După scurta pauză de hidratare, atât a membrilor orchestrei, cât mai ales al dansatorilor, programul de dans s-a reluat. Ştefan făcând parcă în ciuda Daliei care ar fi dorit ca ea să fie cea invitată la dans, nu Minela, îşi luă partenera de mână cu eleganţă şi se îndreptară spre ring.

Era o melodie lentă, de început. Cei doi încercară să-şi potrivească paşii cât mai bine. Amândoi erau buni dansatori, mai ales de tangou. Ştefan o purta pe ring ca într-o plutire printre dansatori, trezind invidia Daliei care nu-şi dezlipea privirea de pe ei. Îl admira pe Ştefan, care înalt, frumos, puternic, îmbrăcat elegant cu haine de firmă, cu pieptul lat de care Minela se lipise ca o ventuză, se învârtea pe parchetul ringului ca un dansator profesionist. Ce păcat că ea era mai măruntă decât mama Minela şi nu ajungea să se lipească aşa de bine ca ea de pieptul lui, să-l îmbrăţişeze cu adevărat aşa cum simţea nevoia. Doar capul şi l-ar fi putut sprijini cu multă plăcere, să-i asculte tumultul bătăilor inimii.

Vedea cum Ştef îi şoptea ceva Minelei şi murea de curiozitate să afle cam ce-i spune. Nu, el ar trebui numai ei să-i aparţină . Măcar să o privească ca pe o femeie adevărată, nu ca pe o fetiţă şi tot ar fi fost un început promiţător. Nu mai era de mult o fetiţă. Cel puţin după anii împliniţi dacă nu altfel. Până acum nu a fost îndrăgostită de cineva cu adevărat. Au fost iubiri trecătoare, de copilă sau de adolescentă. Nici în timpul facultăţii nu-şi găsise un iubit care s-o facă să simtă că pluteşte, că nu mai are aer şi că se sufocă dacă nu-l vede sau dacă nu este în preajma lui.

O trezi din visare Sorin care o invită la dans. Îl rugă să ia un loc la masă şi să admire împreună dansatorii.

- Mă simt obosită şi mă doare şi piciorul accidentat, se scuză ea. Îi spuse toate acestea numai să poată fi cu ochii pe cei doi care se simţeau din ce în ce mai bine împreună şi asta se vedea după cum li se luminau feţele. Erau parcă fericiţi că sunt împreună, aşa îmbrăţişaţi cum erau pe ringul de dans.

Sorin, vrând - nevrând, se aşeză pe un scaun lângă Dalia care îl întrebă ce doreşte să bea. Îi umplu un pahar cu vin. Nici nu asculta ce-i spunea. Ea era cu gândul departe de ce se întâmpla la masa lor. Auzea că tânărul îi tot povesteşte ceva, dădea din cap că îl ascultă, dar de fapt nu era acolo. Ea visa. Parcă-i spunea lui Ştefan:

- Ştef, tu nu ştii, dar eu sunt adierea brizei care-ţi şopteşte numele în noapte, când nisipul mi se împleteşte în păr. Sunt marea care-ţi sărută buzele fierbinţi şi cerul înstelat care te îmbrăţişează în tăcere. Îţi port cu mine suspinul si mă îmbăt din seva ta. Te doresc lângă mine să-ţi sărut pleoapele, să-ţi sărut bărbia cu adâncitura ei din mijloc ce-ţi dă acel farmec cuceritor. Vreau să te ating pe păr, să simt răsuflarea ta cum mă cuprinde şi-mi linişteşte durere mută de femeie în devenire. Scapă-mă cât mai curând de această stare, de această suferinţă. Fii cel care să vindece dorinţa mea de iubire adevărată, de pasiune devastatoare. Vreau să fie seara noastră. Îndreaptă-ţi întreaga atenţie spre mine. Fii ca marea a cărui valuri îmi caută sânii să mi-i alinte cu mângâierea lor, să le alini nevoia de a fi atinşi de săruturile tale.

- Dalia, tu eşti aici, sau ai plecat cu gândurile pe alte meleaguri? o trezi Sorin din visare.

- Ce? Ce spui? A, da, scuze, nu eram atentă, mă gândeam la altceva.

- Atunci ar fi mai bine să plec dacă te plictisesc. Scuză-mă, poate ne întâlnim mâine pe plajă.

- Mda..., poate..., desigur..., de ce nu...?

     Tânărul se ridică de pe scaun, o salută şi se îndreptă spre masa lui. Pentru el se încheiase acea seară plină de speranţă. Nu a fost aşa cum şi-o dorise şi crezuse că v-a fi după primul dans, dar ăsta era norocul lui pe litoral. De fapt nici nu mai merita să mai rămână în local, aşa că îl chemă pe ospătar, achită consumaţia şi părăsi restaurantul, îndreptându-se spre mare. Nu avea chef să se retragă încă la cameră. Era o seară prea frumoasă de august, iar turiştii se plimbau prin staţiunea puternic iluminată. Dinspre lac se auzea muzică. Înseamnă că şi la "Insulă" se distrau la fel de frumos cei sosiţi în vacanţă la Neptun.

Dalia rămase din nou singură cu propriile sale gânduri, aşa cum a fost şi în timp ce tânărul a stat la masa lor. Doar paharul cu vin de care nici nu se atinsese era mărturie că a trecut pe acolo.

Pe ring Minela fremăta de plăcere, simţea cum ceva se frângea în ea. "Este de vină acest corp fierbinte care îmi striveşte sânii plini de dorinţi? Lipsa unei relaţii intime cu un bărbat de prea mult timp pentru o femeie încă tânără şi pasională ca mine să fie cea care să genereze această dorinţă nebună? Doar un cuvânt din partea lui ar fi suficient să uit de mine, de obligaţiile faţă de soţul meu, de Dalia care este la masă martoră la rătăcirea mea din această seară".

 Bărbatul pe care îl strângea cu pasiune în braţe era prea cuceritor, prea provocator, iar ea îşi continuă gândurile ce pusese stăpânire peste voinţa sa... "Ah, Doamne, nu vreau să mă gândesc la ce va urma, la ce nebunie vreau să fac. Nu vreau să... Şi ce frumos este. Ce ochi are. Te pătrund şi te ard când te scalzi în privirile lui. Sunt ca marea furtunoasă, plini de abisuri şi de taine nedescoperite încă". Ştefan..., Ştefan..., ce frumos sună când îi rostesc numele. Este ca o chemare. Este ca vântul din largul mării, ce vrea să poposească o clipă să-mi mângâie sufletul!... Mă simt aşa de singură… Vreau să mă regăsesc în îmbrăţişarea ta. Strânge-mă..., iubeşte-mă..."

 Ştefan, conştient de efectul ce-l producea asupra Minelei îmbrăţişarea din timpul dansului, o atrase spre el şi mai tare, iar femeie când îi simţi piciorul între pulpele sale fierbinţi, tresări fără să vrea ca şi cum a fost electrocutată. Treceau prin corpul său săgeţile a mii de wolţi. Se simţea pierdută aşa că se îndepărta de el şi-l privi direct în ochi spunându-i:

- Este prea mult pentru mine şi nu ştiu dacă fac bine ce fac, şi nici ce urmări pot avea asemenea nebunii ce-mi trec prin cap. Te rog să ne retragem la masă şi să o inviţi pe Dalia la dans. Sunt sigură că ceva rău s-ar putea întâmpla dacă am mai continua acest joc nebunesc de-a şoarecele şi pisica. Sper că eşti conştient de acest lucru. Şi ea abia aşteaptă să fie invitată. Nu observi? Iată cu câtă insistenţă ne priveşte.

- Îmi pare rău. Îmi place compania ta, mai ales când suntem aşa, îmbrăţişaţi pe ring.

- Ştiu. Şi mie, dar să ne oprim la atât. Nu ar fi corect dacă am continua acest joc periculos pentru mine şi mai ales pentru familia mea.

- Atunci să mergem la masă. Nu te va deranja că am să dansez cu fiica ta în continuare?

- Nu..., nu..., chiar te rog, este mai bine aşa. Vreau să-mi revin şi să-mi adun un pic gândurile. Ea este singură la masă şi..., ştiu sigur că te place.

- Tu nu mă placi? Eşti supărată pe mine?

- Lasă, este mai bine aşa. Dă-mi timp să reflectez. Este o nebunie ce se întâmplă şi totuşi nu mai suntem nişte copii, ci oameni cu o anumită experienţă de viaţă.

- Avem timp să mai vorbim despre asta cât staţi aici. Oricând uşa camerei mele este deschisă, ca şi disponibilitatea mea pentru continuarea discuţiei ce mi pare destul de interesantă.

- Să nu mai vorbim despre asta în preajma fetei. Atât mi-ar mai trebui acum, să-şi dea seama că soţia tatălui ei a înnebunit.

Ajunşi la masă, Ştefan  trase scaunul Minelei pentru ca aceasta să se aşeze la masă şi spre nedumerirea Daliei, o surprinse pe fată prin invitaţia de a-l urma la dans. Tocmai cânta o melodie plină de temperament cum îi plăcea ei să danseze pentru a-şi scoate în evidenţă calităţile sale de bună dansatoare. Cât a fost studentă se înscrisese la nişte cursuri de dans ce se ţineau pe lângă Clubul Studenţilor. Era prea neiniţiată când a ajuns în capitală în materie de dans.

Acum se mişca dezinvolt, putea să facă faţă oricărui gen de muzică de dans. O avantaja şi faptul că era suplă şi plină de vervă. Îi plăcea să se mlădieze ca o trestie în bătaia vântului. Uneori dansul său era furtunos, trăind cu intensitate ritmul melodiei, alteori era lent ca o plutire a frunzelor îngălbenite toamna, în căderea lor pe aleile din parcuri.

Dalia se învârtea în jurul lui Ştefan mişcându-şi şoldurile într-un ritm drăcesc. Sânii îi tresăreau gata, gata să-i sară din cupele sutienului. Rotunjimea lor şi mişcarea continuă făcea ca ochii pofticioşi ai bărbatului să nu se dezlipească de pe decolteul rochiei. Capul fetei se legăna când într-o parte când în alta, făcând ca pletele blonde să urmeze acelaşi dans nebunesc. Bărbatul se mişca elegant pe lângă ea fără să exceleze într-un fel sau altul. O lăsa să se desfăşoare după pofta inimii ca într-un dans tribal al Africii negre. Se mira de unde exista atâta temperament la o făptură aşa de plăpândă în aparenţă.

"Oare şi în pat într-o îmbrăţişare a dragostei va fi la fel de temperamentală? Trebuie să aflu acest lucru cât stă la mare. Merită încercarea. Nu trebuie neglijată nici mamă-sa. Este ca un fruct de mare, suculent Bine asezonată într-un "platou" cu cearceafuri foşnitoare, plăcut mirositoare şi însoţit de o sticlă de şampanie Dom Perignon bine răcită, ar deveni o adevărată revelaţie a acestei veri."

Dalia simţea că trebuie să o lase mai uşor cu ritmul dacă dorea să reziste până la sfârşitul reprizei de dans. Vedea că piciorul este gata să-i cedeze. Gata cu impresionarea partenerului. Şi respiraţia îi devenise precipitată. Se vedea că efortul depus pentru a fi în ritm, era peste puterile sale actuale.

"Are dreptate Ştefan când spune că după tratamentul de recuperare voi fi şi mai în formă", se consolă ea singură.

Veni cu braţele ridicate şi-l îmbrăţişă de mijloc pe Ştef, ca un copil vinovat de vreo ghiduşie, care-i cuprinde cu mânuţele sale micuţe picioarele mamei într-o strângere plină de afecţiune, ştiind că acolo găseşte protecţia de care are nevoie. Bărbatul o primi cu toată disponibilitatea la pieptul său. Şeful orchestrei observând atitudinea celor doi din dans, schimbă nebunia declanşată mai înainte pe ring, într-un ritm lent, de relaxare şi de odihnă. Vedeai în jur numai feţe pline de transpiraţie şi cămăşi, sau bluze pline de apă, chiar daca restaurantul avea o bună ventilaţie. Era vară şi oricât de bine ar fi funcţionat aparatele de condiţionare, tot nu puteau face faţă temperaturii acumulată de peste zi, la care se adăuga şi cea a efortului fizic generat de ritmul de rock al melodiei.

Ştefan îşi lăsă bărbia pe creştetul fetei, într-un gest de tandreţe şi o strânse în braţe cu afecţiune. Fata radia de bucurie. Simţea cum  liniştea i se revarsă în tot corpul. Picioarele i se mişcau singure. Nici pe gânduri nu mai era stăpână. Alergau pe câmpii înverzite, pline cu maci roşii ca nişte pete sângerii pe un cearceaf de un alb imaculat.

Aşa va fi oare şi după prima sa noapte de dragoste? Vor înflori macii iubirii împărtăşite, a dăruirii necondiţionate? Ridică ochii spre cel ce-i transmitea atâta linişte şi încredere. Îi descoperi licărirea ochilor săi negri ca adâncurile mării. Citi în ei tandreţe. Se lipi şi mai bine de el strângându-i cu putere mijlocul. Era unul şi acelaşi corp plin de senzaţii necunoscute şi de dorinţe nemărturisite. Se simţea una şi aceeaşi fiinţă cu acest bărbat puternic pe care îl stângea cu atâta forţă cât mai putea avea. Ştia că-i aparţine. Era hotărâtă s-o facă pentru el şi pentru ea. Din nou ridică capul parcă cerându-i o sărutare. Şi aceasta veni imediat. Îi simţi fierbinţeala buzelor într-o scurtă şi fulgerătoare împreunare. Parcă le era teamă la amândoi să insiste mai mult.

Gestul nu-i scăpă Minelei care nu-şi dezlipea nicio clipă ochii de pe ei. Simţi cum o furie îi întunecă mintea gata să răbufnească. O transpiraţie rece îi umezea palmele ce frământau nervoase şervetul de pe masă. Ceva se rupea în ea. Încercă să-şi înfrâneze aceste porniri pentru a nu-şi deconspira frustrarea. Putea printr-o necugetare să-i atragă atenţia Daliei că este interesată de Ştefan mai mult decât ar fi fost cuviincios să fie. Putea declanşa o furtună în familie dacă nu îşi reprimă furia înainte de a fi prea târziu. Simţea şi era aproape convinsă de faptul că totuşi Ştefan era mai atras de ea decât de puştoaica aceasta încă neexperimentată şi neformată ca femeie.

Ea putea să-i ofere tot ce-şi doreşte un bărbat de la o femeie. Pasiune, exuberanţă, extravaganţă, orice. Uita pentru moment că de fapt rivală îi era fiica soţului său, într-un fel şi fiica ei, aşa că ar fi trebuit să se bucure că fata are asemenea succes la un bărbat atât de interesant ca Ştefan. Nu era deloc aşa. Ea şi-l dorea doar pentru ea acum văzându-le sărutul, şi-l va avea orice ar fi, chiar dacă ar trebui să-l împartă la început cu fata. Va şti să-l facă s-o prefere doar pe ea. Ştia că este capabilă de acest lucru şi nu prin vorbe ci prin dăruire fizică, pasională. Un bărbat mai ales acest lucru îşi doreşte şi-l aşteaptă de la o femeie, pasiune şi dăruire. Dacă ar trebui să-l citeze pe  Benjamin Disraieli ar trebui să se împace cu gândul că: “Omul este cu adevărat extraordinar doar atunci când acţionează cu pasiune.”

 


 

Unii oameni ştiu să vadă şi frumuseţea interioară, să asculte acel cântec al inimii pe care nu toţi îl ştiu auzi. Ea va şti să-l facă auzit. Dacă vrea să aibă o viaţă plină de împliniri şi dacă doreşte să se redescopere cu adevărat, atunci va trebui să aibă curajul de a risca totul pentru pasiunea ce simţea că o mistuie şi o descoperise în dragostea aceasta, fie ea şi una vinovată faţă de cei din jurul său.

 

 

 

 

 

 

 

 

Vizualizări: 87

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Încurcate sunt căile Domnului şi pline de neprevăzut.

Un text cu acţiune adolescentino-tinereţe timpurie. Un bal la malul mării, cu tot ce presupune exuberanţa vacanţei. Cursiv, citeţ, destul de simplist.

Mă nedumereşte un lucru: paragrafele care reprezintă gânduri, impresii, monolog, parcă sunt scrie de alt autor. Sunt foarte diferite. A... nu, nu te învinovăţesc de plagiat, Virgil, dar aceste pasaje au altă formă mai evoluată. Şi apoi intri cam bruzsc în aceste monologuri, de maniera: ''parcă-i spunea lui Stefan:'' şi urmează un paragraf de altă manieră faţă de întregul text.

La începutul naraţiunii repeşi foarte des cuvântul, dansatori.

pentru aşi scoate, - a-şi

o fructă - un fruct

Şi apoi, cam deranjează fontul mare, cu 20 sau cât? şi mai este şi îngroşat. Trecerea de la cel obişnuit la ăsta... e cam dificilă pentru cititor.

Şi totuşi, am citit cu plăcere, Sofy!

Prin lectura aceasta siroposa incerc sa atrag "tinerii" veniti in vacanta la mare spre o lecturare usoara, comica dar nu frivola, de vacanta.  De obicei am reusit sa vand carti pe plaja celor de la 50 de ani in sus, restul nici nu se uitau la stand.  Cea mai ''tanara''  pers. care a cumparat o carte avea 45 de ani. Ca mai " filozofez" uneori, este tot un umor al vietii. Daca stai sa cugeti ce ne aduce pe noi aici, pe acest spatiu virtual, este tot o sarada a sortii. Ce cautam noi oare? Nemurirea prin ganduri pierdute in spatiu si regasite dupa ''N'' generatii de urmasii nostri ? Tu ai dreptate sa-ti pui intrebarea. Pe cine plagiem? Pe noi insine? Pe alti "'filozofi'' virtuali? Sau plagiem propria noastra viata ca despre ea este vorba? Deocamdata este doar un material nefinalizat. Il recitesc si-l modific de fiecare data, functie de starea mea psihica din acea zi. Undeva, pe un site am si pus un anunt: Caut un redactor priceput si cu experienta in redactarea  romanelor  de dragoste. Daca nici eu nu incurc "Caile Domnulului" atunci cine le mai incurca? Si ale mele au fost la fel de incurcate, asa ca scriu ce-mi trece prin cap intr-un moment in care venit acasa dupa o zi cand marea ma leagana cand mai usor, cand mai tare, de la ora patru dimineata pana ceva peste ora noua, acolo undeva la o leghe departare de tarm, pentru un nenorocit de guvide, care nici el nu mai are chef sa manance sa-l pot prinde si eu in carlig, ma lasa fara somn si odihna. Si cand te gandesti cati bani dau pe pipota si pe benzina, te-ai lasa de mancat saramura de peste marin. Asta-i viata Sofia in propria ei piele, nimic mai mult. Greselile gramaticale sunt si ele acolo ca sa le "curete" cineva, altfel pentru ce sa ia banii redactorii? Ca isi dau semnatura pe coperta nr. 2? Cu ochii carpiti de nesomnul unor zile de "munca'' si cu oboseala celor 68 de ani ce-i port din ce in ce mai greu pe umeri, ma limitez la putinta si neputinta care se vede si atat. Multumesc ca te-ai oprit si ca ai lecturat o nebunie de vara aflata doar in forma de proiect. Cu acelasi respect ce ti-l port, Autorul  acestor nebunii de vara cum singura le denumesti intr-o forma sau alta. Pa, noapte buna, este ora 22,12 si mai am un dus de facut si o sculare la ora 3,30 ca sa fiu la ora 4,oo pe mare. Cu scuzele de rigoare, Virgil sau Gelu, cum vrei sa-mi spui, autor de nerozii.

Dragul meu Virgil m/ai convins. Ai ales să trăieşti intens la cei 68 de ani ai tăi (cu care te lauzi). Pescuieşti (ce? hi!), scrii, trăieşti amintiri la una leghe depărtare de ţărm... ai fost în Norvegia, eşti fericit...

Îţi doresc cât mai întins fir şi la cât mai multe scrieri, să avem şi noi de ce ne lega. aaa! şi oricum ai un record dacă ai vândut carte la o persoană în jur de 45 de ani... cred că era mai nostalgică aşa ca noi dacă a cumpărat.

Cu afecţiune, Sofy!

Virgil Stan a spus :

Prin lectura aceasta siroposa incerc sa atrag "tinerii" veniti in vacanta la mare spre o lecturare usoara, comica dar nu frivola, de vacanta.  De obicei am reusit sa vand carti pe plaja celor de la 50 de ani in sus, restul nici nu se uitau la stand.  Cea mai ''tanara''  pers. care a cumparat o carte avea 45 de ani. Ca mai " filozofez" uneori, este tot un umor al vietii. Daca stai sa cugeti ce ne aduce pe noi aici, pe acest spatiu virtual, este tot o sarada a sortii. Ce cautam noi oare? Nemurirea prin ganduri pierdute in spatiu si regasite dupa ''N'' generatii de urmasii nostri ? Tu ai dreptate sa-ti pui intrebarea. Pe cine plagiem? Pe noi insine? Pe alti "'filozofi'' virtuali? Sau plagiem propria noastra viata ca despre ea este vorba? Deocamdata este doar un material nefinalizat. Il recitesc si-l modific de fiecare data, functie de starea mea psihica din acea zi. Undeva, pe un site am si pus un anunt: Caut un redactor priceput si cu experienta in redactarea  romanelor  de dragoste. Daca nici eu nu incurc "Caile Domnulului" atunci cine le mai incurca? Si ale mele au fost la fel de incurcate, asa ca scriu ce-mi trece prin cap intr-un moment in care venit acasa dupa o zi cand marea ma leagana cand mai usor, cand mai tare, de la ora patru dimineata pana ceva peste ora noua, acolo undeva la o leghe departare de tarm, pentru un nenorocit de guvide, care nici el nu mai are chef sa manance sa-l pot prinde si eu in carlig, ma lasa fara somn si odihna. Si cand te gandesti cati bani dau pe pipota si pe benzina, te-ai lasa de mancat saramura de peste marin. Asta-i viata Sofia in propria ei piele, nimic mai mult. Greselile gramaticale sunt si ele acolo ca sa le "curete" cineva, altfel pentru ce sa ia banii redactorii? Ca isi dau semnatura pe coperta nr. 2? Cu ochii carpiti de nesomnul unor zile de "munca'' si cu oboseala celor 68 de ani ce-i port din ce in ce mai greu pe umeri, ma limitez la putinta si neputinta care se vede si atat. Multumesc ca te-ai oprit si ca ai lecturat o nebunie de vara aflata doar in forma de proiect. Cu acelasi respect ce ti-l port, Autorul  acestor nebunii de vara cum singura le denumesti intr-o forma sau alta. Pa, noapte buna, este ora 22,12 si mai am un dus de facut si o sculare la ora 3,30 ca sa fiu la ora 4,oo pe mare. Cu scuzele de rigoare, Virgil sau Gelu, cum vrei sa-mi spui, autor de nerozii.

Am citit cu mare plăcere, dle Virgil Stan, mai ales că... simt aceiaşi lungime de undă că rezonează în inimile noastre mai spre... tinerețea de aur, NU ?

O mică observație, scrisul este prea mare şi este obositor, în rest, totul este OK. 

Cu stimă,

Ei!, am vandut si la persoane tinere. Culmea este ca si la liceene le plac cum scriu de aceea am un material in lucru cu eleve de liceu si profesorii lor. Cred ca ai inteles ca si in el sunt incurcate Caile Donului. Acum scriu pentru nepotii mei:  Stefan si Cristian. Nu întâmplător am ales numele eroilor ca şi al lor. Am "reparat" greşelile ortografice. Unde mai vezi aruncă cu buzduganul sa le corectez. Sunt într-o continua alergare. Mi se pare că viaţa este prea scurtă după câte vreau să fac.

Sofia Sincă a spus :

Dragul meu Virgil m/ai convins. Ai ales să trăieşti intens la cei 68 de ani ai tăi (cu care te lauzi). Pescuieşti (ce? hi!), scrii, trăieşti amintiri la una leghe depărtare de ţărm... ai fost în Norvegia, eşti fericit...

Îţi doresc cât mai întins fir şi la cât mai multe scrieri, să avem şi noi de ce ne lega. aaa! şi oricum ai un record dacă ai vândut carte la o persoană în jur de 45 de ani... cred că era mai nostalgică aşa ca noi dacă a cumpărat.

Cu afecţiune, Sofy!

Virgil Stan a spus :

Prin lectura aceasta siroposa incerc sa atrag "tinerii" veniti in vacanta la mare spre o lecturare usoara, comica dar nu frivola, de vacanta.  De obicei am reusit sa vand carti pe plaja celor de la 50 de ani in sus, restul nici nu se uitau la stand.  Cea mai ''tanara''  pers. care a cumparat o carte avea 45 de ani. Ca mai " filozofez" uneori, este tot un umor al vietii. Daca stai sa cugeti ce ne aduce pe noi aici, pe acest spatiu virtual, este tot o sarada a sortii. Ce cautam noi oare? Nemurirea prin ganduri pierdute in spatiu si regasite dupa ''N'' generatii de urmasii nostri ? Tu ai dreptate sa-ti pui intrebarea. Pe cine plagiem? Pe noi insine? Pe alti "'filozofi'' virtuali? Sau plagiem propria noastra viata ca despre ea este vorba? Deocamdata este doar un material nefinalizat. Il recitesc si-l modific de fiecare data, functie de starea mea psihica din acea zi. Undeva, pe un site am si pus un anunt: Caut un redactor priceput si cu experienta in redactarea  romanelor  de dragoste. Daca nici eu nu incurc "Caile Domnulului" atunci cine le mai incurca? Si ale mele au fost la fel de incurcate, asa ca scriu ce-mi trece prin cap intr-un moment in care venit acasa dupa o zi cand marea ma leagana cand mai usor, cand mai tare, de la ora patru dimineata pana ceva peste ora noua, acolo undeva la o leghe departare de tarm, pentru un nenorocit de guvide, care nici el nu mai are chef sa manance sa-l pot prinde si eu in carlig, ma lasa fara somn si odihna. Si cand te gandesti cati bani dau pe pipota si pe benzina, te-ai lasa de mancat saramura de peste marin. Asta-i viata Sofia in propria ei piele, nimic mai mult. Greselile gramaticale sunt si ele acolo ca sa le "curete" cineva, altfel pentru ce sa ia banii redactorii? Ca isi dau semnatura pe coperta nr. 2? Cu ochii carpiti de nesomnul unor zile de "munca'' si cu oboseala celor 68 de ani ce-i port din ce in ce mai greu pe umeri, ma limitez la putinta si neputinta care se vede si atat. Multumesc ca te-ai oprit si ca ai lecturat o nebunie de vara aflata doar in forma de proiect. Cu acelasi respect ce ti-l port, Autorul  acestor nebunii de vara cum singura le denumesti intr-o forma sau alta. Pa, noapte buna, este ora 22,12 si mai am un dus de facut si o sculare la ora 3,30 ca sa fiu la ora 4,oo pe mare. Cu scuzele de rigoare, Virgil sau Gelu, cum vrei sa-mi spui, autor de nerozii.

Mă bucur Emil că te-ai oprit şi pe pagina mea. Am rezolvat mărimea scrisului. Eu şi când scriu dau la litera de 14 si mărimea 150 %. Îmi obosesc ochii de puţinul somn. Nici meciurile nu reuşesc să le văd că adorm instantaneu. Dacă uneori mă trezesc la ora 02,oo nu mai adorm că la 03,30 sună alarma de sculare pentru pornit pe mare. Astăzi la 4,43 aveam primul guvid  în cârlig.



Emil Dumitru a spus :

Am citit cu mare plăcere, dle Virgil Stan, mai ales că... simt aceiaşi lungime de undă că rezonează în inimile noastre mai spre... tinerețea de aur, NU ?

O mică observație, scrisul este prea mare şi este obositor, în rest, totul este OK. 

Cu stimă,

 Ștefan, Dalia și Minela. Le-am urmărit gesturile, privirile, am intrat puțin și în sufletele lor. Mi-a plăcut. Aștept continuarea.

Admirație,

gina

Multumesc Gina. Romanul este acum editat, s-au modificat mai multe prin el si se afla pe lista romanelor nominalizate la premiul LSR pe 2012.  Astept rezultatul in luna mai, daca va lua premiul cel mare sau nu. Pe site am postat ciornele unor capitole. Cred ca am sa le sterg. Si titlul s-a schimbat, acum este ZBORUL SPRE STELE, iar Minela este Gloria. Prenumele de Minela era purtat si de o persoana de pe site si nu am vrut sa se creieze anumite supozitii. Poti intra in posesia romanului prin posta cu taxa ramburs la suma de 20 lei in total, incluzand si cheltuielile postale . Cartea devine la valoarea unui pachet de tigari pe care fumatorii o ard in fiecare zi in loc s-o citeasca.

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Astăzi nu este ziua de naştere a nimănui

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de ELENA AGIU-NEACSU
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Puntea suspinelor a lui Mirela Ciupercă
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Noapte fantastică a lui Gabriel Cristea
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Melancolia risipirii a lui Suchoverschi Gheorghe
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Noapte fantastică a lui Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Din dală-n dală a utilizatorului Cristian Je
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Viața ca un puf de păpădie a utilizatorului Lidia Pervu
cu 14 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Amor liric a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Uitare a lui Lidia Pervu
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Uitare a lui Lidia Pervu
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Și-i toamnă... a lui Blăjan Ovidiu
cu 18 ore în urmă
Postare de log efectuată de Lidia Pervu
cu 18 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 20 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Noapte fantastică a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 20 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Amor liric a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Amor liric a lui Gabriel Cristea
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Orar de fată mare a lui Costel Zăgan
cu 20 ore în urmă
Postare de log efectuată de Gabriel Cristea
cu 22 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Din dală-n dală a lui Cristian Je
cu 22 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor