Pe atunci, acasă era grupul copilăros, mereu în mișcare – un stol de vrăbii guralive! Și ce poftă de joc aveam laolaltă! Când au apărut landourile, câteva vrăbiuțe s-au desprins de noi, ocupându-și rolul de semi-mame. Cu normă întreagă, deveneau după ce dispăreau cărucioarele cu brotaci și le vedeam legănând grijulii păpuși, dar nu erau totuși mămicuțe adevărate, că prea își smotoceau pruncii cu fețe de cauciuc; îi îmbrăcau și-i dezbrăcau, două pălmuțe la fund că nu știu ce au făcut și multe batiste ștergeau fețișoarele acelea impasibile, răbdătoare, fără lacrimi! Restul cetei nici nu le băga în seamă... De-a valma, toți alergau nădușiți după o minge nebună, iar când o prindeau o șutau spre barele bătătorului de covoare. Se auzea în cor: „Goool!” și ce plin de încântare era copilul norocos. Seara târziu, după îndelungi negocieri, ne retrăgeam fiecare la cuibul său. Nu apucam să pun capul pe o pană că începea supliciul: dezbrăcat-spălat-îmbrăcat-mâncat... Cred că de atunci se trage ura mea pentru diminutive: păpiță, untuleț, urzicuțe... poate și vocația de constructor și tăinuitor, că bine le mai ascundeam și le clădeam după dulapuri și tot ce putea fi loc de taină...

        A doua zi, nimeni nu povestea ce pățise, nici nu aveam timp, că iar o luam de la capăt cu: minge, pietre, săbii, pistoale... Curtea se lărgise după ce-am escaladat toate gardurile, cotețele și garajele... Apăruse din senin și o livadă căreia îi apăram ramurile; roadele nu apucau să prindă pârg fiindcă noi le mâncam încă din floare sau crude de hămesiți ce eram! Și orizontul s-a lărgit, simțitor, mai ales după ce n-a mai fost nevoie să ne urcăm la fereastră pe scăunel sau să ne ridicăm pe vârfuri, să vedem cine a ieșit la joacă. Zburau spre parc bicicletele orfane, lipsite de aripi, apărătoare, sonerie, frâna de mână, dar echilibrate – să le putem călări fără să ne ținem de coarnele înțepenite în ghidon. Și ce haios era vara când se deschideau porțile ștrandului, și ce ne mai înghesuiam pe lacul înghețat cu patinele! Și toate ne erau dragi, și toate ne zâmbeau doar nouă!

        Prin clasa a noua, spre sfârșit, proful de română ne-a sugerat să mergem la o lansare de carte. Zis și făcut! Băieții n-au vrut și eu am ajuns la sfârșit – când se dădeau autografe. M-am așezat la rând, iar în fața poetei dezinvolt mi-am rostit numele și dorința: „Vă rog, consemnați ce vă îndeamnă spre scris!” – așa, să par mai interesant. Calmă, a luat o carte și fiecare gest al ei... atât de tandru și feminin... O priveam printre gene și-mi ziceam: „Doamne, ce frumoasă este! Dumnezeule, cum să n-o iubești? O, poezie!” și-mi încropisem ad-hoc o poveste de... dragul ei: „Femeia – înger cu ochi albaștri-verzi, nimb cu bucle blonde!”

        Acasă, altă poveste! Grupul își propusese să meargă cu Serenada pe la prințese, că așa se cuvenea cavalerilor Mesei Rotunde, dar eu trebuia să citesc cartea primită, să fac un rezumat, să am cu ce mă prezenta la școală. Notele literare sufereau de inaniție...

       Am deschis prima pagină, mi-am netezit numele frumos caligrafiat de mâna dibace și m-a năucit răspunsul crud: „Scriu să mă tratez de o boală incurabilă – Viața!” M-am apucat să fac turul citind, rând cu rând, și m-am trezit cu necrologul. Deschideam toate mormintele în care poezia și poeta presărau cu porția, cenușa diafană... Îmi scârțiau încheieturile, îmi scrâșneau dinții și mă dureau ochii de atâta praf gri... Și a intrat mama, cu o farfurie plină cu prăjiturele abia scoase din cuptor pudrate fără milă. În fața mea mirosea a scorțișoară și vanilie... Mâncam mirodenie, iar îngerul morții mă cufunda în versuri! Mă ridicam, prinzându-mă de ramurile arborelui genealogic al cimitirului Eternitatea! Înotam prin file, trecusem de cei doi fii, de soț, de frați, de surori, de cumnate și cumnați, de nepoți, de mormântul tatălui, al fraților și surorilor tatălui, al nepoților după tata, dar nu se zărea malul și cam obosisem. Dacă mai continuam îmi creștea și barba, dar am rămas tot imberb! Zbaterea n-a avut efect! nici măcar asupra concentrației de phosphorus; nu scăzuse în oase și nu crescuse luminându-mă feeric. Purtătorul de lumină nu-și găsise receptorul și elementul trecuse aleator prin mine. Eu? Ca o apă lină! – cu pH neutru, am spălat putina în grabă și tot pomelnicul celor adormiți. Cu farfuria goală, sătul de toate pophtele, împăcat, îi zic mamei: „Sărut-mâna! Mă duc afară!”

 

        Abia trecusem pragul, respiram aerul proaspăt și viața îmi surâdea iar prin toți porii!... Pe neașteptate: Buf! – gândul profului îmi tufli una zdravănă după ceafă: Morții mă-sii... să-i citești când te întorci!

Vizualizări: 178

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

În textele tale, indiferent cât de lungi sau scurte sunt, găsește de toate: gingășie, alintare, candoare, spaimă, frustrare și ceea ce e mai delicios - umor. Umor negru, gri sau alb, dar există. Și, desigur, arta de a scrie, de a combina aceste deziderate.

De aceea nu te saturi citind și apreciind...

Etenitatea! - cred că ai vrut eternitatea. (ai mâncat un rrr... ca lăbuș) :)))

Apreciez,

Sofy

Mulțumesc! De pohtă am mâncat „r”, dar am o eternitate să învăț :)
Drag!


Sofia Sincă a spus :

În textele tale, indiferent cât de lungi sau scurte sunt, găsește de toate: gingășie, alintare, candoare, spaimă, frustrare și ceea ce e mai delicios - umor. Umor negru, gri sau alb, dar există. Și, desigur, arta de a scrie, de a combina aceste deziderate.

De aceea nu te saturi citind și apreciind...

Etenitatea! - cred că ai vrut eternitatea. (ai mâncat un rrr... ca lăbuș) :)))

Apreciez,

Sofy

da, frumos, puţin, dar concentrat!

grijuli păpuși

ștandului

ţi-a fost poftă de r azi. „râu, răţuşcă, rămurică” - repetat de 10 ori, da? :))

Repet de 10 ori, mulțumesc! Am poftă să distrez, să fiu citită și corectată! Să fiu conectată la toate!


Augusta Cristina Călin a spus :

da, frumos, puţin, dar concentrat!

grijuli păpuși

ștandului

ţi-a fost poftă de r azi. „râu, răţuşcă, rămurică” - repetat de 10 ori, da? :))

 ”Deschideam toate mormintele în care poezia și poeta presărau cu porția, cenușa diafană... Îmi scârțiau încheieturile, îmi scrâșneau dinții și mă dureau ochii de atâta praf gri... Și a intrat mama, cu o farfurie plină cu prăjiturele abia scoase din cuptor pudrate fără milă. În fața mea mirosea a scorțișoară și vanilie... Mâncam mirodenie, iar îngerul morții mă cufunda în versuri! Mă ridicam, prinzându-mă de ramurile arborelui genealogic al cimitirului Eternitatea! Înotam prin file, trecusem de cei doi fii, de soț, de frați, de surori, de cumnate și cumnați, de nepoți, de mormântul tatălui, al fraților și surorilor tatălui, al nepoților după tata, dar nu se zărea malul și cam obosisem. Dacă mai continuam îmi creștea și barba, dar am rămas tot imberb! Zbaterea n-a avut efect! ”

...

M-am întors... și am citit! Și fiecare gând, rând m-a invitat să respir aerul tare  și purificat al cuvintelor. O adevărată bucurie! Cu încântare,

Valentina

....și dacă într-o zi vei da autografe și cineva va avea această dorință: „Vă rog, consemnați ce vă îndeamnă spre scris!” ce vei răspunde?

Vă mulțumesc! Mesajul a fost o bucurie și pentru mine. De ce? Mi-am amintit, citez - puțin modificat: „citim o carte și-i înțelegem ideea din prima, citim altă carte și revenim o dată sau de „n” ori fiindcă de fiecare dată ne descoperă altă idee”. Eu vreau să ajung aici! Cititorul să fie în „simbioză” cu autorul.


Valentina Becart a spus :

 ”Deschideam toate mormintele în care poezia și poeta presărau cu porția, cenușa diafană... Îmi scârțiau încheieturile, îmi scrâșneau dinții și mă dureau ochii de atâta praf gri... Și a intrat mama, cu o farfurie plină cu prăjiturele abia scoase din cuptor pudrate fără milă. În fața mea mirosea a scorțișoară și vanilie... Mâncam mirodenie, iar îngerul morții mă cufunda în versuri! Mă ridicam, prinzându-mă de ramurile arborelui genealogic al cimitirului Eternitatea! Înotam prin file, trecusem de cei doi fii, de soț, de frați, de surori, de cumnate și cumnați, de nepoți, de mormântul tatălui, al fraților și surorilor tatălui, al nepoților după tata, dar nu se zărea malul și cam obosisem. Dacă mai continuam îmi creștea și barba, dar am rămas tot imberb! Zbaterea n-a avut efect! ”

...

M-am întors... și am citit! Și fiecare gând, rând m-a invitat să respir aerul tare  și purificat al cuvintelor. O adevărată bucurie! Cu încântare,

Valentina

Vă mulțumesc! Ați început cu: „... și dacă” și vă răspund concis: „dacă!” și nu fac referire la origini strămoșești. Era un joc: Dacă și parcă se plimbau c-o barcă. Dacă a căzut din barcă. Parcă n-a căzut! Cine a rămas în barcă?


Emil Dumitru a spus :

....și dacă într-o zi vei da autografe și cineva va avea această dorință: „Vă rog, consemnați ce vă îndeamnă spre scris!” ce vei răspunde?

Mulțumesc frumos, celor patru membri pentru inimioară! Drag!

RESPECT şi drag de tine! 

Eu îți mulțumesc!


Ioniţă Gabriela a spus :

RESPECT şi drag de tine! 

Ok, atunci reformulez pentru că eu mis foarte curios și încep cu: într-o zi sigur vei da autografe și cineva va avea această dorință, ce vei scrie ca răspuns?

Mihaela Suciu a spus :

Vă mulțumesc! Ați început cu: „... și dacă” și vă răspund concis: „dacă!” și nu fac referire la origini strămoșești. Era un joc: Dacă și parcă se plimbau c-o barcă. Dacă a căzut din barcă. Parcă n-a căzut! Cine a rămas în barcă?


Emil Dumitru a spus :

....și dacă într-o zi vei da autografe și cineva va avea această dorință: „Vă rog, consemnați ce vă îndeamnă spre scris!” ce vei răspunde?

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2021:

  1. Mihaela Popa
  2. Sofia Sincă
  3. Valeria Merca
  4. Ana C. Ronescu
  5. Tudor Cicu

Activitatea Recentă

Lui Corneliu Ion i-a plăcut discuţia In memoriam: Ion Roșioru (partea a II-a) a lui Tudor Cicu
cu 28 minute în urmă
Utilizatorului Corneliu Ion îi place postarea pe blog Într-un sat a lui gabriel cristea
cu 31 minute în urmă
Corneliu Ion a contribuit cu răspunsuri la discuţia In the Death Car a utilizatorului Grig Salvan
cu 35 minute în urmă
Lui Corneliu Ion i-a plăcut discuţia In the Death Car a lui Grig Salvan
cu 47 minute în urmă
Postare de log efectuată de Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Grig Salvan îi place postarea pe blog Abwoon d'bashmaya* a lui gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
Grig Salvan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de toamnă a utilizatorului Grig Salvan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gina zaharia îi place postarea pe blog Ironia verdelui cărunt a lui Ada Nemescu
cu 2 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog E noapte, Doamne... a utilizatorului gina zaharia
cu 2 ore în urmă
gina zaharia a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog liniște a utilizatorului gina zaharia
cu 2 ore în urmă
Postare de log efectuată de gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
Lui Pop Dorina i-a plăcut videoclipul lui Ada Nemescu
cu 9 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog liniște a utilizatorului gina zaharia
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog liniște a lui gina zaharia
cu 10 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de toamnă a utilizatorului Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Cântec de toamnă a lui Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Gheorghe îi place postarea pe blog liniște a lui gina zaharia
cu 19 ore în urmă
Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Îndemn la Unire a utilizatorului Gheorghe
cu 23 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ironia verdelui cărunt a utilizatorului Ada Nemescu
ieri
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ironia verdelui cărunt a utilizatorului Ada Nemescu
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor