De pe coama munților magnifici, poleiți cu pulbere de aur și diamante cerești, sub primele raze ale soarelui somnoros, curg tăcute șoaptele iernii peste valea încremenită de gerul ultimelor zile ale lui decembrie, care mușcă cu scrâșnet răsunător din tulpinile pinilor maiestuoși, ale căror ramuri înverzite se frâng sub povara omătului căzut în cantități impresionante, peste noapte.  Strada care șerpuiește printre versanții impunători a dispărut complet, înghițită de oceanul alb, izolând astfel stațiunea turistică cea mai importantă și mai frumoasă din regiune, de restul lumii. Situată într-un loc de o frumusețe remarcabilă, care atrăgea an de an, fie vară, fie iarnă, valuri de turiști din toate părțile lumii, locația își merita pe deplin renumele, dar era cotată printre stațiunile montane, ca fiind supusă unui risc foarte mare de avalanșe. 

   Profiturile uriașe erau aduse tocmai de unicitatea și sălbăticia unui astfel de loc, în care modernul se îmbina cu tradiția iar confortul oferit de hotel, serviciile ireproșabile și profesionalismul proprietarului și al întregului staff, transformau un sejur obișnuit într-o experiență de neuitat. Avertismentele repetate ale meteorologilor care recomandau turiștilor să se țină cât mai departe de aventurile montane, nu au fost luate prea în serios, nici de turiști și nici de conducerea hotelului, care mai auzise și în anii precedenți astfel de anunțuri exagerate. Cei mai prudenți părăsiseră hotelul din inima munților cu o zi sau două înainte de căderea masivă de zăpadă, care făcuse prăpăd în mai toate localitățile montane iar cei rămași se treziseră în acea dimineață feerică și albă, într-o capcană fără precedent, de ale cărei proporții aveau să-și dea seama destul de curând. 

   În parcarea imensă, mașinile abia dacă se mai intuiau, complet acoperite de zăpadă, dar cel mai îngrijorător era dispariția totală a drumului devenit impracticabil și care îi izola de restul lumii. Nimeni nu ridică privirea către adevăratul monstru care se pregătea în tăcere să se abată asupra lor, din raiul îndepărtat al înălțimilor scânteietoare. Telefoanele prinseră să sune, mesajele alergau prin eter, neținând seama de vitregiile vremii, somații din ce în ce mai alarmate urcau până la sinistrați, îndemnându-i să se pună la adăpost și să fie pregătiți pentru situații de urgență. Panica se răspândea printre oaspeți și personalul hotelului, care se străduia să calmeze spiritele și să dea asigurări în care niciunul nu credea. 

   La recepție, Robert preluase controlul întregului imobil, răspundea personal la telefon, dădea ordine febrile angajaților și căuta cu disperare o cale cât mai rapidă și mai sigură pentru a evacua clădirea. Siguranța și optimismul lui molipsitor se evapora cu fiecare minut care trecea. Broboane de sudoare rece îi încoronau fruntea în timp ce privirile scormoneau oceanul de omăt scânteietor ce-i surâdea perfid de pe versantul abrupt, care străjuia hotelul de două decenii. Primise prin radio confirmarea celei mai cumplite temeri a lui, pe care o minimalizase cât putuse dar care devenise certitudine, din nenorocire. Avalanșa era iminentă iar el trebuia să adune oamenii în salonul oval de la parter cât mi urgent cu putință, fără să stârnească mai multă panică decât era necesar. Specialiștii în situații de acest fel îi dădeau indicații clare în acest sens, iar ideea era să se adune cu toții într-un spațiu cât mai larg și mai ușor de accesat în cazul unei intervenții de salvare. Nimeni nu putea prevedea urmările și proporțiile dezastrului așa că cel mai bine era să fie toți laolaltă, pe cât era posibil. 

   Ajutat de două fete de la recepție, bărbatul controla înregistrările pentru a afla câte persoane mai erau în hotel și unde. Spera ca timpul să fie îngăduitor cu el și să-i permită să ajungă la fiecare și să-i pună la adăpost. Hotelul era imens însă iar la ora aceea, în camere nu prea mai era nimeni. Erau fiecare ba la piscină, ba la sala de fitness, ba la bar sau restaurant, ba în dușuri sau în saune. Vreo cincizeci de persoane putuseră fi adunate în salon și acum se întrețineau în discuții banale, sorbind din ceștile de cafea sau ceai, în preajma șemineului uriaș, în care își făceau treaba două trunchiuri de stejar aprinse, ale căror flăcări dansau vesele și încurajatoare, creând o atmosferă iluzorie de normalitate și siguranță, pe care majoritatea o luară de bună.

   La bucătărie panica nu ajunsese încă iar micul dejun se pregătea la fel ca în fiecare dimineață, în clinchet de pahare și cești și în sfârâitul cuptoarelor, de unde cornurile aromate își revărsau miresmele prin ferestrele deschise. Din tigăile adânci se rostogoleau rumenite clătitele pufoase, înecate în șuvoaie de ciocolată fierbinte și siropuri felurite, care alergau pe platourile apetisante către oaspeții stârniți de promisiunile înmiresmate. În barul elegant nimeni nu se gândea la pericol sau la vremea de afară, când un urlet inuman străpunse liniștea ireală a văilor fantomatice, dar care fu acoperit de un vuiet apocaliptic ce venea parcă din viscerele lumii. Eternitatea poate dura doar câteva secunde, însă nefericiții ostateci ai sorții aflară asta în cel mai tragic mod. Moartea se rostogolea hohotind nebună prin pulbere de stele, îmbrăcată în straie albe de mireasă. Nicicând natura nu atacase cu atâta noblețe și neîndurare și niciodată viața nu suferise o înfrângere mai umilitoare.

va urma

   

Vizualizări: 78

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Știu, ești maestră în descrieri. Dar le faci, uneori, în mod evaziv. La o proză de sine stătătoare trebuie să existe spațiu mai clar, timp tot ceva mai clar, ceva dialog, mai lărgită, mai lățită. Deja ai ajuns la punctul culminant și noi nu știm unde, locul mai sigur, nu doar la munte, se desfășoară acest dezastru natural, nu știm cine e pe acolo... unu-două-patru-nouă, nume. Doar Robert era pe acolo?

În rest, ce să spun? De bine, numai de bine.

Sofi

Muțumesc d-na Sofia! prefer să fiu evazivă în anumite circumstanțe pentru că altfel povestea mea ar semăna cu un documentar, ceea ce nu se vrea să fie! Mai ales că este inspirată din întâmplări reale și nu-mi pot permite să fiu prea explicită! cu stimă și deosebită prețuire, Silvia G.

Dacă urmează e bine, mă delectez cu scrisul tău narativ, curgător și convingător. Drag!

Am recitit cu drag.

O lectură frumoasă deși tragică iar eu intuiesc locul, unde s-a petrecut însă las  ție plăcerea de al destăinui cititorilor pe care i-ai lăsat în suspans. Felicitări și mult drag!

da...esti maestra in descrieri! 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

DONATE

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2018:

-  Calotă Rodica - 100 lei

Tudor Cicu - 300 lei

Valeria Merca - 300 lei

Nikol MerBreM - 500 lei

Sofia Sincă - 100 lei

Camelia Ardelean - 100 lei

- Electra - 200 lei

- Spartacus - 100 lei

Laura H. - 100 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Amicul meu a lui Olimpia Sava
cu 1 oră în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog armistițiu a utilizatorului Tudor Cicu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog În poiană (poezie pentru copii) a lui Olimpia Sava
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia O vacanță în Honolulu a utilizatorului Pop Dorina
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Puișorul Pufulici (poezie pentru copii) a utilizatorului Olimpia Sava
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Puișorul Pufulici (poezie pentru copii) a lui Olimpia Sava
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog armistițiu a utilizatorului Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog armistițiu a lui Tudor Cicu
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Zbatere a lui Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Zbatere a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia stelelor de marţi a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Erezia stelelor de marţi a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Desculță prin flori a utilizatorului Trandafirul
cu 3 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Coțu a utilizatorului Ion Lazăr da Coza
cu 3 ore în urmă
Mihaela Suciu a contribuit cu răspunsuri la discuţia Tăcerea Grâului--Scrisoare deschisa din democrație a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 3 ore în urmă
Ioniţă Gabriela a contribuit cu răspunsuri la discuţia S-a scumpit oţetul! a utilizatorului Ioniţă Gabriela
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Tăcerea Grâului--Scrisoare deschisa din democrație a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 4 ore în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Colț de răsărit a utilizatorului Trandafirul
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia S-a scumpit oţetul! a utilizatorului Ioniţă Gabriela
cu 4 ore în urmă

© 2018   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor