O mașină luxoasă, neagră, trase în fața impozantului hotel Sfinx, aflat în centru orașului Timișoara. Din ea, o tânără de aproximativ douăzeci și cinci de ani, cu părul blond, ușor ondulat și ochii de grafit, îmbrăcată în fustă și taior gri, pantofi asortați, cu toc foarte înalt, ceea ce-i sporea eleganța, coborî pe trotuar însoțită de un bărbat mult mai în vârstă, care n-o slăbea din ochi.

– Spune-mi, unde mergem? îl întrebă nedumerită, lăsându-se condusă spre intrarea hotelului și de acolo înspre lift. Mi-ai spus că mă duci la mama, ce căutăm aici? Pierdem vremea, știi că i-am fost departe în tot acest timp!

–Taci odată! scrâșni bărbatul, expirând un vălătuc de fum și aruncând chiștocul în coșul de gunoi. Te-am scos din pușcărie, lasă figurile! Dacă nu-l dădeam p-ăla în gât, i-ai fi trimis mămicii tale dragi gânduri drăgălașe, printre gratii, mult și bine, iar ea îți aducea sărmăluțe tot printre gratii!...

– Dar n-am fost vinovată. Știi bine asta! se tângui femeia, și, oricât ar fi dorit să se încrunte în discuția purtată cu însoțitorul ei, chipul frumos îi trăda sufletul senin.

– Crezi că p-ăia îi interesau adevărul? Te-au prins cu drogurile în mașină, ce mai conta de unde și până unde le plimbai?

– Dar a fost o înscenare… Ai recunoscut asta în fața polițiștilor.

– N-am recunoscut nimic. Le-am dat doar înregistrarea. Nu e același lucru.

– Și care e… recompensa?

– Te vei căsători cu mine. E timpul să mă așez și eu la locul meu, adică să mă ocup numai de firmă. Ne vom înțelege. După un timp mă vei iubi și tu. Ai să vezi! Vom călători mult… Cumpărături… Bijuterii… Într-un cuvânt, vom fi fericiți.

Tânăra oftă lung, își săltă geanta pe umăr și păși în lift ca într-un loc de unde începea o altă viață. Scoase rujul și în oglinda din peretele cabinei se rujă pe fugă. Bărbatul se arătă încântat de cochetăria tinerei, însă își reprimă orice dorință de a o atinge, de a o mângâia.

Camera în nuanțe vișinii, cu un balcon mare, dădea spre parcul orașului, oferind o priveliște grozavă. Își roti privirile de câteva ori prin încăpere. Ar fi dorit să fie singură, să-și adune gândurile, stările, să se reculeagă, să conștientizeze că era liberă, că putea să-și regăsească drumul pierdut, dar, mai ales, să afle cum se simte mama sa, unde îi este înmormântat tatăl…

Arion, căci așa-l chema pe bărbatul care acum se îndeletnicea cu un pahar de whiskey, îi provoca oroare. Avea vocea autoritară și privirea tulbure. Ar fi vrut să se descotorosească de el, însă îi era datoare cumva. El îi angajase avocați, dăduse proba care o discriminase și o eliberase din închisoarea unde stătuse câțiva ani. În tot acest timp, fusese singurul ei vizitator. De multe ori n-ar fi dorit să-l vadă, însă trăia cu speranța că-i va aduce vești de acasă. Odată i-a dat telefonul mobil să-și sune mama, cu condiția s-o mintă că este plecată în America. A durut-o sufletul, ar fi dorit să strige, să ceară ajutor, însă realiza că și maică-sa era la fel de înrobită precum era ea.

– Ne vom odihni puțin, apoi vom lua masa, propuse bărbatul.

Își dezbrăcă sacoul și rămase într-o cămașă bej, cu butoni aurii. Se descheie calin și la cămașă, privind-o insistent. Femeia îl urmărea cu privirea piezișă, prefăcându-se că își caută în frigider o băutură răcoritoare. Îi simțea ardoarea hulpavă din ochi, din suflet, însă încerca să nu-și piardă calmul. Arion, fremătându-și nările, se apropie de ea:

– Îmi ești datoare! zise scurt. Să nu uiți asta niciodată! Ți-am redat libertatea pentru că te iubesc! mai șopti apăsat, prinzând-o de după umăr și silind-o să se întoarcă cu fața spre el. Neavând încotro, femeia îi întâlni buzele flămânde și pe dată îi năvăli în nări mirosul puternic de parfum bărbătesc pe gât, pe brațe… Avea senzația că se sufocă.

Îl cunoscuse într-un cerc de prieteni. De fapt, era tatăl unei foste colege de facultate cu care păstrase legătura până în clipa catastrofei. Divorțat, îi lăsase impresia unei persoane respectabile, ce oferă siguranță și încredere. În seara aceea însă a fost altfel. Primise invitația de a cina cu Lorena, fiica lui. Nu era prima dată când se întâmpla asta. Într-adevăr, Arion devenise curtenitor, însă ea considerase că asta făcea parte din stilul său, al omului de afaceri mereu protocolar, atent, sociabil. Tot în seara aceea și cam pe nepusă masă, venise acolo și un tânăr care pretindea că este bun prieten cu Lorena deși îi cunoștea pe toți apropiații casei, pe acesta nu-l mai văzuse până atunci. Sunase insistent la ușă. Îi deschisese Arion, calm. Un câine ciobănesc, în holul locuinței, făcându-și datoria de bodyguard, îl mirosi întâi și-apoi îl lăsă să intre.

– Suntem căutați de poliție! aproape țipă tânărul.

– Ce te-a apucat?! îl potoli Arion Petrache, făcându-i semn că discuția trebuie să se întrerupă.

Bărbații au intrat în sufragerie. Tinerele erau pe terasă. Se auzeau frânturi din convorbirea acestora, însă Adela nu dădea importanță. La un moment dat a început să se simtă rău. O cuprinse o stare de slăbiciune care o înfricoșa.

– Nu știu ce am, îi zise prietenei sale. Aș vrea să plec, să mă odihnesc. Ne întâlnim mâine.

Se înnoptase de-a binelea. Locuia la douăzeci de minute distanță. Avea apartament cu trei camere, cumpărat de părinții săi, încă din primul an de facultate. Se pregăti de plecare. Prin ușa deschisă își luă rămas bun de la gazdă.

– Pleci așa repede? o întrebă Arion.

– E târziu…

– Mă poți duce și pe mine până la Piața Rosescu? o întrebă noul-venit.

– Da, sigur, răspunse fata.

Lorena se oferi s-o conducă până la poarta casei. Tânărul făcu câțiva pași, apoi se scuză:

– Doar două minute, vă rog! Am uitat ceva.

Nici n-a intrat bine în casă, că Arion l-a și prins de guler:

– Să nu mai vii cu tâmpenii de-astea la mine, auzi?! îi șuieră în nas tânărului, apoi scoase dintr-o borsetă elegantă un pachet cu multe pliculețe și-l trânti pe masă: Mai spui și că ești urmărit de poliție, ce dracu!?... Dacă vin ăștia și ne găsesc cu droguri acum? Unde este reputația mea, unde e libertatea noastră? Dispari, ordonă acesta, că sun eu la poliție!

Luă telefonul și se prefăcu a căuta ceva pe ecran.

– Bine, plec! Iau și astea cu mine. Dacă mă vor urmări să știi că le las la Adela în mașină. Ce-mi pasă mie de mironosița aia?... zise zeflemist, ascunzând pachetul într-unul din buzunare și luând-o în pas alergător spre poartă.

Arion avusese grijă să-l înregistreze. Se auzea doar vocea tânărului. Un inginer IT putea face o mină de aur din acea înregistrare și Arion avea de gând să se folosească de ea în momentul când va voi să scape de el și să se retragă din stilul acesta de viață.

De pe trotuarul de vizavi, doi polițiști cercetau discret – credeau ei! – fiecare gest al celor care tocmai porniseră cu mașina. Tânărul sesiză că polițiștii îi urmăreau, dar încerca să se arate relaxat. Înainte de Piața Rosescu, ceru să coboare la semafor și făcu acest lucru în grabă fără măcar să mulțumească.

– Stai, ai uitat asta! strigă fata, descoperind pachețelul pe scaunul din dreapta.

În același timp sună telefonul iar semaforul se schimbase. Era mama sa. Sfâșiată de durere, îi dădea vestea că tatăl ei a suferit un accident aviatic. Apoi totul s-a precipitat. A fost oprită de un echipaj de poliție. Asupra ei fusese găsit pachetul care conținea droguri. A fost arestată pe loc. În perioada ce a urmat, singurul care s-a arătat interesat de ea a fost Arion… Așadar îi simți mirosul de parfum bărbătesc și de tutun extrafin, dar asta n-o făcuse mai binevoitoare, dimpotrivă:

– Mai târziu, te rog, încercă Adela să se împotrivească. Trebuie să ajungem la mama.

Bărbatul o strânse puternic de mână.

– Doar știi că e nebună! Poate să mai aștepte. Nu mai are noțiunea timpului. Ai vorbit o dată cu ea, îți ajunge. Apoi, continuă, sec: I-ai spus că ești în America, biata de ea, ce s-o fi mândrind cu tine!

O furie oarbă o cuprinse, întunecându-i rațiunea. Zări, peste umărul bărbatului, pe noptieră, o veioză înaltă.

– Hai să ne așezăm, zise, prefăcându-se că-și descheie nasturii la taior.

Se aplecă și își încleștă mâna pe zveltul picior de veioză. O singură clipă a simțit că o stăpânesc puteri titanice. Lovi puternic, fără milă. Bărbatul se clătină și se prăbuși pe pat. În scurt timp, Adela își recăpătă curajul și sună la poliție. Anunță că în camera 68 a hotelului Sfinx, un bărbat se află în stare critică după ce a fost lovit în cap, cu un corp contondent, în urma unei tentative de viol. A așteptat poliția acolo, lângă trupul bărbatului amețit de lovitura primită. Nu avea de ce să se teamă. Era singura ei șansă de a scăpa de acest individ pervers pe care nu-l voia sub nicio formă lângă ea. Doi lucrători din poliție au sosit în câteva minute, însoțiți de un lucrător al hotelului. Arion era cu picioarele pe covor și cu trupul ușor contorsionat, pe patul imens. Din tâmpla stângă i se prelingea o dâră subțire de sânge. Auzise însă zgomot și începu să dea semne de revenire în simțiri. Puse mâna la locul dureros, iar degetele i se pătaseră de sânge. Speriat, dădu să se ridice.

– E în regulă, încercă unul dintre polițiști să-l liniștească. Se pare că nu ești foarte grav rănit. Te rugăm să ne prezinți actele.

Bărbatul păli și mai tare:

– Nu le am la mine. Mă numesc Arion Petrache. Sunt om de afaceri. Vă poate confirma prietena mea.

– Mă îndoiesc, zise polițistul. La recepție te-ai înregistrat cu numele Eduard Prodea.

Adela făcu ochii mari. Nu auzise niciodată acest nume.

– Eu zic să insiști, totuși. Dacă nu, o vom face noi! E imposibil să călătorești fără acte, mai ales că ești om de afaceri.

Arion căută prin buzunarul dinăuntru al sacoului. Încerca să prezinte doar adevărata sa carte de identitate.

– Scoate tot ce ai acolo!

Neavând încotro, se conformă. Spre surpriza polițiștilor, a urmat o descoperire fantastică: aveau în față un infractor cu identități multiple, pe care Adela li-l serviseră pe tavă. Deținea trei cărți de identitate. Una dintre ele era pe numele David Romanescu. Adela tresări, ceea ce nu le scăpă anchetatorilor.

– Și numele dumneavoastră este tot Romanescu!

– Da, zise tânăra.

– Părinții locuiesc în Brașov, pe Strada Plopilor, da?

– Au locuit, începu Adela să plângă. Povestea familiei noastre e un blestem. Tata a murit într-un accident aviatic, mama a înnebunit și este într-un sanatoriu, eu am fost ani de zile închisă pe nedrept. Acum realizez că totul este o înscenare pusă la cale de el! zise, arătând spre bărbatul de alături. Și se dă salvatorul meu!...

Printre sughițuri, Adela continuă să depene scene din viața ei.

Arion fusese încătușat sub privirile sale. Simți o eliberare, însă nu avea în brațele cui să alerge și să-și spună bucuria.

– Arion Petrache, ești arestat pentru fals de identitate, uz de fals, furt și înșelăciune! Erai dat în urmărire generală. Și să-ți mai spun ceva: tatăl domnișoarei Adela Romanescu, pilotul Mihai Romanescu, cel care pretindeai că-ți este frate și după care țineai doliu, dar i-ai luat apartamentul, trăiește. Și soția sa, Ilona Romanescu, s-a întors acasă. E doar o chestiune de timp să-și recapete locuința. Și nu e deloc nebună, așa cum te-ai grăbit să dovedești.

– Doamne! exclamă Adela. Părinții mei trăiesc!? Mulțumesc cerului!

– Da, părinții dumneavoastră trăiesc. Luați legătura cu Serviciul de Investigații Criminale din Brașov. Vă vor ajuta să porniți spre ei.

Câteva minute mai târziu, doi polițiști și un infractor urcau în mașina poliției. Abia acum tânăra simți că libertatea are și pentru ea câteva nuanțe de senin și începu să plângă, descătușându-se.

 

Vizualizări: 71

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Episod dedicat Adelei. Se pare ca lucrurile se limpezesc sau imi fac iluzii? :)

era de fapt, așa cum am spus, tatăl unei foste colege de... - o parere.

Sunt foarte nerabdatoare.

Cu drag,


Mulțumesc, draga mea Corina! Cred că vorbeam cu mine:))) Da, e cazul să îi adun și să le spun ce au de făcut:)



Corina Militaru a spus :

Episod dedicat Adelei. Se pare ca lucrurile se limpezesc sau imi fac iluzii? :)

era de fapt, așa cum am spus, tatăl unei foste colege de... - o parere.

Sunt foarte nerabdatoare.

Cu drag,

 

Un episod condensat limpezind brusc viața Adelei . Plăcere!

– Stai, ai uitat asta! strigă fata, descoperind pachețelul pe scaunul din dreapta.

În același timp sună telefonul iar semaforul se schimbase. Era mama sa. Sfâșiată de durere, îi dădea vestea că tatăl ei a suferit un accident aviatic. Apoi totul s-a precipitat. A fost oprită de un echipaj de poliție. Asupra ei fusese găsit pachetul care conținea droguri.

//

Încerca să prezinte doar adevărata sa cartea de identitate.

//

– Părinții tăi [polițiștii devin prea familiari!] locuiesc în Brașov, pe Strada Plopilor, da?

//

– Arion Petrache, ești arestat pentru fals de identitate, uz de fals, furt și înșelăciune! Erai dat în urmărire generală. Și să-ți mai spun ceva: tatăl domnișoarei Adela Romanescu [pentru a păstra linia oficială a acțiunii!], pilotul Mihai Romanescu, cel care pretindeai că-ți este frate și după care țineai doliu, dar i-ai luat apartamentul, trăiește. Și soția sa, Ilona Romanescu, s-a întors acasă. E doar o chestiune de timp să-și recapete locuința. Și nu e deloc nebună, așa cum te-ai grăbit să dovedești.

//

Mulțumesc cerului că a făcut o minune! [ca să nu devină prea patetică]

//

Abia acum tânăra simți că se descătușează, că libertatea are și pentru ea câteva nuanțe de senin și începu să plângă, descătușându-se.

Sunt doar niște sugestii...

Trec pe răboj și acest capitol.

Cu drag,

da Coza


Gabi, nu știu de ce aș fi dorit să trec peste episodul acesta, însă dacă tot am apucat să pomenesc despre dispariția Adelei, am zis hai s-o aduc acasă:) Mulțumesc!
Gabriela Grădinariu a spus :

Un episod condensat limpezind brusc viața Adelei . Plăcere!

Da Coza, mulțumesc cerului că ne ești alături!:)



Ion Lazăr da Coza a spus :

– Stai, ai uitat asta! strigă fata, descoperind pachețelul pe scaunul din dreapta.

În același timp sună telefonul iar semaforul se schimbase. Era mama sa. Sfâșiată de durere, îi dădea vestea că tatăl ei a suferit un accident aviatic. Apoi totul s-a precipitat. A fost oprită de un echipaj de poliție. Asupra ei fusese găsit pachetul care conținea droguri.

//

Încerca să prezinte doar adevărata sa cartea de identitate.

//

– Părinții tăi [polițiștii devin prea familiari!] locuiesc în Brașov, pe Strada Plopilor, da?

//

– Arion Petrache, ești arestat pentru fals de identitate, uz de fals, furt și înșelăciune! Erai dat în urmărire generală. Și să-ți mai spun ceva: tatăl domnișoarei Adela Romanescu [pentru a păstra linia oficială a acțiunii!], pilotul Mihai Romanescu, cel care pretindeai că-ți este frate și după care țineai doliu, dar i-ai luat apartamentul, trăiește. Și soția sa, Ilona Romanescu, s-a întors acasă. E doar o chestiune de timp să-și recapete locuința. Și nu e deloc nebună, așa cum te-ai grăbit să dovedești.

//

Mulțumesc cerului că a făcut o minune! [ca să nu devină prea patetică]

//

Abia acum tânăra simți că se descătușează, că libertatea are și pentru ea câteva nuanțe de senin și începu să plângă, descătușându-se.

Sunt doar niște sugestii...

Trec pe răboj și acest capitol.

Cu drag,

da Coza

În sfârşit providenţa face dreptate! Însă nu ştiu cum le-o merge judecătorilor când vor citi că o fată a stat atâta timp în închisoare, nevinovată... chiar şi poliţiştilor investigatori. :))) Aş vrea să le văd faţa!

Un capitol strălucit, dar care prevesteşte că ne apropiem de sfârşitul romanului, dacă nu mă înşel. Asta denotă aşezarea evenimentelor într-un roman poliţist, bine condus.

oferind o priveliște grozavă. - plăcută, aş zice eu sau fermecătoare.

Povestea familiei noastre e un blestem. - o concluzie adevărată, care spune tot. Sper ca familia să aibă parte şi de ceva linişte şi de ce nu, fericire.

Am citit cu deosebită plăcere şi aştept continuarea!

Sofy

Sofy, draga mea, să știi că m-au tot întrebat personajele mele despre tine:) Îmi tot spuneau că le-ai lipsit. Da, au început să se așeze fiecare pe locul lui, e cazul de acum, apoi prea îi zăpăcesc de tot:) Mulțumesc pentru că nu m-ai/ne-ai uitat!

Sofia Sincă a spus :

În sfârşit providenţa face dreptate! Însă nu ştiu cum le-o merge judecătorilor când vor citi că o fată a stat atâta timp în închisoare, nevinovată... chiar şi poliţiştilor investigatori. :))) Aş vrea să le văd faţa!

Un capitol strălucit, dar care prevesteşte că ne apropiem de sfârşitul romanului, dacă nu mă înşel. Asta denotă aşezarea evenimentelor într-un roman poliţist, bine condus.

oferind o priveliște grozavă. - plăcută, aş zice eu sau fermecătoare.

Povestea familiei noastre e un blestem. - o concluzie adevărată, care spune tot. Sper ca familia să aibă parte şi de ceva linişte şi de ce nu, fericire.

Am citit cu deosebită plăcere şi aştept continuarea!

Sofy

În sfârşit aflăm ce s-a întâmplat cu Adela. Un destin cât pe ce să fie tragic, dar iată că ia o întorsătură neaşteptată. Am citit, ca de obicei, cu plăcere! :)))

Da, Augusta, avea și Adela un rol, cât de mic, nu puteam s-o trec cu vederea:) Mulțumesc!



Augusta Cristina Călin a spus :

În sfârşit aflăm ce s-a întâmplat cu Adela. Un destin cât pe ce să fie tragic, dar iată că ia o întorsătură neaşteptată. Am citit, ca de obicei, cu plăcere! :)))

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Lidia Pervu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îngenuncheata durere a utilizatorului Lidia Pervu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog caisata a lui nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog autumnala a lui nicolae vaduva
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog autumnala a utilizatorului nicolae vaduva
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Toamna amintirilor a lui Ionel Mony Constantin
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna amintirilor a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 7 ore în urmă
Lui Mihaela Suciu i-a plăcut discuţia Labirintul verde - V - a lui Emil Dumitru
cu 11 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia Labirintul verde - V - a utilizatorului Emil Dumitru
cu 11 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog autumnala a utilizatorului nicolae vaduva
cu 11 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Toamna amintirilor a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Lupta cu îngerul a lui Alex Anghel
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog sura pietrei a lui Djamal mahmoud
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Ecce Homo a lui Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ecce Homo a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog s.o.s. a lui nicolae vaduva
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog s.o.s. a utilizatorului nicolae vaduva
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog ca un poet curajos a lui LUMINITA SCOTNOTIS
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog sura pietrei a lui Djamal mahmoud
cu 20 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor