Rătăcirile lui Don Quijote în vreme de „Război și Pace”  (7)

  

    Bătălia de la Auterlitz, numită și bătălia celor trei împărați a avut loc la 20 nov. 1805 (2 dec. după stilul nou) și s-a terminat cu victoria lui Napoleon. Însuși împăratul Alexandru fusese rănit pe câmpul de bătaie. Contele, Nicolai Rostov, trimis pe linia frontului de generalul Bagration, cu ordin să transmită lui Kutuzov, ori chiar împăratului, că lupta nu trebuia să înceapă așa cum plănuise Dolgorucov ia și el parte la luptă. În mijlocul unui câmp pustiu Rostov dădu ochi cu împăratul Rusiei și chiar împăratul îl privise insistent pe acest tânăr ofițer. Numai că tot rătăcind în căutarea celor doi, Rostov pierdu orice șansă de a transmite ordinul fiindcă după iureșul bătăliei, și tot ceea ce vedea el, bătălia era deja piedută. Și avea să afle mai târziu „că nemții și rușii (aliații) trăseseră unii în alții. La ora cinci seara, în aceeași zi (spune Tolstoi) „...lupta era pierdută în toate sectoarele. Mai bine de o sută de tunuri căzuseră deja în mâinile francezilor”. Corpuri întregi de armată se predaseră francezilor, iar multe alte coloane se retrăgeau în dezordine spre stăvilarul de la Aujezd încercând să treacă cu tunurile pe ghiața râului. Acolo îl vom întâlni pe Dolohov care presimțise pericolul gheții subțiri și ordona, de zor, întoarcerea. N-avea cine să-l mai asculte și nenorocirea deja se produsese: „în învălmășeală se auziră strigăte de groază.... (soldații în fuga lor dezordonată) înnecându-se unul pe altul”. În acest plin iureș îl întâlnim pe tânărul ofițer de husari, prințul Andrei, aflat pe lângă Kutuzov ca aghiotant și este la un moment dat văzut purtând steagul armatei, smuls din mâinile unui soldat răpus. Dar nici prințul Andrei n-avea să vadă sfârșitul bătăliei, deoarece -„lovit puternic de ceva în cap” -, cade pe câmpul de luptă. În timp ce zăcea pe dealul Pratzen-ului, de pe locul unde căzuse, cu lemnul drapelului în mână, sângele i se scurgea din rană. Gemea și nu vedea decât norii pe cerul înalt și nesfârșit, ca și cum îl descoperise, atunci, pentru întâia oară: „Totul e zădărnicie, totul e înșelare, afară de cerul acesta fără sfârșit”.  Spre seară, când Napoleon inspecta câmpul de bătălie cu răniți și „se opri lângă prințul Andrei, care zăcea pe spate cu bățul drapelului în mână” - printr-un miracol, fusese descoperit. Izbutind să miște un picior și să scoată un geamăt slab de durere, prințul Andrei atrage atenția lui Napoleon care ordonă ridicarea acestuia cu ordin să fie dus la un punct de prim ajutor. Când împăratul revenise de pe câmpul de luptă, vizita spitalul de campanie și se oprise și-n dreptul prințului Bolconski (își amintise că-l mai văzuse și pe câmpul de luptă), Andrei „privea în ochii lui Napoleon și se gândea la nimicnicia gloriei, la nimicnicia vieții, căreia nimeni nu i-a înțeles rostul, și la nimicnicia încă și mai mare a morții...”. Să reținem că prințul Andrei avea o părere bună despre Napoleon: „este totuși un mare comandant de oști”, încă de acasă, dinainte de a pleca la război. Gestul împăratului îi fac pe soldații care îi furaseră iconița cu lanț de aur, pe care o smulseseră de la gâtul rănitului, să o redea prințului. Era iconița dăruită de prințesa Maria (sora sa) înaintea plecării la război, cu gând să-i poarte noroc și asupra căreia făcuse îndelung semnul crucii. Prințesa Maria își iubea nespus fratele. Și Andrei își iubea sora. Ne amintim scena când îi spune soră-sii că va pleca la război, chiar cu a doua zi, iar prințesa oftează îngândurată în timp ce Liza începuse iar să plângă în brațele cumnatei. Doar tatăl are puterea să-l îmbărbăteze: „Și să nu uiți un lucru prințe Andrei: dacă vei muri, bătrânul tău tată va fi îndurerat”. Soarta prințului Andrei este pentru prima dată pusă în discuție de însăși Liza (frumoasa lui soție) pe care o întâlnim pentru prima oară când participa la serata Anei Pavlovna. Să ne reamintim temerile acesteia, spuse direct soțului: „Tu pleci la război; n-ai nicio milă de mine! Pentruce?” Iar, în discuția avută cu Pierre Bezuhov rostește: „Mi-e teamă, mi-e teamă!”. Acolo la serata Anei Pavlovna, prințul Bolconski are o apariție de neuitat: „era de statură potrivită, deosebit de frumos, uscățiv, cu trăsături bine definite și aspre”. Doar că acel chip al drăgălașei lui soții „îi era cel mai nesuferit”.  Până la bătălia de la Austerlitz îl mai găsim pe prințul Andrei în câteva mici bătălii pentru apărarea Vienei: la Krems (în calitate de ofițer pe lângă generalul neamț Schmidt), la Schonbrunn când se retrag dinaintea inamicului de trei ori mai numeros și, învăluiți din două părți, el căuta să facă joncțiunea cu armata lui Kutuzov.

    Ajunși aici cu povestirea facem popas, asemeni lui Don Quijote și scutierului său Sancho când ajunseseră dinaintea stâncilor și apelor ce cădeau în vuiet mare în cascadă, de la care reținem iscusita frază că „frica are-o mulțime de ochi și vede până-n măruntaile pământului, așa că poate vedea și până în înaltul cerului”. Nu frica de foșnetul nedeslușit al copacilor, vuietele apei și scrâșnetele fioroase și neîncetatele pocnete care se auzeau în acea noapte întunecoasă îl făcuseră bănuitor pe Sancho, cât teama de a nu fi lăsat de unul singur pe pajiște întrucât stăpânul luase hotărârea să atace de unul singur în bezna de groază. Așa că recurse la un șiretlic. Legase cu căpăstrul măgarului său picioarele de dinainte ale Rocinantei, în așa fel încât, „atunci când Don Quijote dădu s-o pornească, ia-o din loc dacă poți! Căci calul nu se putea urni decât berbecește”... Dar, pesemne, a fost mai bine „să stea cu sufletul la gură și cu frica-n sân toată noaptea”, fiindcă pe lumină, a doua zi, văzură cu ochii lor că nu erau căpcăuni, cum gândiseră, ci zgomotul unei mori și a maiurilor unei pive.

   Numai că la un război ca cel din 1805 de la Austerlitz, astfel de șiretlicuri nu au existat nici de-o parte nici de alta. Poate că după această înfrângere, generalii de război ar fi trebuit să și pună mâna pe câte un memoriu de război ca cel întocmit de prințul Andrei și prezentat ministrului de război Arakceev, în vara anului 1809, la Petersburg, pentru a-l înainta suveranului împărat. Memoriu de altfel, respins de ministrul de război. De unde se vede că prințul Andrei se întorsese teafăr de pe frontul de la Austerlitz (bătălia din 1805) și mai avem multe întâmplări și aventuri prin care Tolstoi și-a purtat eroul. Pentru că atunci când bătălia pe care o câștigi îți dă curaj, cea pe care o pierzi îți dă curaj însutit - ar fi spus Don Quijote după faimoasa luptă cu morile de vânt.

 

                                            (va urma)

    

 

Vizualizări: 122

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos scris! Călătoria este plăcută! :)

Toată proza, postată de tine, până la data de 26 aprilie 2017 este trecută aici, la COLECTIA DE PROZA. Desigur, pe măsură ce vei posta și celelalte vor fi cuprinse aici.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastră

Admin editor,

Sofia Sincă

Mă simt onorat de intervenția dvs (aici) și gândul de a reciti cartea lui TOLSTOI. Pornit la drum eram sceptic că scrierea acestor gânduri eseistice va interesa pe cineva și chiar mă gândeam să nu cad în ridicol. Dorința de a îndemna pe tineri la citirea celor doi titani ai literaturii m-a făcut să continui. (Și poate fi construcția unui nou proiect de scriere, așa cum a fost și cel utilizat în SCRISORI DIN PRISACA DE LA NEGOȘINA) - Mai nou: am dat doar o carte în satul unde am prisaca (nu toți văd cu ochi buni anumite păreri ale scriitorului: am mai pățit-o) și deja au venit la mine alți solicitanți, curioși (din auzite) să citească ce am scris, printre altele, și despre vecinii din jurul casei unde țin albinele. Mult respect pentru toate intervențiile dvs. și în cazul celorlalți truditori, în ale scrisului, de aici la ÎNSEMNE CULTURALE.  

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 1 oră în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 9 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 14 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 14 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 14 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor