Casa lui Tudor Cristache căpătase un aer pustiu. De cum pătrunzi în incinta acesteia te întâmpină mireasma trandafirilor şi sute de petunii. Dacă altădată te simţeai răsfăţat, acum aveai senzaţia că eşti într-un tablou împietrit într-o clipă nefastă.
Uşa era descuiată, semn că pictorul ieşise în grabă.

Maria însoţise echipa de criminalişti aproape mecanic. Avea senzaţia că a ajuns într-un coşmar de care trebuia să se descotorosească rapid.
– Aş dori să-mi explici cu lux de amănunte, ceru comisarul Simionescu. Mai întâi roteşte-ţi privirile peste tot, poate ne vei deschide o pistă. Tu cunoşti bine tabieturile bunicului. Crezi că e ceva misterios care trebuie punctat?
Tânăra deschise uşile, în grabă, de parcă ar fi putut surprinde într-un colţ al durerii un impostor pe picior de plecare. Pe masa din sufragerie era ceasul de mână al lui Tudor.
– Priviţi, exclamă Maria, e ceasul bunicului! O amintire dragă de care Tudor nu se despărţea niciodată. Aseară l-a avut la el, ştiu sigur asta. Am putea urmări fotografiile.
– Bună idee, aprobă comisarul, imaginile de la acel eveniment ne-ar fi de folos. Asta înseamnă că Tudor a stat pe acasă doar cât să-şi lase ceasul de la mână, așadar nu mai mult de câteva minute.
– Da, începea să se facă lejer scoţându-și acest obiect valoros. Şi nu spun asta referindu-mă la firmă, ci la faptul că i-a fost dăruit de o femeie la care ţinea tare mult, o prietenă dintotdeauna aş putea spune: actriţa Valeria Stoicescu. Locuieşte în Belgia, de foarte mulţi ani. Între ei era o legătură specială însă Tudor a fost rezervat în ceea ce priveşte relaţia lor. Se întâlneau când venea în ţară dar niciodată aici. În urmă cu câţiva ani au fost la Zăvoia, cu alţi prieteni. Valeria îi vindea tablourile iar bunicul avea mare încredere în ea. Îi depunea banii într-un cont, acolo. Nu ştiu însă ce sumă deţinea.
Gândul comisarului fugi spre biografia pictorului.
– Perfect! Pronunţă pe un ton apăsat, comisarul. Ai numărul de telefon al scriitorului?
– Da.
– Cu siguranţă vom afla amănunte din manuscrisul acestuia. Depinde pe ce aspecte s-a bazat mai mult.
În curând apăru menajera. Și ea făcea parte dintre protagoniștii dosarului abia început. Când dădu cu ochii de poliţişti, îşi trecu iute mâna peste frunte. Părea că un fulger poposise pe chipul ei şi încerca să-l alunge.
– Ce ştiţi despre moartea lui Tudor Cristache? o întrebă direct, comisarul.
– Nimic, domnule comisar, sunt nevinovată!
– Dar nu v-a acuzat nimeni, doamna Toma. E doar una dintre întrebările la care vă vom ruga să ne răspundeţi. Când l-aţi văzut ultima oară pe pictor?
– Aseară, înainte de eveniment.
– Cam la ce oră?
– Să fi fost cinci, nu sunt sigură.
Femeia îşi freca palmele, privind în gol, încercând parcă să-şi amintească.
– Oricum, după ce domnul Tudor a vorbit la telefon cu doctorul, continuă aceasta.
– Care doctor?
– Bogdan Davidescu. I-a zis, de câteva ori, pe nume!
– Aţi auzit ce vorbeau?
– Da, spuneau ceva despre un tratament nou, despre faptul că Bogdan îi va supraveghea îndeaproape starea de sănătate. Domnul Tudor era încântat. Aminteau şi numele nepoatei sale, domnișoara Maria. Și aruncă o privire spre tânăra care se așezase pe canapeaua de pe terasă.
– În ultimul timp aţi observat ceva schimbat în comportamentul său?
– Nu, părea mulţumit. Spunea că şi-a trăit viaţa frumos, ca în pânzele sale.

– Despre Petre Stoica ce știți? Am vrea să vorbim și cu el.

– Cred că va veni astăzi. Îl chem eu, dacă doriți, acum.

– Vă rog.

Femeia îl anunță pe Stoica Petre că este așteptat acasă la Tudor Cristache. Nu-i spusese motivul. Părea că acesta era străin de nefericitul eveniment.

–  Te așteaptă niște domni, i-a mai precizat. Vor să vorbească cu tine.
Grădinarul nu mai trecuse pe la casa pictorului de două zile. Despre moartea acestuia aflase de la poliţişti. Fusese plecat la ţară, unde soţia îşi îngrijea părinţii bătrâni şi bolnavi. O umbră de regret îi brăzdă chipul. Tudor Cristache fusese pentru el un bulgăre de aur. Îl plătea bine, îi respecta îndemânarea şi îl lăuda cu diverse ocazii.
Comisarul Simionescu primi confirmarea medicului legist: decesul pictorului survenise în urma unui exces de medicamente, în combinaţie nepermisă. Aşadar, era vorba despre o crimă, dincolo de miezul nopţii.
Părinţii doctorului Bogdan Davidescu erau tot medici. Locuiau în Baia Mare, în partea de nord a oraşului, aproape de apartamentul acestuia. Persoane respecabile şi cunoscute în oraş, vestea că fiul lor ar putea fi implicat într-o crimă le trecuse ca un trăsnet prin inimă.
– De când n-aţi mai vorbit cu fiul dumneavoastră? dori să ştie poliţistul.
– De două zile, răspunse doctorul Davidescu. De atunci nu ne-a mai răspuns, nici nu ne-a sunat. Ca şi cum ar ignora dorinţa noastră de comunicare, concluzionă, pe un ton dezamăgit.
Aveau cheia de la casa lui Bogdan. Au mers acolo împreună cu comisarul Simionescu şi colegul acestuia, Doru Stroie.
– Am vrea să vorbim şi noi cu Maria, îşi exprimă, mama lui Bogdan, dorinţa de a o întâlni pe tânără. O ştim de mult, era o fată inteligentă şi bine educată.
Comisarul o privi oarecum mirat.
– Să nu înţelegeţi că ne vom implica în cazul dumneavoastră mai mult decât ne este permis, vă rog, se scuză doamna Davidescu. Dar sunt mamă şi orice veste despre fiul meu trece prin suflet.
Dan formă numărul Mariei. Aceasta era la serviciu unde își vărsa necazul și primea susținerea colegilor. Orice telefon de la poliţie îi apăsa gândurile, i le încurca şi simţea privirile colegilor înlănţuite în semne de întrebare.
– E în regulă, domnule comisar, daţi-le numărul meu de telefon. În trecut am avut o relaţie bună. Cred că sunt cumva încorsetaţi de aceste veşti.
Apartamentul lui Bogdan avea un aer relaxant, uşor boem. Trei camere luminoase, mobilă simplă dar modernă, câteva flori de apartament şi o bibliotecă bogată, cu numeroase cărţi de literatură universală dar şi religioase, acestea din urmă parcă prea multe pentru un bărbat de vârsta sa despre care nimeni nu amintise că ar fi ieşit din tiparul unui creştin ce nu păşea atât de des peste pragul  bisericii.
Însă adevărata surpriză se afla pe peretele de deasupra canapelei din sufragerie: un tablou sub semnătura pictorului Tudor Cristache. Despre acesta pomeniseră cei doi la evenimentul de joi seara. Era o amintire dragă, pe care Maria i-o lăsase lui Bogdan pe vremea când erau logodiţi. Nimic neobişnuit până aici, însă peisajul înrămat în acest obiect accentua de două ori valoarea picturii:
– Priveşte copacul acesta! exclamă comisarul Dan Simionescu, atenționându-și colegul. E... fenomenal! Un stejar de zile mari!
Apropie degetul arătător de tablou fără să-l atingă, urmărind coroana bătrână şi tot atât de verde precum celălalt pâlc de arbori care coborau dealul. Alături, cascada-mică, aceeaşi de pe proprietatea artistului din Zăvoaia. Părea un colţ de mister desprins din trupul naturii, adânc şi neprevăzut, ca un animal de pradă care-şi savurează cina la ceas festiv.
Doru Stroie urmărea atent discursul lui Simionescu.
– Iată, cascada se pierde în pârâu, continuă comisarul. Identic cu cel din spatele casei lui Tudor Cristache! Atenție, aici are formă de şarpe, apoi se cristalizează ochiuri limpezi care învârtesc apa în cerc, pietrele astea mari, rostogolite din munţi, apoi prundişul de diferite mărimi... O, Doamne, şi arinul din partea stângă! Dumnezeule! Pictorul a murit în tabloul lui!

Vizualizări: 195

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumesc, Mihaela, abia ce am pășit pe poteci enigmatice. Mă bucur că mă însoțești!

Mihaela Popa a spus :

din ce în ce mai captivant, mai interesant

admiraţie!

Am citit cu atenţie să nu pierd nimic din iţele pe care tocmai ai început să le încurci... Bine scris, stil respectat, suspans creat. Până acum posibilul criminal se poate ascunde în câţiva inşi... Dar este prematur să ne pronunţăm. Doar schema ramancierei deţine secretul.

Însă, dacă tot am citit atentă şi, conform înţelegerii, am de făcut şi unele remarci:

Altădată te simţeai răsfăţat,- Dacă altădată... zic eu, ar fi fraza mai completă.

lejer scoţându-ţi, - scoţându-şi

pomeneseră- pomeniseră

Şi, din nou fraza ''Se deschidea dosarul Pictorul din Ardeal.'', mă încurcă. Eu zic s-o introduci după această frază: ''Uşa era descuiată, semn că pictorul ieşise în grabă.'' şi sub o altă formă, cum ar fi: Pe biroul şefului de cabinet al serviciului de investigare criminalistică se odihnea un dosar nou înfiinţat, Pictorul din

Ardeal. Apoi scoţi din următoarea frază ''de criminalişti''. Sau altfel, că tu cunoşti mai bine termenii.

În rest totul bun şi aştept continuarea.

Sofy cu afecţiune!


Da, Sofy, așa ne-a fost înțelegerea. Mulțumesc! Am modificat cele câteva mici scăpări și am eliminat ideea pe care am tot plimbat-o, ba la sfârșitul capitolului II, ba la începutul  capitolului III.  Însă am ales  să amintesc  vag despre acest dosar, odată cu apariția menajerei. Cred că e mai bine așa, nu?  În curând apăru menajera. Și ea făcea parte dintre protagoniștii dosarului abia început. Și gata, am scăpat de acest anunț.

Până săptămâna viitoare voi scotoci prin sufletul fiecăruia și le voi coordona stările, cât să-mi fie doar mie bine:)

Încă o dată mulțumiri!

Sofia Sincă a spus :

Am citit cu atenţie să nu pierd nimic din iţele pe care tocmai ai început să le încurci... Bine scris, stil respectat, suspans creat. Până acum posibilul criminal se poate ascunde în câţiva inşi... Dar este prematur să ne pronunţăm. Doar schema ramancierei deţine secretul.

Însă, dacă tot am citit atentă şi, conform înţelegerii, am de făcut şi unele remarci:

Altădată te simţeai răsfăţat,- Dacă altădată... zic eu, ar fi fraza mai completă.

lejer scoţându-ţi, - scoţându-şi

pomeneseră- pomeniseră

Şi, din nou fraza ''Se deschidea dosarul Pictorul din Ardeal.'', mă încurcă. Eu zic s-o introduci după această frază: ''Uşa era descuiată, semn că pictorul ieşise în grabă.'' şi sub o altă formă, cum ar fi: Pe biroul şefului de cabinet al serviciului de investigare criminalistică se odihnea un dosar nou înfiinţat, Pictorul din

Ardeal. Apoi scoţi din următoarea frază ''de criminalişti''. Sau altfel, că tu cunoşti mai bine termenii.

În rest totul bun şi aştept continuarea.

Sofy cu afecţiune!

 

Îţi urmăresc ţesătura.  Încerc să ghicesc ceva, dar încă nu pot. Trebuie să aştept cuminte continuarea. Îmi place!

Cu drag,

Mulțumesc, Corina, că urmărești scrierea mea. Le tot dau roluri personajelor mele, sper să le joace bine. Îmbrățișări!

Corina Militaru a spus :

Îţi urmăresc ţesătura.  Încerc să ghicesc ceva, dar încă nu pot. Trebuie să aştept cuminte continuarea. Îmi place!

Cu drag,

la marcă ci la faptul  Aici ai două mici greșeli: o ușoară cacofonie (marcă > firmă), și înainte de ci se pune virgulă;

Aşadar, era vorba despre o crimă, (înfăptuită) dincolo de miezul nopţii şi de orice conştiinţă normală. ??  Ai concentrat prea tare mesajul, încât cititorul e băgat în ceață.

ce nu păşea atât de des pe uşa peste pragul bisericii.

Mă declar fan!

da Coza

     Iacta alea est! Cu abilitate si incontestabil potential creator, ai reusit cu ultima propozitie, sa ne lasi pe toti cu gurile cascate. Ne-ai castigat ! Daca iesi cu bine din aceasta provocare pe care ti-ai asumat-o , ai mai urcat o treapta in devenirea ta . Iti tin pumnii!

Mulțumesc, da Coza. Apreciez ajutorul tău. Voi ține cont de fiecare sfat.

Ion Lazăr da Coza a spus :

la marcă ci la faptul  Aici ai două mici greșeli: o ușoară cacofonie (marcă > firmă), și înainte de ci se pune virgulă;

Aşadar, era vorba despre o crimă, (înfăptuită) dincolo de miezul nopţii şi de orice conştiinţă normală. ??  Ai concentrat prea tare mesajul, încât cititorul e băgat în ceață.

ce nu păşea atât de des pe uşa peste pragul bisericii.

Mă declar fan!

da Coza

Trebuie să ies, Gabriela! Dar până atunci am atâtea labirinturi de străbătut! Și duc cu mine câteva personaje fără de care proza mea nu s-ar mai scrie. Mulțumesc pentru faptul că ai citit promisiunea mea.

Gradinariu gabriela a spus :

     Iacta alea est! Cu abilitate si incontestabil potential creator, ai reusit cu ultima propozitie, sa ne lasi pe toti cu gurile cascate. Ne-ai castigat ! Daca iesi cu bine din aceasta provocare pe care ti-ai asumat-o , ai mai urcat o treapta in devenirea ta . Iti tin pumnii!

Ooo, tot mai palpitant. Iar fraza din final mă lasă pe gânduri tare. Aștept!

Prețuire,

De fapt, de aici mi-a venit ideea, Lisia: să dau acestei imagini, două sensuri. Sper că voi reuși. Mulțumesc!
Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Ooo, tot mai palpitant. Iar fraza din final mă lasă pe gânduri tare. Aștept!

Prețuire,

Mă atrage din ce în ce mai mult, cred că din două motive: personajul Maria şi faptul că romanul este poliţist. 

Cursiv, nu plictisește, te incită să tot citeşti şi să descoperi... crimenalul!

O mică cârcoteală, dacă nu-i cu supărare, sfârşitul acesta de frază, cred că lipseşte ceva: ....că ar fi ieşit din tiparul unui creştin ce nu păşea atât de des peste pragul uşa bisericii.

Cu prietenie, 

 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Orar de fată mare a lui Costel Zăgan
cu 10 minute în urmă
Lui Mihaela Chitic i-a plăcut discuţia Labirintul verde - III - a lui Emil Dumitru
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Efect Bacovia a lui Costel Zăgan
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Laura H. îi place postarea pe blog Și-i toamnă... a lui Blăjan Ovidiu
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Niște cizme a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am zburat a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Efect Bacovia a lui Costel Zăgan
cu 6 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Am zburat a lui Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Am zburat a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Mă întreb... a lui Lidia Pervu
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă întreb... a utilizatorului Lidia Pervu
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Doină neaoșă a lui Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Doină neaoșă a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Am zburat a lui Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog Doină neaoșă a lui Gabriel Cristea
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Orar de fată mare a lui Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Orar de fată mare a utilizatorului Costel Zăgan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Și-i toamnă... a lui Blăjan Ovidiu
cu 8 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Și-i toamnă... a utilizatorului Blăjan Ovidiu
cu 8 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor