poteca

[Exemplu de Titlu]

Uneori visez moartea îmbracată în alb, ca o mireasă. Deşi azi unele mirese pot purta în acea zi şi rochii de alte culori. La mine e iarnă! Iarnă albă ca rochia de mireasă. E zăpadă din belşug şi ger. Dar nu iarna mă afectează. Nimic nu mă mai afectează! Poate ochii mă dor de strălucirea zăpezii, acea trenă lungă de mireasă. Nici măcar ochii ascunşi ca nişte gheare ale morţii nu mă sperie. Moartea ce mă pândeşte la orice colţ şi care îşi ascute ghearele ca nişte seceri după orice copac. Nu! Nu îmi e teamă! Nu-mi e teamă de nimic! Nu ştiu dacă mi-a fost vreodată! Toată noaptea am dormit învăluit de vocea lui Sarah Brightman. Dar dimineaţa mă trezeşte vocea ei:

-Neaţa buna, iubitule!
-Neaţa bună, iubito!
-Hai, trezirea, că trebuie să mergi la serviciu.
-Iubita mea, ce treabă am eu cu serviciul? Eu cu tine am treabă! Toată viaţa!
-Când te întorci, vom avea treabă. Da' acum pregătim cafeluţa.
-Ştii, am adormit cu Sarah Brightman! Te-ai supărat? Credeam că e vocea ta! Dar iată că vocea ta e mai vie, mai calda, e mai parfumată!
Uneori am impresia ca nu exist decât atunci cand vocea ei imi şopteşte de aproape. Dar ce mai înseamnă aproape pentru mine!

Poate mai aproape de eul meu. Sau de pata mea de sange care înca respiră, fiindcă vocea ei îmi spune că aceşti copaci negri la primăvară vor înverzi. Ce verde mi se pare uneori vocea ei, ca un covor de iarbă prospătă. Ca atunci când mă aşterneam în iarba moale, rupeam un fir şi-l prindeam între dinţi, privind cerul imens, albastru,străbătut uneori de nori albi. Pentru cateva clipe închideam ochii şi vocea ei caldă prindea contur de floare de mac. Şi ce firav se unduia deasupra mea. Credeam ca mi se va strivi de ochi şi deschideam iar genele spre albastrul imens. Îmi vine să întreb cerul dacă nu cumva el are vocea aceea verde, căldura roşie a florii de mac ce urcă şi coboară ca un zmeu deasupra mea. Odată am zis ca o să presez o floare de mac pe tricoul meu. Alteori, că o să mă acopăr cu flori de maci. Poate aşa aş prefera moartea.

-Iubitule, daca vom avea yachtul nostru, vom colinda prin locurile acelea antice?
-Iubita mea, mi te scuturi de nisip pe talpi, pe genunchi, pe corp înainte de a ne îmbarca pe yacht? Sau vrei să iei de pe fiecare insulă nisip pe corpul tău şi-l punem în sticlute cu etichete? Parcă şi nisipul e blond pe picioarele tale...

De multe ori mă întorc de la serviciu pe cărarea dintre salcâmii acum negri, contrastând puternic cu covorul de zăpadă. Când sunt obosit şi ochii mă dor, îmi imaginez că de la capătul cărării apare îmbrăcată în alb o fată cu părul negru, lung, ce parcă mă asteaptă. Parcă de aceea paşii mi-i alerg spre ea! Şi ea aleargă spre mine albă, aproape invizibilă pe imprevizibila zăpadă albă, doar părul ei pluteşte printre copacii negri, fiindcă rochia e aceeasi cu zăpada. Şi îmbrăţişarea noastră e o rotire a părului ei în jurul meu, până când timpul mi s-a scurs din clepsidră şi pământul de culoarea copacilor m-a acoperit. Doar lumina blândă şi caldă a lumânării blonde îmi veghează scurta întâmplare. Chiar şi flacăra blondă îţi încălzeşte zăpada din suflet. Trebuie doar şă o ţii cât mai aproape! Nu te feri de ceară! Unele arsuri îţi fac bine toată viaţa!

dragostea şi moartea
au părul negru
iubirea şi soarele
au flacără blondă.

Copilul iubirii mele poate încă nu s-a născut! Poate ea nu are nici un copil. Sau poate are doi, sau chiar trei! Copilul iubirii noastre poate nu e un copil, ci însăşi iubirea noastră! Simt acest copil îngheţat ca un fir de iarba în zăpada Bărăganului. Dar un înger m-a strigat! Hai, renule de romanika, umblă-ţi cărările!

p.s. E o închipuire a fiinţei mele că sunt!

[Sofia Sincă]

Visuri... visuri!

Interesant, la începutul textului moartea ţi-o imaginai albă ca la sfârşit să spui că e neagră... la fel cu dragostea. Deşi eu nu văd deosebire între dragoste şi iubire, decât de nuanţă. Nu chiar atât de mare ca între alb şi negru. Însă fiecare vede diferit...

Apoi iubita ta era blondă, apoi avea părul negru... sătul de atâta alb al zăpezii. Să înţeleg că visezi doar în alb şi negru?

În fond... cotidiene.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Corina Militaru]

Citit cu aceeasi placere.

Imi place ce si cum scrieti.

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Din punct de vedere grafic, o mică observaţie - pauză (blanc) între liniuţa de dialog (care nu e cratima, ci una mai lunguţă!) şi cuvântul pe care îl precede.

Şi cu serviciul ăsta... rău dacă-l ai, rău dacă nu-l ai.

Proză bună, frumoasă, curată.

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Domnilor Ionel Mony Constantin şi Radu Liviu Dan, vă rog din suflet ca din acest moment să vă ignoraţi reciproc!

Acest site este unul de cultură şi nu un câmp de bătălii. Acuzele nu cred că îşi au locul aici, fiindcă acel aşa-zis plagiat nu s-a petrecut pe acest spaţiu, au trecut doi ani de atunci şi în plus nu mai există dovada lui deoarece blogurile protagoniştilor au fost şterse între timp. În plus, domnul Radu Liviu Dan a cerut scuze doamnei Bianca Dan în mod public, chiar aici pe forum, iar aceasta nu s-a arătat prea deranjată de preluarea celor trei versuri ale ei. 

"ASCULTĂ ŞI BAGĂ BINE LA MEMORIE!

DE CÂTE ORI VEI MAI POSTA AICI, PE ACEST SITE SAU PE ORIUNDE TE MAI GASESC TE VOI DENUNTA CA PLAGIATOR." (Ionel Mony Constantin)

 

Eu cred că, indiferent de situaţie, nu ar trebui să se vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui, iar domnul în cauză a avut timp suficient să se pocăiască astfel încât să nu mai greşească altădată, voit sau pur şi simplu fără să-şi dea seama.

Îi recomand domnului Radu Liviu Dan şi nu doar acestuia, preventiv, să-şi verifice pe google orice vers ar scrie, deoarece e posibil să rămână în memorie anumite metafore care au plăcut foarte mult încât să le folosească în mod firesc ca şi când i-ar aparţine. Nu puţine au fost cazurile când cineva s-a identificat cu o scriere sau cu un autor deoarece s-a regăsit acolo.

Rog, deci, în mod politicos, ambele părţi, să se tolereze dacă pot, iar dacă nu pot, să se ignore.

"DACĂ MAI ARE UN PIC DE DECENŢĂ PERSONAJUL AR FACE BINE SA SE RETRAGĂ!" (Ionel Mony Constantin)

Nu mi se pare în regulă această frază, domnule Mony. Ştiaţi exact că am discutat cu domnul Radu Liviu Dan aseară şi lucrurile păreau să intre în normal, dar d-voastră aţi continuat polemica, ca şi când nu ar fi fost destul o bâtă la un car de oale.

                                Cu speranţa că am fost înţeleasă şi că lucrurile vor reintra în normal,

                                                         Vasilisia Lazăr (da Coza)

                        

[Ionel Mony Constantin]

 Stimată doamnă,

Pentru a restabili in intregime adevarul, deoarece interventia pe care o faceţi  pune faptele in alta lumina , ma vad obligat sa postez  raspunsul dvs  prin mesaj la intrebarea  mea  daca  il considerati pe Radu Liviu Dan,plagiator. Iată continutul :

"plagiat

De la Dan Bianca către Tu
Mesaje trimise cu 22 ore în urmă

am primit cu ceva timp in urma un e-mail in care mi s-a trimis linkul spre pagina de netlog al respectivului, cineva care citise poeziile de pe blogul meu personal a sesizat plagiatul.Domnul acesta le copiase, le modificase putin, si voia sa impresioneze fetele cu care era prieten virtual, postase si niste imagini frumoase la ele. I-am trimis un mesaj in care il atentionam ca nu e frumos c e face si pur si simplu la sters fara sa-i pese catusi de putin. Mi-am facut un cont netlog si am scris un articol despre activitatile "poetului" si in final, si-a sters pagina. Sincera sa fiu, oamenii care plagiaza sunt niste scursuri anatomice. Nu sunt in stare sa scrie si fura da la altii. Am patit-o de doua ori. Cu acest tip si cu inca unul care e 'mare" administrator de cenaclu.Prefer s anu dau nume. Omul era pregatit sa introduca in volumul lui un poem de-al meu. Nu ma intereseaza daca sunt sau nu crezuta, e decizia fiecaruia ce crede si ce nu, stiu doar ca nu-mi place sa mi se fure poeziile.

Acum 22 de ore  aveati o altă părere despre anatomia sa, acum nu-i mai purtati resentimente. Este dreptul dvs să vă o schimbaţi, dar şi dreptul adevărului să iasă la lumină

  DOAMNĂ VASLISIA, PROMIT SA INCHEI DISPUTELE CU CARACTER PERSONAL AICI.

IN ACEST SENS AM ŞI ŞTERS O PARTE DIN COMENTURILE POSTATE . 

IMI REZERV DREPTUL NORMAL  SA PARTICIP LA DISCUTIILE DE ANALIZA A CONTINUTULUI  DIN PV. LITERAR PENTRU TOATE TEXTELE POSTATE DE ACESTA, LA FEL  CA ŞI A  ORICARUI MEMBRU AL SITEULUI"

Dan Bianca a spus :

Ma vad nevoita sa intervin. Ranchiuna nu isi are locul pe un site literar, de cultura. I-am acceptat scuzele lui Radu Liviu Dan, si nu ii port pica si nici nu am resentimente fata de el. A recunoscut ca a gresit si la urma urmei suntem oameni, supusi greselii. Asta nu ineamna ca trebuie sa ne improscam cu noroi mai ales prin intermediul unui repet, site de cultura. Domnul Ionel Mony Constantin. v-am rugat sa nu postati extrasul acela, dar se pare ca orgoliul a fost mai puternic decat orice rugaminte de-a mea. Asa ca va rog, lasati la o parte astfel de actiuni denigratoare, pentru ca nu le vad rostul. Valoarea unui om sta in puterea de a ierta. 

[Vasilisia Lazăr]

Faptul că doamna Bianca Dan a ales să părăsească reţeaua, lasă unele semne de întrebare...