oară că, este doar un paratrăsnet destinat să capteze nemulţumirile unei fiinţe care refuza sistematic să-şi ajusteze comportamentul.

- A venit cu aia la mine în casă!... se înfurie prietena ei, apoi citind nedumerirea pe chipul Norei, preciză: În lipsa mea! Mie nu-mi convine să-mi cotrobăie aia peste tot. Să vină! N-am nimic împotrivă, dar când sunt şi eu acasă!

- Dar este fiul tău!

- Da? Stai să vezi! replică tăios Simina ieşind val-vârtej din cameră.

        După câteva secunde reveni şi trânti ostentativ pe masă o pungă cu detergent:

- Uite! Era plină!

- Aşa! Și?

- Mi-au luat din detergent fără să-mi spună!... Cine ştie ce-o mai lipsi! Mie nu-mi plac chestiile astea. Le dădeam, dar nu să ia pe ascuns!

- Ştii ce? Nu mai vreau să aud! Uită-te la tine! Nu eşti singură pe pământ... lasă oamenii să trăiască, dă-le spaţiu. Trezeşte-te şi poate ai să vezi!

- Ce să văd? Eu...

- Nimic! Îmi ajunge! răbufni Nora realizând că risipeşte clipe preţioase aflându-se acolo, în acel moment.

        Renunţând să mai dea vreo explicaţie, ieşi pe uşă pur şi simplu. Fără să-i mai pese de ceea ce lăsa în urmă, coborî scările în grabă. Odată ajunsă afară, menţinu ritmul, dorindu-şi să revină cât mai repede în încăperea de unde plecase. Respiră profund de câteva ori, sperând să-şi domolească emoţiile pricinuite de întrevedere. Îi era ciudă că n-o refuzase din start. Măcar acum. Se opri preţ de câteva secunde. Oboseala adusă de noaptea nedormită, petrecută pe scaun, o învăluia ca un duşman perfid ce loveşte pe la spate. După-amiaza toridă aşternea peste istovirea ei valuri de căldură sufocantă. Cum nu-şi permitea să mai întârzie, îşi reluă cursa imediat. Ultima bucată de drum o străbătu în fugă, urcă iute până la etajul doi al clădirii, apoi traversă holul până în faţa salonului unde, aproape se ciocni cu asistenta care ieşea închizând uşa cu grijă.

- Vreo schimbare? În bine? o întrebă cu un licăr de speranţă în ochi.

        Aceasta îi zâmbi trist, ridică din umeri a neputinţă şi după ce o mângâie uşor pe braţ, se îndepărtă tăcută. Nora rămase câteva clipe nemişcată privind în gol, apoi îşi trecu palmele peste faţă alungând, parcă, o imagine nedorită. Intră în salon. Se opri la capul patului, cercetă chipul palid aproape de nerecunoscut, perfuzia, aparatele, scaunul. Se aşeză. Îşi lipi fruntea de braţul inert al soţului, şoptindu-i: „Rezistă! Încă puţin!” Medicul o asigurase că, dacă el depăşeşte cu bine primele douăzeci şi patru de ore, se va reface complet după acel accident stupid. Mai erau doar câteva ore.

http://ziarulzidul.ro/2013/06/28/stadii-ale-nefericirii/

Vizualizări: 199

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Dragă Corina, am citit - cam greu cei drept, din cauza scrisului mic - şi sincer am recitit... Frumoasă paralelă, chiar psihologică aş spune eu... 

Cu prietenie,

Off, Emil ce rau imi pare ca te-am chinuit! Voi scrie mai mare. Multumesc pentru semn!

Cu drag,

Emil Dumitru a spus :

Dragă Corina, am citit - cam greu cei drept, din cauza scrisului mic - şi sincer am recitit... Frumoasă paralelă, chiar psihologică aş spune eu... 

Cu prietenie,

Era să-mi scape de la lectură această frumoasă povestire, bine scrisă.

Felicitări!

da Coza

Ma bucur ca nu ti-a scapat si foarte multumesc pentru semn.

Cu drag,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Era să-mi scape de la lectură această frumoasă povestire, bine scrisă.

Felicitări!

da Coza

Stie mama ta ce spune! :)

Multumesc pentru semn.

Theodora Theo Anghel a spus :

Cutremurătoare paralelă între problemele celor două. Chiar mă mir că ele sunt prietene, căci deosebirile dintre caracterele lor sunt de nedepăşit.

Proza ta îmi aminteşte de exclamaţia mamei mele ori de câte ori auzea pe cineva plângându-se de cine ştie ce tâmpenii: Ai impresia că steagul tău este cel mai negru!?

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Ionel Mony Constantin a postat o discuţie
cu 5 ore în urmă
Postare de log efectuată de Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Lui Ionel Mony Constantin i-a plăcut discuţia Cireşe de Mai a lui Ionel Mony Constantin
cu 7 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poemul a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 9 ore în urmă
Lui Mihaela Suciu i-a plăcut discuţia Sechestrată în... trecut? a lui Pop Dorina
cu 10 ore în urmă
Lui Mihaela Suciu i-a plăcut discuţia Labirintul verde a lui Emil Dumitru
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog setea roșie a lui Djamal mahmoud
cu 10 ore în urmă
Corneliu Neagu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Epitaf fără cuvinte a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 10 ore în urmă
Corneliu Neagu şi-a partajat postarea de blog pe Facebook
cu 10 ore în urmă
Gabriel Cristea a contribuit cu răspunsuri la discuţia Sechestrată în... trecut? a utilizatorului Pop Dorina
cu 12 ore în urmă
Lui Gabriel Cristea i-a plăcut discuţia Sechestrată în... trecut? a lui Pop Dorina
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Joc poetico-lingvistic a lui Elena Mititelu
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Șah-mat a lui Agafia Drăgan
cu 12 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pastel vremelnic a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 12 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Epitaf fără cuvinte a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Epitaf fără cuvinte a lui Corneliu Neagu
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog transă a lui Djamal mahmoud
cu 13 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog setea roșie a utilizatorului Djamal mahmoud
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog setea roșie a lui Djamal mahmoud
cu 13 ore în urmă
Postări de log efectuate de Djamal mahmoud
cu 14 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor