Vântul porni să sufle din senin. Ursache urcă dealul, urmărind mașinile care se îndepărtau. Poteca șerpuia prin desișul de aluni, forfecându-i pașii. Se ținea cu mâna dreaptă de brusturii crescuți în voie, lăsând bățul să zgârie pământul, și urca. Ajunse pe zare. Obosit, se așeză pe iarbă. Trebuia să mai străbată încă două dealuri și o pădurice de ulmi până la casa lui dintre ruine. Deodată tresări. Își puse mâna streașină la ochi și privi spre înălțimi. Un avion tăia cerul, lăsând brazde adânci. Și se făcu, brusc, atât de mic încât și un fir de păpădie ar fi rezistat atingerii privirilor cu aeronava de pe cer. Pe acesta însă, l-a îngenuncheat, creând un tablou gri-ceruit, înrămat automat acolo, pe culme. Asta i-a fost dat să găsească unul dintre locuitorii din Zăvoaia, care tocmai trecea prin acea zonă. Omul s-a oprit, cuprins de uimire: nebunul avea lacrimi în ochi iar privirile și brațele îi erau țintuite spre cer. Își mișca buzele, murmurând ceva. Nu l-a văzut, nici nu l-a interesat prezența cuiva. Era clar că lumea lui se desprinsese, câteva clipe, de tot ceea ce-l făcea prizonierul realității. Apoi scoase un strigăt sfâșietor, ca un urlet, și se prăbuși la pământ.
– Ridică-te, omule, se îngrijoră trecătorul, care îl prinse de braț, încercând să-l ridice. Bărbatul nu reacționă. Corpul acestuia era greu, singur nu se putea descurca cu el. Și câinii se îngrijoraseră cumva și îi miroseau fața. Respira din ce în ce mai rar. De obrazul drept se lipiseră câteva frunze de fag, uscate. Nebunul își pierduse cunoștința.
Călătorul chemă ambulanța care sosi în aproximativ patruzeci de minute. Îl transportă la spitalul din Baia Mare unde își reveni în curând. Între timp, anunță polițiștii din localitate. La rândul lor aceștia luară legătura cu comisarul Simionescu.
– Unde sunt? îngână Ursache, rotindu-și privirile prin încăperea străină. O asistentă cu părul negru, lung până dincolo de umeri, îi aruncă un surâs. Ilona, se adresă femeii pe un ton slab, de ce sunt aici?
– Nu te teme, ești bine, îi răspunse tânăra. Sunt convinsă că va veni cineva să te ia. Apoi luă căruciorul cu medicamente și ieși pe holul care răsuna sub pașii vizitatorilor de la acea oră.
Încercă să se ridice dar puterile îi erau secătuite. Îl durea cotul drept, și se masă cu grijă. Găsi că avea o zgârietură care sângerase și fusese bandajată. Îndată își pipăi barba. Era neîngrijită. I se părea că vine din altă epocă, unde ustensile de ras nu se descoperiseră încă. Își trecu mâna prin păr. Îi crescuse și îl simțea nespălat. Pe noptiera de lângă el, câteva borcane de gem îi făceau legătura cu aripa regăsită de curând de-a lungul cerului. Era singur în salon. Pe marginea unui pat, un halat mângâia podeaua, pe fereastra deschisă, vântul umfla perdeaua lăsând să pătrunde zgomot de mașini. Cu greu se ridică pe marginea patului. O infirmieră trecu prin dreptul ușii și se oferi să-l ajute.
– Ce vrei să faci?
– Să merg la geam, apoi acasă.
– Te voi ajuta să ajungi la fereastră, mai departe te descurci, glumi femeia.
Se făcuse seară. Soarele arunca săgeți pe deasupra blocurilor, aerul era cald, sufocant.
– Unde sunt? întrebă din nou.
– La spital. Ai avut o stare de leșin. În curând va veni cineva să te ia.
– Ilona? dori să fie sigur.
– Nu știu cine va veni. Acum te las. Să-ți fie bine! Și femeia se depărtă.
Comisarul Simionescu apăru în prag. Îl izbi o privire blândă, alta decât a sălbaticului pe care îl cunoscuse nu de mult, în fața casei din Zăvoaia.
– Aici erai, glumi comisarul, făcând câțiva pași spre el. Noroc cu omul acela, altfel cine știe cât ai fi stat acolo, zise, mai mult pentru sine.
–Nu înțeleg, zise nebunul. Cine sunteți dumneavoastră? Unde este Ilona?
Comisarul tresări. Îl privi cu mai mare atenție. Gândul că ar fi greșit atât încăperea cât și pacientul l-a fulgerat într-o clipă. În prag apăru un bolnav care se așeză pe patul alăturat. Își ridică halatul atârnat pe jos și se întoarse cu spatele, nepăsător.
– Domnule, îl întrebă comisarul, făcând câțiva pași și trecând în fața acestuia, ați vorbit ceva, astăzi, cu acest om? și arătă spre Ursache.
– Nu, răspunse acesta, mă simt rău. N-am chef de discuții, și își așeză perna mai bine, semn că a încheiat conversația.
– Ce am eu? insistă nebunul. De ce mă priviți cu atâta mister? Iertați-mă, dar nu vă cunosc. De ce ați venit să mă luați? Unde este soția mea? Dar fiica mea?
Comisarul se afla în fața unui caz de excepție. Realiză că bărbatul din fața sa tocmai își căpătase, parțial, memoria.
– Sunt comisarul Simionescu Dan, se prezentă acesta, întinzând mâna.
– Ce-am făcut? se sperie Ursache, strângându-și pumnii. Contactul cu poliția nu-i niciodată de bun augur. Însă căpătă îndată un ton optimist, adăugând: Da’ om ieși noi la capăt cumva!
Polițistul aprecie noua personalitate a bărbatului din fața sa, până mai ieri haiducind pe coamele dealurilor, fără anotimp, fără busolă, fără iluzii. Vorbea coerent, tonalitatea îi era distinsă, mimica trăda un caracter puternic, plăcut. Dan luă legătura cu medicul de gardă. Fusese adus cu salvarea, fusese înregistrat sub nume necunoscut, alte date concrete nu aveau în fișa de internare. Așadar, niciun indiciu pe firul enigmei cu startul dintr-o cameră de spital.
– Când îl veți externa? întrebă Dan.
– Chiar și acum, dacă doriți să-l luați. Și-a revenit.
– Mă tem că va trebui să așteptăm până dimineață.
– În regulă, domnule comisar, primi răspunsul doctorului care părăsi încăperea, continuându-și vizita de seară prin celelalte saloane.
– Aș dori să știu cum te cheamă, începu comisarul o nouă conversație.
Ursache se gândi vreme de câteva secunde:
– Și eu aș vrea asta, zise, dezamăgit, dar ceva nu mă ajută, și duse mâna la cap, zâmbind.
Se pare că bolnavul lua totul în joacă, ori noul joc avea un rol aparte pentru el. Era ca și cum cineva dinlăuntrul său ar fi zis: nu te grăbi, să mergem încet dar sigur!
– Ești obosit și ți-o fi foame. Merg să-ți aduc ceva de mâncare!
– Da, mi-e foame, însă nu mă plâng. Am avut zile și mai rele. Apoi intră într-un fel de relaxare forțată, privind într-un punct fix, strângând bara de metal de la capătul patului.
Simionescu se întoarse cu mâncarea promisă. Nebunul mâncă liniștit, mulțumi și se întinse pe patul mult prea cald chiar și pentru o zi de iarnă.

Vizualizări: 164

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Episodul ăsta m-a ţinut cu ochii în monitor!:)))

Mi se pare că virgula din prima propoziţie este în plus şi am mai găsit asta: La rândul lor aceștia luă legătura

 

Mulțumesc, Augusta, nu i-am văzut, puteau să pălăvrăgească ei mult și bine:)

Augusta Cristina Călin a spus :

Episodul ăsta m-a ţinut cu ochii în monitor!:)))

Mi se pare că virgula din prima propoziţie este în plus şi am mai găsit asta: La rândul lor aceștia luă legătura

 

Ajunse pe culme zare. căci un pic mai jos: înrămat automat acolo, pe culme.

Ilona, se adresă femeii, pe un ton slab, de ce sunt aici?  Fără această virgulă.

Îl durea brațul drept, de la cot (în jos? în sus? ori simplu: cotul drept), și se masă fre cu grijă.

Nebunul servi mâncă liniștit,

Drag și de proza ta!

da Coza

Foarte interesant şi captivant ai întors-o cu Ursache nebunul care de fapt nu este nebun, ci o fiinţă omenească ce şi-a pierdut memoria, cine ştie în ce împrejurări. Încă un punct de atracţie a romanului poliţist.

Dar am găsit nişte fraze asupra cărora am câte ceva de comentat:

Călătorul chemă ambulanța care sosi în câteva minute. - nu mi se pare corect să ajungă ambulanţa atât de repede (într-o frază simplă) în păduricea ceea, după ce ai descris-o atât de frumos cu acele amănunte fermecătore. Cred că ar trebui să mai îmbraci cumva chestiunea...

își reveni în scurt timp. Între timp, - repetiţia timp.

lung până dincolo pe umeri, - cred că ai vrut de umeri

care răsuna sub tocurile vizitatoarelor. - numai femei erau vizitatoare, sau doar în acel moment. Cred că ar fi cazul să precizezi.

În rest foarte bine, mai ales că a trecut şi Ion pe aici.

Apreciere, Sofy!

Nu stiu cum, dar era sa-mi scape acest episod. Nu l-am vazut pana acum. Mi-ar fi fost ciuda sa-l pierd pentru ca este foarte reusit. Exista si un avantaj al intarzierii... au carcotit Ion, Sofy, Augusta, iar mie mi-au ramas doar laudele. Ti le daruiesc deoarece le meriti din plin.

Cu drag,

Da Coza, așteptam să-mi subliniezi greșelile! Mulțumesc mult! Week-end plăcut!

Ion Lazăr da Coza a spus :

Ajunse pe culme zare. căci un pic mai jos: înrămat automat acolo, pe culme.

Ilona, se adresă femeii, pe un ton slab, de ce sunt aici?  Fără această virgulă.

Îl durea brațul drept, de la cot (în jos? în sus? ori simplu: cotul drept), și se masă fre cu grijă.

Nebunul servi mâncă liniștit,

Drag și de proza ta!

da Coza

Sofy, rolul său șerpuiește precum potecile pe care le-a bătătorit. Sper să-mi pot ține pasul cu el:)

Mulțumesc, am corectat.

Sofia Sincă a spus :

Foarte interesant şi captivant ai întors-o cu Ursache nebunul care de fapt nu este nebun, ci o fiinţă omenească ce şi-a pierdut memoria, cine ştie în ce împrejurări. Încă un punct de atracţie a romanului poliţist.

Dar am găsit nişte fraze asupra cărora am câte ceva de comentat:

Călătorul chemă ambulanța care sosi în câteva minute. - nu mi se pare corect să ajungă ambulanţa atât de repede (într-o frază simplă) în păduricea ceea, după ce ai descris-o atât de frumos cu acele amănunte fermecătore. Cred că ar trebui să mai îmbraci cumva chestiunea...

își reveni în scurt timp. Între timp, - repetiţia timp.

lung până dincolo pe umeri, - cred că ai vrut de umeri

care răsuna sub tocurile vizitatoarelor. - numai femei erau vizitatoare, sau doar în acel moment. Cred că ar fi cazul să precizezi.

În rest foarte bine, mai ales că a trecut şi Ion pe aici.

Apreciere, Sofy!

Corina, am atâția prieteni dragi pe lângă mine! Reverență din partea lui Dan Simionescu! E mult mai sigur pe el acum:)



Corina Militaru a spus :

Nu stiu cum, dar era sa-mi scape acest episod. Nu l-am vazut pana acum. Mi-ar fi fost ciuda sa-l pierd pentru ca este foarte reusit. Exista si un avantaj al intarzierii... au carcotit Ion, Sofy, Augusta, iar mie mi-au ramas doar laudele. Ti le daruiesc deoarece le meriti din plin.

Cu drag,

... eu mă aşteptam ca nebunul să scrie ceva, dar uite că el a început să vorbească!

Şi mai adăugăm încă o enigmă... la aflarea cremenalului ...

cremenalul ne cam derutează deocamdată...

MULȚUMESC!

Emil Dumitru a spus :

... eu mă aşteptam ca nebunul să scrie ceva, dar uite că el a început să vorbească!

Şi mai adăugăm încă o enigmă... la aflarea cremenalului ...

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de BOTICI GABRIELA
cu 58 minute în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Erezia artei a lui Costel Zăgan
cu 3 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 8 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 11 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Povestea pietrei de leac a utilizatorului Monica Pester
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog o clipă ... a lui Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog tablou mirabil, multiform a lui Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Postare de log efectuată de Elisabeta Drăghici
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA iar echinocţiu a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Elisabeta Drăghici îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose a lăsat un comentariu pentru Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut profilul lui Elena Lucia Spătariu Tudose
cu 13 ore în urmă
Lui Maria i-a plăcut discuţia Pietre (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr
cu 13 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA culori în iarbă a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 13 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor