Tăcere. În sfârşit tăcere. Tânjesc după tihna orelor târzii din noapte, mai ales în acest anotimp când zilele lungi şi zgomotoase mă consumă. Vara, eliberat de plictiseala iernii şi de bâjbâiala primăverii, soarele se încinge, aducându-mi în pragul serii, parcă nesfârşite, musafiri. Cândva îndrăgeam oamenii. Pierzându-se în adâncul sufletului meu, ei se contopeau cu neastâmpărul ori cu liniştea mea. Petreceau nenumărate ore ascultându-mi vrăjiţi cântul izvorât din infinit, îmbătaţi de frumuseţea mea sălbatică. Mă venerau. Acum, armoniile mele sunt strivite de manele, funky, house, hip hop, revărsate din cluburi, terase, vile sau din câte un „4x4”, amestecate într-un vacarm de nedescris, persistent până spre dimineaţă. Oamenii s-au schimbat. Vânează uitarea de sine, călărind bidivii nărăvaşi, biciuiţi nervos cu împletituri de larmă. Orbi şi surzi, alunecă zoriţi spre nu ştiu unde ignorându-mi minunea desuetă, socotesc ei. Adeseori îl implor pe Dumnezeu să-mi spună de ce m-a aşezat în acest loc, gândind că poate altundeva mi-ar fi fost mai bine. Însă El, invariabil, mă îndeamnă să cânt. Atunci îmi amintesc faptul că menirea mea este să dăruiesc magice armonii, indiferent dacă sunt primite ori nu.

        Cu toate acestea sezonul mă oboseşte. Valuri de turişti neliniştiţi mă asaltează, dorindu-şi o fărâmă din sufletul meu, lăsând în urma lor amprente de întuneric, pe care mă chinui să le şterg în fiecare noapte, după ce ei adorm. Câteodată nu reuşesc, iar neputinţa mă înfurie. Din zbuciumul meu se nasc talazuri furibunde care-i înfricoşează. În astfel de momente nu se mai încumetă să mă atingă. Apoi neputinţa lor mă îmblânzeşte, încât deschid iar braţele primindu-i înapoi. S-au obişnuit cu mine aşa. Unii spun că sunt capricioasă deoarece îmi schimb dispoziţia neaşteptat, ba mai mult şi înfăţişarea. De fapt eu sunt aceeaşi de când lumea.

       Ziua de azi a fost însă asurzitoare, ecourile ei stăruind în fiecare picătură a fiinţei mele cu toată liniştea mătăsoasă aşternută de un timp. Degetele-mi albe aleargă năvalnic pe clape sidefii, înălţând către cer, în vârtejuri ameţitoare, scântei de lumină ce magic se adună, pentru o clipă, într-o torţă orbitoare ca apoi să explodeze, căzând ploaie de mirifice sunete-culori peste plaja acum pustie. Pe negândite tristeţea se îndepărtează, topindu-se în neant. Îmi place tot mai mult singurătatea orelor din noapte, răgaz să gust aroma păcii nesfârşite.

        Doar câteva ore până când soarele, scuturându-şi genele grele de somn, va împinge mantia nopţii la marginea orizontului şi, stropindu-şi ochii cu roua dimineţii, va deschide porţile zilei. Calmă acum, mă odihnesc legănându-mă uşor într-un nemărginit hamac de stele. Degetele obosite abia mai ating clapele, slobozind în aer suave sunete ce se sting în zidul tăcerii, rând pe rând. Luna îmi zâmbeşte şăgalnic, parcă ademenindu-mă s-o prind. „Tu ai vrut!” o avertizez şi, într-o clipă, este în braţele mele. Necăjită, se zbate, tremură, zâmbeşte chinuit, se alungeşte, îşi tulbură culoarea, însă nu mă impresionează. O dau de-a dura până la orizont, desenând potecă aurie spre tărâmul visului, pe urmă o eliberez şi revin la molcoma mea legănare.

      Deodată liniştea se sparge în cioburi de râs cristalin. Mă înalţ puţin şi zăresc două suflete îndrăgostite, hârjonindu-se vesele pe plajă. Brusc fata întrerupe jocul şi fascinată se apropie de mine, urmată îndeaproape de băiat. Se apleacă şi cu nesfârşită duioşie mă mângâie îndelung.

Încearcă şi tu! îşi îndeamnă iubitul, apoi sesizând ezitarea acestuia, insistă: Haide! Atinge-o, este vie!

        Surâzând amuzat, el îi face pe plac, dar fără s-o creadă. După aceea o cuprinde tandru în braţe şi arătând spre fâşia desenată de mine, din culoarea lunii, îi şopteşte:

Acolo, la capătul podului de aur, începe magia... Ai curaj să treci dincolo?

Hai! îl prinde ea de mână şi împreună păşesc pe cărarea aurie.

       Le îmbrăţişez delicat trupurile tinere şi pure, cuprinsă de o adâncă emoţie. Freamăt, adunând picătură lângă picătură, dulci unduiri răsfirate la ţărm în mii de degete spumă, ce aleargă zburdalnice pe clape de nisip, numai pentru ei. „Sunt iubită!...” îmi şoptesc şi uit momentele când îi reproşam lui Dumnezeu că n-a ales alt loc unde să mă aşeze ori că nu mi-a dat măcar alt nume… Poate Marea Fermecată, sau orice… Numai Marea Neagră, nu! 

 

Vizualizări: 219

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ce frumoasă transpunere în "pielea" mării. Se vede că eşti de-a locului, o iubeşti. Admirabil!

Foarte frumos! scriitură din perspectivă mării, săraca, de gunoaiele care îi murdăresc părul nisipos auriu n-ai zis nimic. Mi-au plăcut multe construcţii metaforice întâlnite în text. Citit cu deosebită plăcere :))

Da, Găbiţă, o iubesc şi n-aş putea concepe să locuiesc departe de ea. Mulţumesc pentru cuvintele tale frumoase. 

Îmbrăţişez cu drag,

Gabriela Grădinariu a spus :

Ce frumoasă transpunere în "pielea" mării. Se vede că eşti de-a locului, o iubeşti. Admirabil!

Am omis, dragă Augusta, multe aspecte, deoarece m-aş fi întins prea mult cu un text care, altfel, nu are cine ştie ce valoare literară. Este mai mult un omagiu adus de mine mării. Mulţumesc frumos pentru semn.

Pup cu drag,

Augusta Cristina Călin a spus :

Foarte frumos! scriitură din perspectivă mării, săraca, de gunoaiele care îi murdăresc părul nisipos auriu n-ai zis nimic. Mi-au plăcut multe construcţii metaforice întâlnite în text. Citit cu deosebită plăcere :))

Ştii, Melania, ce mi-a lipsit în cei trei ani cât am fost nevoită să stau în Târgovişte(stagiatura, cum era pe vremuri)? Strigătul pescăruşilor! Nu-ţi poţi imagina fericirea mea când am revenit în oraşul meu, la marea mea. :)

Mulţumesc pentru cuvinte!

Cu drag,

Melania Briciu a spus :

Frematari de valuri indragostite Sub strigatul chemare al pescarusilor la Pontul Euxin. O iubesc si eu atat de mult dar n-o pot vedea decat foarte rar. Dunarea albastra insa ii duce zilnic pe valurile sale imbratisarea sufletului meu.

Duioasă și, de ce nu, patriotică transpunere în „pielea” mării noastre!

Drag,

da Coza

Am remarcat mai multe fraze, dar ,,Îmi place tot mai mult singurătatea orelor din noapte, răgaz să gust aroma păcii nesfârşite'' sau ,,O dau de-a dura până la orizont desenând potecă aurie spre tărâmul visului, apoi o eliberez şi revin la molcoma mea legănare'',  în mod deosebit, şi doar cu aceste două fraze, poţi frace un poem!

Două mici cârcoteli: 

- funky,  cu ''y'' la sfârşit, fiind vorba de un stil de muzică.

- ţăram,  în ultimul paragraf, rândul doi.

Cu prietenie,

Marea noastră, Ion, este unică(chiar dacă neîngrijită de unii). Întotdeauna m-am socotit foarte norocoasă pentru că o am atât de aproape.  

Mulţumesc atât pentru cuvinte, cât şi pentru ajutor. Un condei ca al tău face minuni. :)

Cu drag,

Ion Lazăr da Coza a spus :

Duioasă și, de ce nu, patriotică transpunere în „pielea” mării noastre!

Drag,

da Coza

Mulţumesc frumos, Ada! Mă bucură semnul tău.

Cu drag,

Ada Nemescu a spus :

iubită este marea, vraişte, picuri adunată,cu plete aurii, scăldată de priviri neruşinate, ea le ştie pe toate, frumoasă poveste, frumoase metafore, aDA

Deci, Emil, te-ai lăsat furat puţin de marea mea. Mă bucur mult! 

Cârcotelile sunt de mare ajutor, am şi corectat deja. Mulţumesc frumos pentru tot!

Cu drag,



Emil Dumitru a spus :

Am remarcat mai multe fraze, dar ,,Îmi place tot mai mult singurătatea orelor din noapte, răgaz să gust aroma păcii nesfârşite'' sau ,,O dau de-a dura până la orizont desenând potecă aurie spre tărâmul visului, apoi o eliberez şi revin la molcoma mea legănare'',  în mod deosebit, şi doar cu aceste două fraze, poţi frace un poem!

Două mici cârcoteli: 

- funky,  cu ''y'' la sfârşit, fiind vorba de un stil de muzică.

- ţăram,  în ultimul paragraf, rândul doi.

Cu prietenie,

Ai ascultat-o? Mulţumesc, Georgia!

Cu drag,

Georgia Miculescu a spus :

...pe clape de nisip...

"Degetele-mi albe aleargă năvalnic pe clape sidefii, înălţând către cer, în vârtejuri ameţitoare, scântei de lumină ce magic se adună, pentru o clipă, într-o torţă orbitoare ca apoi să explodeze, căzând ploaie de mirifice sunete-culori peste plaja acum pustie. Pe negândite tristeţea se îndepărtează, topindu-se în neant. Îmi place tot mai mult singurătatea orelor din noapte, răgaz să gust aroma păcii nesfârşite."

Mi-a placut, mult.

Mariana

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lăzărește-ne pre noi... Sémpre In Memoriam Ion Lazăr da Coza a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 37 minute în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Te-au furat de viață a utilizatorului Rădița Răpeanu
cu 38 minute în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În numele nopții, de frig a utilizatorului eunescu
cu 59 minute în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Domnule eu sunt infernul dumneavoastră a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cu putere și frică a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Spre un alt univers a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mă iartă Ioane... a utilizatorului bolache alexandru
cu 1 oră în urmă
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Lavinia Elena Niculicea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Spre un alt univers a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 11 ore în urmă
Lavinia Elena Niculicea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Spre un alt univers a utilizatorului Lavinia Elena Niculicea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Au re'nviat pădurile barbare a lui gabriel cristea
cu 11 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Au re'nviat pădurile barbare a utilizatorului gabriel cristea
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Printre dimensiuni a lui Dan Mitrache
cu 11 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Printre dimensiuni a utilizatorului Dan Mitrache
cu 11 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A-nceput furtuna a utilizatorului Nicu Zacheu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Cu putere și frică a lui Darie Giurgiu
cu 12 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cu putere și frică a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Prezență a lui nicolae vaduva
cu 13 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Amintiri din copilăria cea mai recentă a utilizatorului Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Amintiri din copilăria cea mai recentă a lui Costel Zăgan
cu 13 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor