Locuiesc în mintea mea printre gânduri. De fapt mă identific cu ele, strămutându-mă dezordonat în timp şi spaţiu la nesfârşit. Vorace, mă înşfacă rând pe rând, mă ard intens sau mocnit până când, deşi nu doresc, sunt furat de următorul, devorator şi el. Adeseori sar dintr-unul în altul, din loc în loc, la distanţe năucitoare. Am încercat cândva să mă statornicesc într-unul, bine ales, să-i dau forţa de a respinge asediul celorlalte, însă prima clipă de neatenţie m-a zvârlit înapoi în haos. Aşadar, continui să colind, fără scop, fără logică, fără discernământ, în trecut, prezent ori viitor. Uneori mă trezesc în viaţa unui străin şi nici nu ştiu cum am ajuns acolo. Alteori strălucesc cât o replică dintr-o carte sau film, memorată cine ştie când. Mai sunt şi istovitoarele flashuri. Imagini ce-şi predau ştafeta - pe mine - într-o cursă spre nicăieri. Astfel, fără voia mea, fac salturi fie largi fie scurte, zigzaguri în spaţii cunoscute ori necunoscute, în vremuri trăite ori doar visate, în roluri jucate ori numai imaginate. Am abandonat intenţia de a mă împotrivi dat fiind încercările mele din trecut, toate eşuate. Mă las metamorfozat cu o viteză uluitoare. Tot mai obosit de atâta instabilitate, ajuns la saturaţie şi stors de ultima picătură de energie, în cele din urmă plonjez într-un imens gol.

        Un astfel de abis mă absoarbe şi acum. Vârtej ameţitor de nimic. După ce zbuciumul meu, justificat sau nu, a ajuns la cote maxime, această cădere în niciunde îmi pare dulce balsam. Aşa că, mă abandonez alunecării prin întunericul aşternut după ce sclipirea gândurilor s-a stins. Înmărmurite şi speriate de slăbiciunea lor subită, acestea s-au refugiat undeva la marginea universului meu. Atâta vreme cât neantul mă îmbrăţişează ele nu mă pot prinde. Eliberat momentan, parcă mă prăbuşesc direct în centrul fiinţei mele, un spaţiu al păcii infinite, unde poposesc puţin. Apoi, odată cu o neaşteptată explozie de lumină sunt azvârlit în afara mea, dincolo de stratul de gânduri în mută aşteptare. Le văd acum de sus, halou în jurul meu, gata să atace ca o haită de lupi flămânzi, intimidaţi doar pentru scurt timp. În centrul lor sunt eu, Eugen Popescu, şi-mi par străin. Actor într-o piesă scrisă de cine ştie cine, urmărind scenariul de altfel prost, fără nicio abatere. Aş putea înnobila rolul, dar n-o fac. Mi-e frică de schimbare.

        De unde mă aflu observ ambianţa. Liniştea adâncă, aburii căldurii de august, perdeaua nopţii subţiată de razele lunii strecurate pe ferestrele mari, larg deschise, în dormitorul scenă. Decorul abia se distinge. Patul de mijloc cu noptierele de-o parte şi de alta, dulapul în faţa lui, câteva haine aruncate pe un taburet. Toate binecunoscute şi totuşi de mult nevăzute. Probabil de când au fost cumpărate. Intrate în raza obişnuinţei, au devenit imediat invizibile.

        Pe pat, eu-actorul, întins lângă soţia mea deja scufundată în vis, încerc să adorm. Faţa întunecată, maxilarele încleştate, o cută adâncă între sprâncene şi privirea aţintită în tavan. Ostenit după luni de stres şi frământare în căutarea unei soluţii, nu mai sunt în stare decât să fixez un punct imaginar din plafon.

        Studiez actorul cu o oarecare curiozitate şi uimire. Nu seamănă nici pe departe cu ceea ce-mi închipuiam eu că ar trebui să fie. După un timp, îl văd întorcându-se cu o încetineală aproape nefirească, pe o parte, cu faţa la soţia sa. Aşteaptă parcă vorbele ei, întotdeauna mângâiere şi alinare pentru sufletul lui. Tânjeşte să-i audă glasul cald, dar nu se îndură s-o trezească. Resemnat, îi admiră chipul relaxat şi ascultându-i respiraţia liniştită, şopteşte: „Aş fi vrut să-ţi ofer mai mult!” O şoaptă, un gând. Primul reintrat în cetatea tăcerii ca un cal troian, ascunzând în el inamicul gata să zăpăcească actorul şi aşa sleit.

        Iureşul se porneşte din nou. Succesiv, personaje şi situaţii prind viaţă sub lumina gândului ataşat. Şedinţe turbate, cu urlete, injurii şi ameniţări din care eu-actorul nu pricep nici o iotă. Un confrate cu profil de cămătar, ajuns la conducere. Şeful meu. Umilinţă pentru care nu m-am pregătit pe băncile celor două facultăţi terminate. Colegi gata să facă orice compromis, alintându-se pe lângă acesta. Telefoane şi mailuri nenumărate, la orice oră din zi, de la clica aservită şi protejată de el, revendicând rapoarte şi situaţii concomitent. Targhete stabilite pe principiul „C-aşa vrea muşchiul meu!” într-o creştere ce frizează nebunia şi replica: „Prietenaş, dacă nu faci, pleci!” la orice încercare de contestare. Eu-actorul sunt tot mai dezorientat. Nu pot cu ei, dar nici fără ei. Trăiesc între două extreme. Armonia căminului şi calvarul serviciului din ce în ce mai apăsător. Sunt recunoscător soţiei. Ce fericire radia când i-am spus că am făcut rezervările pentru concediul mult râvnit, pentru ca apoi să-şi ascundă tristeţea în spatele unui zâmbet blând când visul s-a năruit. Nu mi-au fost plătite comisioanele trei luni la rând. Nu mai avem bani. Dincolo de acest surâs trist, văd chipul şefului, buhăit de băutură, vânându-mi subordonatele, cu greu protejate de mine la ultima petrecere a firmei, obligatorie prin definiţie.

        Mişcarea browniană se accelererază dincolo de limita suportabilă. Imaginile se succed cu iuţeală aprinse de volbura gândurilor tot mai greu de stăpânit, şi cumva, neînţeles, sunt traduse în cuvinte aşternute pe hârtie de o mână nevăzută. Pagini, multe pagini dintr-un scenariu cu autor anonim. Soţia, durere, şeful, mânie, iarăşi soţia, candoare, concediu, lipsuri, targhet, nebunie, viitor, frică, demisie, neputinţă, familie, lipsuri, nesiguranţă, cădere în gol, oboseală... Linişte din nou.

        Întins pe pat lângă soţia deja scufundată în vis, actorulul încearcă să adoarmă. De jur împrejur, împrăştiate în dezordine, file din povestea vieţii lui, închisoare a gândurilor reduse la tăcere vremelnic.

        Îi simt frământarea de la distanţa unde mă aflu. Aş vrea să-l ajut şi totuşi, mă bucur că nu-mi cere s-o fac. Priveşte spre mine, dar nu vede decât punctul imaginar din plafon ceea ce mă eliberează cumva de o obligaţie nelămurită. Mă mulţumesc să-l compătimesc. Pe neaşteptate însă, privirile noastre se întâlnesc. Mă examinează secunde care-mi par, n-am idee de ce, foarte lungi. Brusc se ridică din pat, adună foile, le aranjează, caută una anume, o aşează peste restul, şi cu ele în mână vine spre mine. Când este suficient de aproape, îmi strigă pe nepusă masă:

        - M-am săturat de rolul acesta! Vreau altul!

        - Şii, de ce strigi la mine? nu înţeleg eu ce vrea.

        - Pentru că numai tu poţi...

        - Ha, ha, ha! îl întrerup, fiind de-a dreptul amuzat de ideea lui năstruşnică.

        Contrar aşteptărilor mele – speram să-mi spună că a glumit - clocotind de furie, îmi trânteşte maldărul de coli în braţe.

        - Citeşte!... explodează, apoi observându-mi nedumerirea, precizează: Doar prima pagină! Restul nici nu merită, n-am văzut scenariu mai prost!

        Un sentiment straniu, nedefinit, îmi şterge râsul de pe faţă. Cu greu, mă sustrag magnetismului ochilor lui şi docil parcurg rândurile scrise pe acea foaie. Mai întâi un titlu, nimic special, apoi, imediat sub el citesc înmărmurit: Autor: Eugen Popescu. 

Vizualizări: 240

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

citit cu plăcere!

Suntem actorii şi spectatorii propriilor noastre existenţe.

Sunt etape ale vieţii care pot fi interpretate ca drept tortură, atât pentru cel ce trece prin ele cât şi pentru cei de lângă el şi care-l iubesc.

Foarte bine şi inteligent ai surprins gândurile unui scenarist, gânduri care pot fi ale fiecăruia dintre noi, într-o etapă a existenţei, conştienţa a tot ce se poate întâmpla cu mintea sau cu corpul lui. Dilemele şi haosul sufletesc datorat modului de traversare al vieţii în condiţii impuse de... destin, până la urmă, obligat să se descurce cu ceea ce are. Cel mai important este faptul că are o soţie care îi stă aproape.

Un text psihologico-literar scris impecabil. O altă proză scurtă de a Corinei Militaru, valoroasă.

Preţuire!

Sofy

Frumooooos! Dedublarea și observarea dinafară a eului e o idee inedită, iar dezghiocarea aceasta a sufletului n-o poate face decât un fin psiholog. Ești , în plus îmbraci totul în veșmânt literar. Admirabil!

Scenariști ai propriei vieți, am putea să ne înnobilăm continuu rolul, așa-i. Știi cât îmi placi!

Bucuroasă de prezenţa ta aici, Ana! Mulţumesc! :)

Ana Ardeleanu a spus :

citit cu plăcere!

Comentariile tale, Sofy - admirabile întotdeauna, indiferent dacă-mi sunt adresate mie ori altcuiva - îmi dau aripi. Pătrunzi cu inteligenţă în miezul poveştilor, poemelor... :)

Foarte drag de tine,

Sofia Sincă a spus :

Suntem actorii şi spectatorii propriilor noastre existenţe.

Sunt etape ale vieţii care pot fi interpretate ca drept tortură, atât pentru cel ce trece prin ele cât şi pentru cei de lângă el şi care-l iubesc.

Foarte bine şi inteligent ai surprins gândurile unui scenarist, gânduri care pot fi ale fiecăruia dintre noi, într-o etapă a existenţei, conştienţa a tot ce se poate întâmpla cu mintea sau cu corpul lui. Dilemele şi haosul sufletesc datorat modului de traversare al vieţii în condiţii impuse de... destin, până la urmă, obligat să se descurce cu ceea ce are. Cel mai important este faptul că are o soţie care îi stă aproape.

Un text psihologico-literar scris impecabil. O altă proză scurtă de a Corinei Militaru, valoroasă.

Preţuire!

Sofy

Găbiţă, rezonăm şi acest lucru mă face fericită. :) Ce poate să fie mai plăcut pentru mine! Ştii cât de dragă îmi eşti!

Gabriela Grădinariu a spus :

Frumooooos! Dedublarea și observarea dinafară a eului e o idee inedită, iar dezghiocarea aceasta a sufletului n-o poate face decât un fin psiholog. Ești , în plus îmbraci totul în veșmânt literar. Admirabil!

Scenariști ai propriei vieți, am putea să ne înnobilăm continuu rolul, așa-i. Știi cât îmi placi!

Iris, plăcerea ta, bucuria mea! :) 

Pup cu drag,

iris marinov a spus :

Asta se intampla, cand esti actor si scenarist, cand joci in propriul tau scenariu...

"Locuiesc în mintea mea printre gânduri. De fapt mă identific cu ele, strămutându-mă dezordonat în timp si spatiu, la nesfarsit"

Am citit cu placere, Corina!

Dna Corina nu este prima oara cand va apreciez prozele scrise. Şi acum aţi realizat o proza foarte bine scrisa care atrage si surprinde cititorul

Mulţumesc, domnule Mony!

Cu preţuire,

Ionel Mony Constantin a spus :

Dna Corina nu este prima oara cand va apreciez prozele scrise. Şi acum aţi realizat o proza foarte bine scrisa care atrage si surprinde cititorul

Mulţumesc, Valentina! Mă bucură semnul tău. :)

Valentina Cristea a spus :

Un scenariu original si de aceea merita toate aplauzele celor care il citesc.

Pup, Iolanda! Mulţumesc!

Cu drag,

Iolanda Şerban a spus :

Mai sunt şi istovitoarele flashuri. Imagini ce-şi predau ştafeta - pe mine - într-o cursă spre nicăieri.

drag, 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Rotisor a lui Mihaela Suciu
cu 1 minut în urmă
Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Doamne de poveste de la țară - Crina a lui Caleopi Efrem
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Pop Dorina îi place postarea pe blog Joc poetico-lingvistic a lui Elena Mititelu
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a postat o discuţie
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia Salvatorul a utilizatorului Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia Salvatorul a utilizatorului Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Pop Dorina a contribuit cu răspunsuri la discuţia O vacanță în... război a utilizatorului Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Agafia Drăgan îi place postarea pe blog Pastel vremelnic a lui Gabriel Cristea
cu 4 ore în urmă
Agafia Drăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Pastel vremelnic a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Agafia Drăgan îi place postarea pe blog Epitaf fără cuvinte a lui Corneliu Neagu
cu 4 ore în urmă
Agafia Drăgan a contribuit cu răspunsuri la discuţia Maria Nebuna a utilizatorului Agafia Drăgan
cu 4 ore în urmă
Postare de log efectuată de Corneliu Neagu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog exerciții de imaginație - ipoteză a lui Mihaela Popa
cu 9 ore în urmă
Lui Ionel Mony Constantin i-a plăcut discuţia Cireşe de Mai a lui Ionel Mony Constantin
cu 11 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Asociaţia secretă „Broscoiul” a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Joc poetico-lingvistic a lui Elena Mititelu
cu 11 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Joc poetico-lingvistic a utilizatorului Elena Mititelu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Joc poetico-lingvistic a lui Elena Mititelu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Păsări călătoare a lui Corneliu Neagu
cu 11 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Păsări călătoare a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 11 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor