Trăia odată într-un sat, un Om şi Gândul lui. De o viaţă strânsese o seamă de Cuvinte. Unele albe şi strălucitoare, precum Ierusalimul, altele reci ca apele Styxului. El le iubea pe fiecare, erau ale lui şi nici în ruptul capului nu s-ar fi putut despărţi de ele.

Pe uliţă, când se întâlnea cu oamenii, întrebându-l de câte-s toate, el îşi număra Cuvintele, unu, doi, trei… o mie, atât, nu mai mult. Că altfel lumea s-ar fi speriat şi poate i-ar fi întors Cuvintele, i le-ar fi întors pe dos până când din ele nu ar mai fi rămas decât vorbe. Când mergea să-şi are peticul de pământ punea Gândul să-i păzească toate Cuvintele. Acesta, prieten credincios, i le păstra mereu, neatinse.

Seara, când sufletele satului, cuvântătoare sau nu, se întorceau acasă, el îşi strângea Cuvintele şi sufla peste ele viaţă, le scotea din piatra tăcerii precum un sculptor. Curgeau atunci, în bojdeuca Omului, nemaiîntâmplate minuni, nemaigrăite lumi, pajişti de flori cu petale-fractal, fluturi cu jumătate dintre aripi rupte din lacrimă, jumătate din zâmbet, şi safire smulse din inima firelor de praf.

Şi lumea se învârtea aşa cam cum se învârt toate lumile, până într-o zi, când o Pasăre măiastră rămasă fără aripi, văzând bogăţia de Cuvinte ce strălucea în bătătura Omului, îi adormi, cu o bucată de smirnă, Gândul şi se făcu stăpână peste Cuvintele lui.

Târziu, când Omul ajunse frânt acasă şi dădu cu ochii de frumuseţea Păsării, de fericire, nu-şi mai găsi Cuvintele şi aproape că nu observă cioturile aripilor retezate. Se nimerise a fi săptămâna oarbă, când toţi oamenii, cât de puternici, orbeau preţ de o dragoste. Aşa că Omul îşi trezi Gândul, şi cu el pe jumătate adormit, sculptă cuvânt după cuvânt şi le lipi pe trupul Păsării, până când acesta prinse aripi.

Frumoase fuseseră Cuvintele Omului dar nicicând mai frumoase ca atunci! Şi dacă cineva nu le-ar fi priceput, ar fi fost de ajuns să privească zborul Păsării. Atingea cu aripile infinitul, decupându-i buclele din coama norilor.

În dimineaţa aceea, în sat poposise un vânător de suflete. Aerul părea rece şi nemişcat, în realitate însă, încerca să-şi ascundă îngrijorarea. Visase de cu noapte cum îmbrăţişează, într-un ultim răsărit, nişte aripi de Cuvinte. Acum se simţea sfârtecat de străinul acesta ce-i răscolea cu puşca lui, visele.

În vremea asta, sculptorul de Cuvinte era cu Gândul său la câmp. Se obişnuise să îşi lase Cuvintele nepăzite, acasă cu Pasărea, ca ea să aleagă ce aripi vrea să poarte pentru fiecare înălţare. Acum muncea de zor şi din când în când îşi ridica privirea spre cer, spre Pasărea ce îşi proba fericită aripile izvorâte cu o zi în urmă, din inima Omului. În secret, în timp ce ara ogorul, îşi trimitea Gândul să colinde pădurile pământului şi ale cerului, doar, doar o mai găsi Cuvinte noi, să i le ducă Păsării, spre seară, buchete.

Deodată, un lătrat spart, străin şi sinistru, de parcă ar fi ieşit dintr-o fiară de metal cu sufletul gri, rupse aerul în două. Să fi fost Gândul lui dintr-odată înstrăinat? Să fi fost puşca vănătorului de suflete? În aerul roşu, începură să plutească, printre bucăţi de aripi, Cuvinte.

Spre asfinţit, nişte copii zăriseră pe câmp Omul cu Gândul lui, strângând în pumni, unul câte unul, Cuvintele. Le aduna pe toate şi le fereca într-o piatră, rând pe rând, primenindu-le cu lacrimi. Câte Cuvinte, atâtea lacrimi.

Unii îl mai văd din când în când şi astăzi, rătăcind pe dealuri ca pe un câmp de război, în căutarea vreunui cuvânt care s-ar fi putut rătăci din greşeală, pe acolo. Nu vorbeşte. Unii spun că a rămas fără Cuvinte. Doar o copilă căreia îi zâmbise odată, stăruia că văzuse pe fereastra bojdeucii lui, cum seara, Omul îşi fluiera Gândul şi îşi deschidea sufletul, eliberându-l puţin câte puţin din piatră, până când din el curgeau Cuvintele. Rotunde şi dospite ca lacrimile de înger, cântau de parcă Omul ar fi avut în suflet un flaut. Lângă el se aşeza atunci o femeie, purtând ca pe o amintire, o rană pe umărul stâng. Fermecată, îi privea, îi asculta, îi mângâia Cuvintele. Acestea prindeau viaţă şi apoi, sculptorul de Cuvinte zâmbea, un zâmbet cât un cer cu Pasăre măiastră.

Vizualizări: 889

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Doamna Mihaela Chitic, doamna Agafia, Corina, vă mulţumesc pentru semnul de lectură! Corina, mi-ar plăcea să mai citesc o poveste de-a ta :)...

Cu drag,

Nikol

Mihai, îţi mulţumesc pentru semnul de lectură!

Drag,

Nikol

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tăcerile din porți a utilizatorului Dinca Valerian
cu 3 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A fost odată ca niciodată a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog A fost odată ca niciodată a lui Dolha Paul-Alexandru
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Drept cine-o să mă chemi? a lui Mick Lorem
cu 6 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Drept cine-o să mă chemi? a utilizatorului Mick Lorem
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog înainte să cobori la prima a lui gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog înainte să cobori la prima a utilizatorului gabriel cristea
cu 6 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Focul invzibil a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Focul invzibil a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Încă e timp a lui Denisa Curea Popa
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Încă e timp a utilizatorului Denisa Curea Popa
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Acolo unde timpu-i dus a lui gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Acolo unde timpu-i dus a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Popa îi place postarea pe blog Balada tainei spintecate a lui Nikol MerBreM
cu 7 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada tainei spintecate a utilizatorului Nikol MerBreM
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihaela Popa
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Creație a lui Darie Giurgiu
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Creație a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu
cu 8 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În bordelul groazei a utilizatorului carmen popescu
cu 8 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor