În casa de la Zăvoia domnea liniștea. Toamna se așezase comod pe răbojul vremii, iar tabloul arămiu te invita la galeriile naturii, unde odihna stărilor începuse să capete contur.
Mihai și Ilona deveniseră gazde bune. Erau de invidiat pentru talentul lor de a crea o atmosferă impecabilă ori de câte ori cineva drag le trecea pragul. Acolo se adunau, deseori, toți prietenii care se perindaseră în ultimul timp prin viața lor. Nu erau mulți, îi puteai număra pe degete.
Cei doi soți primiseră invitație la inaugurarea clinicii medicului Bogdan Davidescu. Era joi, o zi în care parcă treceau cerbii spre adăpare, accentuând copitele gândurilor spre ziua de mâine.
Aveau emoții. La ora optsprezece trebuiau să fie la Med Heart. Tot în seara aceasta, Mihai Romanescu va primi postul de manager. Va ține un discurs pe care și l-a pregătit din timp, deși, de fiecare dată când îl repeta în gând, îi veneau în minte alte și alte idei.
– Să mă îmbrac în negru? ceru Ilona părerea soțului.
– Nu. Roșu te prinde cel mai bine.
– Dar nu mai sunt așa de tânără! cochetă femeia, știind că remarca îi va fi ignorată sub un zâmbet de îndrăgostit.
Ilona își cumpărase câteva ţinute vestimentare și toate îi veneau bine. Așadar, a îmbrăcat o rochie roșie, mulată pe corp și a încălțat pantofi negri. Poșeta era, de asemenea, neagră. Foarte important – rujul cadra cu nuanța de roșu a rochiei. Când a apărut în fața lui Mihai, acesta rămase mut de uimire. S-au derulat rapid, prin suflet, o sumedenie de ani, iar amintirea timpurilor în care frecventau diverse evenimente mondene l-au făcut pentru alte câteva momente statuie. Era la fel ca altădată, frumoasă și plină de lumină, dar mai ales era alături de el, într-o casă elegantă. Ca bonus, urmau să revină în societate pe ușa din față. Un ocean de mulțumire îi umplu sufletul. Lipsea Adela, însă faptul că își sunase cândva mama, din America, le dădea speranțe.
Mihai își pusese un costum negru, cămașă roșie, cravată asortată, fină. Batista, de culoarea cămășii, își arăta discret câteva colțuri în buzunarul de la piept.
Formau o pereche minunată, însă un soi de neliniște se furișa prin gândurile fiecăruia dintre ei, ca apa ce sapă temelia unei case.
– Să mergem, hotărî solemn bărbatul. Mai avem trei sferturi de oră.
La poartă, Mihai se opri. Măsură colina care mulți ani îi fusese adăpost de stări. Se vedea zdrențuros, cu bâta și câinii după el, urcând agale și oprindu-se din când în când. De câte ori nu l-a pomenit pe Tudor Cristache, omul care îi astâmpăra foamea! Își mângâie cu privirea costumul, apoi sfâșie de alte câteva ori coama dealului. Cascada adunase frunze ruginii și părea cufundată în nemișcare. Păstrase același ritm, spuma ochiului din vale era ca o mireasă tomnatică, ușor melancolică. Și pe Ilona acel loc o legăna între prezent și trecut. Știa că a stat acolo, pe piatră, într-o noapte tulbure, de vară. În rest, clipe învolburate se revărsau în mintea sa. Îl vedea pe Tudor cu capul în apă, peste pietre. Ar fi vrut să-i fi acordat ajutor din instinct, nu să aștepte să i se ceară. Începuse să bată vântul. Chemară un taxi. Apariția acestuia le alungă săgețile care-și găsiseră ținta pe sufletele lor.
Sala de conferințe a centrului medical era la etajul doi al clădirii. Sosiseră vreo treizeci de invitați, printre care și scriitorul Ștefan Deleanu, împreună cu Tania. Cea din urmă era de nerecunoscut: îmbrăcată într-un costum de culoare neagră, taior și fusta scurtă, precum și bluză de dantelă albă, o ajuta să accentueze contrastul dintre fata din trecut și cea de astăzi. Lângă ea era Maria Cristache, cu o rochie bleu, împărțind zâmbete. Bogdan Deleanu emana un aer detașat. Atent la fiecare invitat, îi complimenta pe fiecare în mod egal. Începuse rumoarea, atmosfera era degajată, specială, distinsă. De asemenea, dintre invitați făceau parte atât soții Davidescu – părinții lui Bogdan, precum și mulți colegi ai acestuia, unii dintre ei proaspăt angajați ai clinicii. Doctorul ceru permisiunea să deschidă ceremonia. Își așeză sacoul și cravata, apoi începu să vorbească. Avea un ton plăcut, cursiv, elevat. Anunță, printre altele, pe noul manager al spitalului – Mihai Romanescu. Începură aplauzele, ceea ce îi dădură curaj fostului pilot. Povestea sa fusese plimbată prin multe suflete și toți îl admirau că a trecut cu bine prin ruinele vieții.
– Dar să-l lăsăm pe el să vorbească, zise Bogdan, anunțându-l astfel pe Mihai că trebuie să convingă asistența că va fi un manager de succes.
Mihai Romanescu abia făcu doi-trei pași timizi, înspre estradă, că se și opri încurcat. Toată asistența își îndreptase privirea spre ușă. În sală intrase comisarul Dan Simionescu, însoțit de o tânără. Au fost necesare doar câteva clipe, prelungite de emoții, ca să ajungă, tată și fiică, într-o îmbrățișare puternică, precum izvoarele de început.
Adela își strânse tatăl după gât, fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag. Din ochii fetei curgeau lacrimi:
– Unde e mama?! întrebă printre suspine.
Ilona, dintr-un suflet, ajunse lângă ei. Trecea de la agonie la extaz și nu realiza pe deplin scena în care era actor. Își îmbrățișa fiica cu sete, cu dor, cu dragoste. Plângeau amândouă, ca două prizoniere evadate din lagărele sorții:
– Unde ai fost fata mea? A trecut atâta timp și n-ai venit să ne vezi! Te-am așteptat cu sufletul sfâșiat!...
Comisarul interveni după un timp:
– Mihai, tu parcă tocmai începeai o cuvântare.
– Mulțumesc cerului că astăzi, aici, trăiesc cea mai minunată zi din viața mea! începu direct Mihai Romanescu. Acum știu că Dumnezeu mi-a încredințat o misiune pe pământ: să slujesc oamenii, adevărul, dreptatea…
Discursul era des întrerupt de aplauze. Bărbatul înșira tot ceea ce-i trecea prin suflet. Devenise îndrăgit, apreciat. A urmat apoi Maria, sigură pe ea, cu privirea senină și caldă. Când aceasta și-a încheiat cuvântul, Bogdan, apropiindu-se microfon, ceru permisiunea să intervină fiindcă uitaseră ceva foarte important. Prinzând-o de mână și privind-o în ochi, scoase un inel de logodnă:
– Maria, doresc ca seara aceasta să fie cu totul specială: Vrei să fii soția mea?
Tânăra îl îmbrățișă și răspunse copleşită de emoție:
– Da, Bogdan, așteptam de mult clipa asta!
Orchestra și-a intrat în rol, promițând o noapte de vis. În câteva ore se formaseră grupuri-grupuri, după afinități doar de ei știute și acceptate. Cu toate acestea, noutățile care avuseseră loc în acest interval scurt de timp, dominau conversațiile.

Vizualizări: 76

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Un capitol pozitiv, plin de emoţii, de rezolvări de situaţii. Reîntâlniri ale persoanelor dragi descrise cu aplomb de către autoare. Lucrurile încept să se aşeze şi totuşi parcă ar fi liniştea de dinaintea furtunii...

Au trebuit doar câteva clipe, ce-au părut foarte lungi, - eu aş reface fraza: Doar câteva clipe au fost necesare, prelunginte de emoţii... sau altfel. Dar nu e obligatoriu.

apropiindu-de microfon, - apropiindu-se de microfon.

Ştiu că scrii la foc automat, fiind presată de timp, de aceea aprecierea mea este maximă.

Sofy

Oho, dar ce seară intensă! Sigur că dacă familia s-ar fi reunit într-un cadru oarecare ar fi fost emoţionant, dar aşa... a fost lovitură de teatru curată :)) Şi apoi cererea în căsătorie - ce să mai, încărcătură emoţională la maxim.

Da, chiar, scrii sub presiune fiind şi tot mai ai timp să presari metafore prin text :)))))))

Avea un ton plăcut, cursiv, fin. elevat.  Mai ai fină mai sus.

Adela își strânse tatăl după gât, Era fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag.

Da, un capitol cursiv.

Aștept capitolul bombăăăă! Ăla cu criminalu', bre!

Cu drag,

da Coza

  Crezul profesional (și al tău ?) ,  formulat expicit de Mihai Romanescu . Prefața la punctul culminant?

Sofy, cred că am refăcut: mi s-au amestecat toate ideile și gesturile lor în minte:) Mulțumesc!

Sofia Sincă a spus :

Un capitol pozitiv, plin de emoţii, de rezolvări de situaţii. Reîntâlniri ale persoanelor dragi descrise cu aplomb de către autoare. Lucrurile încept să se aşeze şi totuşi parcă ar fi liniştea de dinaintea furtunii...

Au trebuit doar câteva clipe, ce-au părut foarte lungi, - eu aş reface fraza: Doar câteva clipe au fost necesare, prelunginte de emoţii... sau altfel. Dar nu e obligatoriu.

apropiindu-de microfon, - apropiindu-se de microfon.

Ştiu că scrii la foc automat, fiind presată de timp, de aceea aprecierea mea este maximă.

Sofy

Augusta, într-o zi o să stau mai mult cu ei, să-i înțeleg mai bine. Da' tot le-am scotocit prin suflete, at\t c\t am putut:)

Augusta Cristina Călin a spus :

Oho, dar ce seară intensă! Sigur că dacă familia s-ar fi reunit într-un cadru oarecare ar fi fost emoţionant, dar aşa... a fost lovitură de teatru curată :)) Şi apoi cererea în căsătorie - ce să mai, încărcătură emoţională la maxim.

Da, chiar, scrii sub presiune fiind şi tot mai ai timp să presari metafore prin text :)))))))


Criminalu e deja la locul lui, bre:) Un singur episod până la el:)

Mulțumesc, da Coza!
Ion Lazăr da Coza a spus :

Avea un ton plăcut, cursiv, fin. elevat.  Mai ai fină mai sus.

Adela își strânse tatăl după gât, Era fiind purtată prin aer de brațele puternice ale părintelui drag.

Da, un capitol cursiv.

Aștept capitolul bombăăăă! Ăla cu criminalu', bre!

Cu drag,

da Coza

Cam așa ceva, Gabriela:)

drag,

Gabriela Grădinariu a spus :

  Crezul profesional (și al tău ?) ,  formulat expicit de Mihai Romanescu . Prefața la punctul culminant?

Am tras cu ochiul la comentarii. Abia astept sa aflu cine...

Mi-a placut acest capitol.

Drag,

Nici tu nu știi? Ce bineee:) Mulțumesc, Corina!

Corina Militaru a spus :

Am tras cu ochiul la comentarii. Abia astept sa aflu cine...

Mi-a placut acest capitol.

Drag,

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Mihaela Suciu îi place postarea pe blog Un fel de infinități elective a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Răpirea sau... giumbușlucuri estivale a utilizatorului Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Lui Ion Lazăr da Coza i-a plăcut discuţia Răpirea sau... giumbușlucuri estivale a lui Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Deliciile ultimei luni a verii a utilizatorului Pop Dorina
cu 4 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a contribuit cu răspunsuri la discuţia Nimeni nu dansează rock and roll a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 5 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un fel de infinități elective a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Țipătul nopții a utilizatorului Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Parte din tine a utilizatorului Lidia Pervu
cu 5 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog autumnala a utilizatorului nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna amintirilor a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 6 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ecce Homo a utilizatorului Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog s.o.s. a utilizatorului nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 6 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frisoane de toamnă a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 7 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frumoasa erezie a post-adevărului a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Ecce Homo a lui Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Îngălbenită-i frunza… a lui Valeria Merca
cu 10 ore în urmă
Dolha Paul-Alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Punct și de la capăt a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 13 ore în urmă
Emil Dumitru a contribuit cu răspunsuri la discuţia Labirintul verde - V - a utilizatorului Emil Dumitru
cu 23 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor