Anii mei apocaliptici

 

                                                       Roman satiric, umoristic şi ironic cu CV 

                         

Petrecerea

 

 

     Când Edy, cârlionţatul, mi-a propus în seara aceea să mergem la Peştera, din Piaţa Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui  iepuraş curios, fără să-mi ceară voie.

     Peştera, e un restaurant pe placul meu,  cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri… de care îţi  trec prin minte!

    Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat şi împodobit cu mochete înflorate şi ospătari stilaţi, mai mult lung decât lat, totuşi nu era de nasul unor studenţi amărâţi ca noi, dar Edy, tocmai primise bani de acasă şi ţinea neapărat să o cunoască mai bine pe Giulia, verişoara altui amic, Doru. De fapt o cunoştea, dar ţinea morţiş să o cunoască şi …mai bine!

     Totul fusese pus la punct telefonic şi stabiliseră amândoi detaliile; ei aveau obligaţia să îmi prezinte pe Mimi, o prietenă de-a Giuliei, pe urmă era treaba noastră să ne descurcăm, doar eram majori şi vaccinaţi încă din copilărie! Sperau în urma acestor demersuri să le fim recunoscători pe vecie, deci cum se spune… oficiau rolul  de naşi.

    Seara, când am plecat din Voievod nu se deschisese cantina, unde luam masa pe blat şi simţeam imperios pofta de a servi ceva lichid, însă Edy, îmi spuse sigur pe el:

     - Ai răbdare, în seara asta vom bea şi vom mânca pentru o lună! Oricum, alţi bani nu voi mai vedea, dar am cartelă şi ştii bine că nu mă interesează arhivarea lor.

Mă calmă astfel, cu promisiunea unei cine copioase. Am trecut pe la poştă să scoatem banii şi ne-am continuat drumul.

      Îmi era simpatic acest băiat, nu că ar fi fost tot constănţean, ci fiindcă semăna cu mine… nu ca înfăţişare, el fiind brun-negru, iar eu spălăcit, dar  aveam bani o dată pe lună, când îi primeam de acasă. În rest, umblam zilnic bezmetici pe străzi cu speranţa că ne vom îmbogăţi odată pentru totdeauna, însă deocamdată ne ajungeau infimele sume lunare primite de acasă. Visam într-un viitor foarte apropiat că se va ivi alt amic cu disponibilităţi  financiare nelimitate. Aşa ne petreceam timpul împreună, câţiva visători din căminul Voievod, din lună în… altă lună!

     Luna, cea adevărată, din văzduh, ca un colac plin de pofte îşi aruncase un fular din nori peste obrazul zdrenţuit de frigul unui noiembrie păcătos, ascunzându-şi faţa vizibilă şi ochiul plângăcios care-i rămăsese de la ultima eclipsă.  

Vântul deja ameţise răscolind frunzele rămase de la florăreasa localului, care-şi făcea aprovizionarea de unde putea, iar acum, seara se zorea înfrigurată la intrarea restaurantului să-şi întâmpine preferenţial clienţii obişnuiţi ai casei. Buchetele erau ornate cu ferigi… în funcţie de obraz, avea pregătiţi câte trei sau cinci trandafiri selectaţi cu greu.

      S-a orientat fără greş când ne-a văzut coborând dintr-un troleu. Ne-a îmbiat cu un buchet subţirel, dar Edy generos a împins-o şoptindu-i :

     - Dacă vrei lasă-mi amintire o floare… poate îmi impulsionez chiar impresionez prietena! Vino pe la masa noastră peste vreo 10 ore şi n-o să ne mai găseşti dar ţine cont… ai cont deschis la mine, din buzunarul ăsta gol!

Femeia, uitându-se scurt la noi şi evaluând corect buzunarele noastre plate, i se făcu milă şi îi dărui un fir anemic, amintind de o garoafă pleoştită şi parţial cheală pe care Edy imediat şi-o agăţă cu mândrie la butonieră.

     Felinarele pe bulevard luminau spasmodic refugiul, unde ne adăpostisem.  Aşteptam agitat să vină promisa, speram viitoare consoartă, încrezător să devină curând donatoare de-un umanism spartan înduioşător. Ne postasem strategic, nerăbdători în colţul rotund, vineţii, rebegiţi de frig, clănţănind din măsele şi admirând cucoanele cum îşi fâţâie zgomotos, tropăindu-şi pantofiori cu capişoane de metal la tocuri. Giulia avea misiunea ingrată să vină cu prietena şi… au apărut amândouă!

     Au ajuns direct de la serviciu, grăbite la ora aceea târzie, ţopăind vesele, fiind cam fomiste după mesele feliate de care aveau parte. Când s-au apropiat, am crezut că mi-a pus mâna în cap cineva, nu spun cine că este un personaj însemnat. Arătau perfect, exact ca-n filme... splendide, una brunetă şi cealaltă blondă, amândouă aveau haine lungi de blană până aproape de pământ, nu se începuse campania împotriva vânatului iar când şi le-au lăsat la garderobă, pe dedesubt purtau două cârpuliţe denumite pretenţios fustiţă şi bluziţă; pe deasupra ascundeau sau mai exact îşi arătau picioarele băgate în cizme înalte şi pieptul care ieşea din graniţele obişnuite ale ţării noastre, Europa actuală.

     Contrariile se atrag ca polii opuşi ai magneţilor! Singura deosebire dintre ele era că una se aranjase la celălalt coafor şi acum făceau o pereche de platinate şi permanentizate după care se uitau toţi… care se nimereau în calea lor şi nu se dădeau imediat la o parte. Aveau mersul semeţ al unor regine ce pot tranşa orice bătălie în favoarea lor, pot  îngenunchea orice bărbat fără discuţii… eram pierduţi şi supuşi din start!

     Am stârnit ilaritate în local.

     - Ce caută asemenea exemplare, simulacru de bărbaţi, adevărate caricaturi umane cu minunăţiile astea de femei?!

Se întrebau nedumeriţi, destul de tare, clienţii invidioşi şi tot localul zumzăia, dar nu i-am prea băgat în seamă, mai ales ca se purtau la costum!

    Până şi Edy arăta elegant, purta sacou şi cravată, numai eu parcă eram un pui de bogdaproste, în pulover, nepieptănat, şifonat şi nedus la biserică! Le-am cântărit cu ochiul meu stâng, de specialist… şi ajunsesem tot atât de repede nehotărât ca-ntotdeauna.

     Mă interesa, culmea… blonda Giulia, cu toate că Edy era peste ea cu atenţiile. Îmi curgeau ochii asemeni unui crocodil aiurit de cele mai feminine, seducătoare şi atrăgătoare fiinţe pe care le întâlnisem în seara aceea! Privirea îmi rămăsese o clipă nesfârşită, agăţată în decolteul fetelor şi cu greu am ridicat-o până la înălţimea aşteptărilor, dar prin străduinţe repetate am reuşit totuşi să o atârn pe chipul lor... mă uitam admirativ şi alternativ în mod egal să nu nasc suspiciuni între ele. Cealaltă, bruneta destinată, nu mă atrăgea în mod deosebit, cu toate că ea era mobilul aducerii mele în seara aceea.

     Nu aveam nici un pretext, dar mă îndrăgostisem subit!

    Deci, ca de obicei, făceam invers decât fusesem programat, dar m-a cuprins mirarea. Şi  Giulia se uita surprinsă! Asemenea slăbătură simpatică nu mai întâlnise! A fost ceva reciproc, o atracţie neînţeleasă din care am ghicit  că umblasem aiurea până atunci.

     Aş fi dorit să le fi schimbat planificarea, dar Edy nici nu se gândea la altă posibilitate, chiar şi o oportunitate falsă! El era mort după Giulia, declarat… în condiţii normale aş fi fost încântat cu Mimi, însă Giulia eclipsa pe oricine. Nu numai fizic ne domina, comportamentul ei ireproşabil mă îndemna să îi atrag atenţia cu orice chip! Prezenţa ei mă impulsiona şi-mi crea numai idei năstruşnice. Existau deosebiri majore între cele două fete! Lucrau în secţii diferite; prietena Mimi era puţin măritată, nici ea nu ştia de ce; avea ochi închişi la culoare, cât de închişi, Dumnezeu mai ştie! Prima dată, în repezeala prezentărilor n-am înţeles prea bine... soţul, ori era plecat ori dat afară din casă iar asemănările… erau libere în seara aceea şi dispuse la prietenii cu amărâţi ca noi. Iar ce m-a terminat, Giulia avea ochii ca ai mei, gri şi în plus era golancă ca şi mine.

     Adevărul este că de cum am zărit-o i-am pus gând rău sau bun, nu ştiu cum se spune, însă şi ea a fost inspirată de acelaşi gând, bun sau rău, trăgând mereu cu coada ochilor spre mine; asta presupune că au şi ochii un trup, fără suflet… că tărtăcuţă nu găseai în nici un caz la mine.

     Mimi era mulţumită de cum mă prezentam! Corespundeam pretenţiilor unei femei cu cap… o fiinţă neobservabilă, nesemnificativă şi de cum m-am comportat de la început, plin de ifose, insignifiant, ignifug, insipid, inodor, incolor şi tot restul… adică imperceptibil, insesizabil, incalificabil într-un cuvânt, de nebăgat în seamă însă plin de fasoane şi pretenţii.  

     Când  Edy s-a dus afară, nu ştiu ce căuta, aer probabil, ne-am apropiat căpăţânile toţi trei si le-am spus adevărul că nu îmi plăcea să mint:

     - Fetelor, Edy, prietenul meu e un inconştient, nu ne prea ajung banii, deşi am vrea să mai rămânem… eu mă simt ca în ,,sânul lui Adam şi mai ales al Evei,, cu atâta băutură, dar trebuie să plecăm, astea sunt posibilităţile noastre!

Mimi, mă linişteşte strângându-mă de mână, peste masă, încântată că vorbesc din inimă,

     - Cine a spus că trebuie să plătiţi numai voi? Eu am la ora actuală bani în exces şi trebuie să fac o balanţă între venituri-cheltuieli!

Iar Giulia, că de aceea m-am îndrăgostit de ea, a adăugat:

     - Eu nu am nici o leţcaie, mi-am cumpărat bluza astăzi, însă,  Mimi, dacă ai atât de mulţi… să mergem înainte!

Şi ne-am pupat toţi trei în semn de înţelegere. Le-am oferit pe loc un buchet de flori, desfăcut, la amândouă, dând impresia unui mahăr plin de bani! În orice caz, a trebuit să umble zdravăn în poşetuţă să putem pleca liniştiţi acasă!

     Muzica de cafe-concert nu ne deranja şi convorbirea noastră aluneca printre idei odată cu paharele… eram încântat de cum defilau diferendele. Sportul lipsea din discuţii, doar partea amuzantă a vieţii avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când bineînţeles aveam bani şi cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în vervă. Nu se dansa în seara aceea, deşi ne-am fi bâţâit puţin cu ele.

     Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre şi a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe şi declaraţii diluate:

     - Ce aş mai bea măcar o baterie.. două… şi aş mânca o friptură ca lumea!

Începuseră  să ni se răscolească maţele şi scoteau nişte ghiorțăituri de s-au speriat şi ospătarii, specie…. specială care nu se sperie aşa uşor; el nu ştia că aranjasem treaba!

    În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei Guliei, care mi-a şoptit când a putut,

     - Ai grijă, poartă-te frumos cu Mimi… are bani, nu ca mine sau ca voi!

Cu asta m-a terminat! Mi-am dat seama că este de partea mea… pe sub masă! Îşi sprijinea argumentaţia şi cizmuliţa în piciorul meu! Îi suportam cu stoicism greutatea mai ales că îmi trăgea peste ţurloaie, când mai exageram puţin! Mă simţeam în largul meu deşi căldura localului şi gălăgia urcaseră spre limita greu suportabilă odată cu vinul prezent în creierul celor de la alte mese.

     Edy şi Mimi au băut puţin, Giulia moderat, hai să recunosc, puţin mai mult; o îndemnam cu precădere la fiecare ocheadă, să guste cabernet, să nu mai consume atâta Pepsi, că e scump. Am avut confirmarea că sunt singurul care-şi pune băutura-n cap fără să se cunoască şi nu m-am abţinut… le-am demonstrat dând gata câteva coniace şi sticle de trei sferturi asemănătoare popicelor, mai ales că însemnau, încă un moca fabulos pentru mine.

Totuşi ieşeam din comun, în timp ce toţi se prosteau cu ţigările, eu refuzam din răsputeri să intru în rândul lumii… să o afum:

     - De banii ăştia mai bine luaţi o baterie în plus!

Începusem să-i văd triplu, că atâţia păream a fi în atmosfera încinsă din cramă. Mă simţeam completat şi saturat pentru două luni calendaristice.

    Când am ieşit afară din Peşteră, Mimi a propus simplu, direct, cum prefer eu discuţia între oameni: 

     - Haideţi la mine, bărbată-miu vine peste un an acasă, timp în care putem dansa! Am muzică bună, pusă în surdină şi pereţi izolaţi la orice descărcare fonică neaşteptată… tocmai ce ne trebuie. Distracţia continuă! Apartamentul este aproape… colea, în Drumul Taberei la marginea şi prin hârtoapele Bucureştilor. Luăm un taxi, mai am nişte bani ascunşi de ochii vigilenţi ai ospătarilor!

     - Nu! - hotărăşte Giulia, spre surprinderea mea, mergem la mine, stau lângă Cişmigiu, ne rămân astfel banii. Mai luăm ceva pe drum… poate te văd săturat odată de alcool; ne şi plimbăm puţin pe jos, luăm tot aerul fiindcă o să avem mare nevoie, am cămăruţa mică. Nu uita Mimi, că dimineaţă trebuie să ne trezim la 5,30… să ajungem la serviciu şi nu ştiu dacă ne-a rămas prea mult timp pentru odihnă!

S-a uitat la mine cu subînţeles… părerea celorlalţi n-a mai contat, mi-am dat seama că nu vroia să mă scape de sub supraveghere!

    Am luat de pe traseu Wiborova, eu o vroiam cu suc de roşii şi piper dar Giulia mi-a ordonat:

     - Taci şi bea sec, că banii s-au risipit pe cabernet cu pepsi! Şi a luat-o înainte ţopăind să ne arate drumul.

    Aerul curat m-a înviorat şi am realizat că soarta îmi aruncase într-o mână pe Mimi şi în cealaltă… votca, de care am avut grijă ca de ochii din cap!  

     Oraşul zăcea adormit de mult. Nu mai bătea vântul, gerul uscase străzile pustii. Aparent, bulevardul luminat simetric se îngusta în depărtare spre piaţa Operei, blocurile parcă veneau peste mine.

     M-am concentrat asupra fetei de lângă mine şi a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână şi am ascuns-o imediat printre blănuri. Descheind-o uşor la haină începusem să tremurăm! Scria pe noi fragil. Ne-am învelit amândoi în veşmântul ei… frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam… ne încălzisem!

    Timpul se subţiase în mine… n-am mai observat cerul! Mimi a vrut să vadă dacă-s băiat lipindu-se de mine, în vreme ce mă săruta cu buzele umede şi fierbinţi. Iar eu, până nu m-am convins că are doi sâni minunaţi în stare să mă facă să uit orice Giulie, nu m-am urnit din loc cu toate că ne striga Edy de zor. Ei deja ajunseseră unde trebuia, la intrarea oficială a unui bloc somptuos, fără portar.

    Ne-am grăbit cu Mimi… alergând încet, bălăbănindu-ne şi ţinându-ne de mâini, veseli ca doi popândăi. Giulia chemă liftul care numai ei îi răspundea la comenzi; dânsul a venit cu opinteli, cu staţionări nejustificate, destul de repede. Am urcat la ultimul nivel.

     - Până aici aţi plătit!

Ne spuse ascensorul, după ce a oprit… culmea, destul de lin, având mişcarea asemănătoare cu a unui asteroid înfuriat, aterizând pe o planetă necunoscută. Ne-a abandonat într-un hol întunecos.

     Giulia, şi mai ales Edy, înfriguraţi se grăbeau nejustificat… cunoşteau zona. Îi văd că ies afară din bloc pe o uşă camuflată de-un intrând. Am rămas o clipă în urmă… vroiam să gândesc, trăgeam adânc aer curat în plămâni, eram fericit!

     - Piruetez pe acoperişul lumii! Visul oricărui alpinist spre culmi.

Alcoolul îmi sclipea prin ascunzişuri. Luna răsărea din vârful unor blocuri dar atât de jos că puteam să o întorc ca pe-un ceas deşteptător şi-mi fredona arpegii multicolore în ritmuri ştiute numai de mine.

      Trăiam trauma unui îndrăgostit beţiv cum aveam să fiu multă vreme de aici înainte… muza care mă inspira ne-a mai condus încă 2 etaje într-un foişor, pe scările cele mai înguste şi abrupte ce mi le puteam imagina. Giulia scoase victorioasă o cheie din mormanul de mărunţişuri.

Erau cele mai vechi yală şi uşă din lume… s-au deschis aproape concomitent; yala atârna într-un cui, iar uşa, aproape zbură când se dădu la o parte, invitându-ne înăuntru cu un scârţâit misterios. Trebuia să pătrundem într-un dormitor mic fără nicio fereastră. O veioză pitică întreţinea obscuritatea camerei. După ce am intrat pe rând, nu ştiu cum a reuşit Giulia să închidă uşa.

     Edy sărise în pat! Deja se dezbrăcase din mers cu nivelul politic ridicat şi a hotărât:   

     - Costumul lui Adam nu îl dau jos în ruptul capului! Întinzându-se la perete ca un motan în aşteptarea desertului la conservă.

     Giulia, uimită, mai mult amuzată de ţinuta de oraş a lui Edy, îşi lăsase nişte chiloţei, un furou minuscul şi îl urmă; venea rândul meu, pletos, slăbănog într-un chilot zdrenţuit şi culmea curat, să-mi ocup locul. Mimi neplăcându-i  cămăşuţa s-au nevrând s-o mototolească,  şi-a lăsat numai chiloţelul să o apere de frig şi încercă să mă sărute pregătită şi dispusă să continuăm cercetările ştiinţifice. Se întinse spre mine însă… deodată îmi veni un damf insuportabil. Emana izuri fine, de caberneturi şi nu-mi priia combinaţia. Eu, făcusem gargară prelungită cu ultimul gât din codaşa picătură de votcă, proprietatea sticlei pe care o abandonasem în stradă. Acum nu suportam să amestec băuturile, mai ales că înţelesesem definitiv şi îmi fixasem o idee pregnantă care curând deveni obsesie.

     - Trebuie  s-o sărut pe Giulia, negreşit şi imediat!

Din nepotriveală şi grabă, am încurcat părţile de care să mă sprijin! Nu mai aveam votca să stau în echilibru.

     Giulia, în înghesuială îşi fixase spatele frumos la Edy,  patinase spre mine şi îşi eliberase sânii exact, cu precizia unui metronom, în mâinile mele. Aşa potriveală n-am mai întâlnit… nici nu ne-am mai sinchisit de ceilalţi şi-am început să o ling pe buze. Erau moi şi dulci cu aroma piersicilor coapte. Ne-am luat în braţe fără să ne mai intereseze nimic.

     Mimi, a înţeles… s-a întors cu fundul la mine, fericită că o las să mediteze şi începu imediat să zbârnâie în somn.

     Eram ca patru piese dintr-un puzzle uriaş… cele din mijloc se îmbinau perfect, iar cele de pe margini prisoseau.

     În timpul acesta Giulia şoptea enervată să audă vecinii, deşi Edy nu avea curaj să mişte un deget. O fi încercat şi el, ca băieţii să o atingă, dar Giulia era intransigentă:

     - Edy nu te mai mişca!

Patul nu era atât de mare şi se hâţâna la orice respiraţie dar noi, nu băgam în seamă toate fleacurile şi ne studiam înflăcăraţi. Giulia când îşi aducea aminte să răsufle iar o apucau nervii,

     - Edy, nu te mai foii atâta!  

Şi iarăşi ne mângâiam decupând părţi din noi! Giulia îşi aminti de bluză şi îmi şopti tare, fără să se ferească… trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade.    

     - Stai să o dau jos fiindcă ne încurcă! 

Şi îşi azvârli bluza în capul lui Edy, de care uitase. 

     Edy nu  făcea în continuare nici o mişcare… înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze şi să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia îşi aminti din nou mânioasă:

     -  Edy, de ce te mişti atâta!?

Şi iar ajutam patul să atingă ritmuri de mambo! 

     Edy, exasperat de atâtea îndemnuri îşi despleti cârlionţii din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorţit sau ameţit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite şi îşi luă tălpăşiţa fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme.

     Bine că plecase… aveam acum loc să ne înghesuim! Nu ne-am obosit să tragem yala şi ne-am potolit încolăcirile. I-am şoptit:

     - Ai scăpat de Edy… poţi să nu mă mai săruţi!

     - Eşti nebun! Ce treabă am eu cu Edy?

Şi ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic… nu mai era între noi! Eram în sfârşit singuri.

     Însă liniştea nu ne învăluise când a sunat  deşteptătorul. Mimi s-a ridicat şi a făcut un tărăboi cumplit inventariind boarfele de care-o dezvelisem. Ea nu-şi dădea seama că miloşi, o protejasem de curent, deşi în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam când eram puştan.

     Mi-a trecut prin minte să-i propun Giuliei un schimb de lenjerii intime, însă chiloţii îmi cădeau; avea fundul mai mare decât al meu, dar cât trebuie şi am renunţat repede la această idee, deşi nu erau rupţi ca ai mei, ci fini, c-o floricică unde trebuia şi regretam nespus,

     - Dacă vrei rămâi să dormi dar nu te mişti din casă până deseară la 19.30 când ajung înapoi; n-am decât o cheie şi nu ţi-o dau, fiindcă nu am chef să te caut prin Bucureşti, să nu te găsesc, să sparg uşa şi pe urmă să-mi fie teamă că nu pot să o încui!

Îmi spuse Giulia înţelegătoare dar, nu aveam poftă de sechestrarea mea, benevolă, aşa că ne-am luat picioarele în spinare şi le-am condus la staţie. Lor le convenea să-şi care picioruşele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, şi care erau ale unui băiat obişnuit, adică puţin crăcănate, păroase şi cu golul inerent tinereţii. Să nu vă închipuiţi că eram un Brad Pitt sau cine ştie ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, aşa că am pupat-o pe Giulia care mi-a şoptit:

     - Deseară am treabă! Pe mâine sau… când o fi! Pa!

Am înţeles… nu cumva să o caut ! M-a îmbrăţişat la despărţire… când o priveam aiurit am simţit-o cum vibrează… ştiam că am cucerit-o! Eu pe ea sau ea pe mine?! Dilemă veche de când lumea!

     Au dispărut într-o maşină mică care tocmai oprise lângă noi… era altă colegă.

     Cel mai mult m-a deranjat Mimi; făcea fiţe şi o singură privire nu mi-a aruncat, sunt sigur că aş fi înduioşat-o… parcă aseară sau dis de dimineaţă, nu se pupa de mama focului cu mine? Aş fi prins-o imediat, aveam nişte reflexe rapide şi mă gândeam că Giulia, fiind ocupată aş putea să mă adăpostesc la ea, mai ales că se lăudase cu apartamentul acela ispititor. Mă consideram nevinovat; numai Giulia, cu ochişorii aceia copilăroşi băgase fitiluri; în sfârşit, aşa sunt unii ghinionişti în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată… nu ştiu de ce! Dar eu credeţi că mă-nduram să o las singură?

     Aerul rarefiat al dimineţii era neobişnuit de rece şi limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină fredonând ultimul cântecel patriotic englezesc din top şi nu-mi păsa.

     De la staţie, din Mătăsari am trecut pe  lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie! Îl ştiam… era prietenul meu.

     Clădirea căminului mă aştepta nemişcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieşiri nesăţioase şi două aripi înfoiate.

     Edy nu avea de gând să se supere pe cineva însă mă aştepta nerăbdător să-mi spună:

     - Tot o să te prind odată, Giulia!

În gândul meu am prezis exact ziua… poimarţi însă l-am lăsat să spere că asta o facea pe gratis. Ea nu l-a înghiţit, că prea repede şi-a dat slipul jos,

- Ce crede părosul, că sunt o golancă şi la întâiul semn trebuie să-i cedez!

Doar eu ştiam… avea justificare, era împuţit şi vroia să scape cât mai repede de el, să se mai aerisească, însă ea a interpretat gestul altfel.

Eu aflasem de la viaţa asta complicată, cu suişuri şi coborâşuri, că dacă unui om îi intră un fix, este imposibil să îl mai mişti, nici cu tancul nu-l poţi  urni. De la început Edy i-a fost indiferent, numai Doru tot insista mereu pe lângă ea să-l găzduiască! Vroia să îl căpătuiască, dar aici am intervenit eu, fără nici o scuză… m-am îndrăgostit! Totul e relativ.. ca şi timpul posibil.

     Întors în cameră mi-am izgonit colegii la cursuri, să meditez în linişte… am coborât la cantină şi-am luat o porţie de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porţii complete, cu solniţa la discreţie.

     Culoarele uriaşe erau întunecate şi pustii. Am urcat încet scările până în cameră şi am aţipit în patul meu dublu, supraetajat, fără cearceafuri, de blatist.

     Luna îşi pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperişurile caselor.

 

                                                  - poate va urma -

 

fomiste - flămânde

mese feliate - aici cu înţeles de mese porţionate, insuficiente şi neconsistente 

poşetuţă - mică poşetă

caberneturi - cu înţeles de vinuri

poimarţi - niciodată, popular

blatist - nu plăteşte nimic, nici masa, nici căminul, nici dormitul, nici transportul etc

Vizualizări: 124

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cămin, cantină studențească, tinerețe și un soi de libertate dincolo de condiția materială sau orice altceva. Un început promițător, dar acel poate va urma mă încurcă nițel. Să aștept sau să nu aștept continuarea? :)

Să-ți mai spun că textul ar trebui revăzut și reparat pe alocuri? Parcă-ți aud răspunsul: Nuu! :))

Am citit cu plăcere!

Interesant argoul tradus în subsol,dar poşetuţă - mică poşetă este doar pleonasm.

Viața de student... Dar povestită cu mult umor, cu talent scriitoricesc și cu aplomb.

Îmi plac floricelele din fiecare frază, descrierile minuțioase, cele ce aduc timpul înapoi, amănuntele picante.

Îmi place tot și sper în acel poate...

Sofy

Într-adevăr, o scriere scrisă cu har, dar și cu noian de greșeli... și-i păcat! Corectori? Of...

da Coza

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

DONAȚII

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII

la: RO82RZBR0000060016707555

titular cont: Lazăr Vasilisia (Raiffeisen Bank)

*****************

Donatori (nume sau pseudonim),

începând cu sept. 2019:

 Mica - 260 lei

 Valeria Merca - 250 lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Cristian Je
cu 4 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Toamna amintirilor a lui Ionel Mony Constantin
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog autumnala a lui nicolae vaduva
cu 5 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog s.o.s. a lui nicolae vaduva
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Adulmec ca un faun natura răscolită a lui Gabriel Cristea
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frisoane de toamnă a utilizatorului Mirela Ciupercă
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frisoane de toamnă a lui Mirela Ciupercă
cu 8 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Frumoasa erezie a post-adevărului a utilizatorului Costel Zăgan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Frumoasa erezie a post-adevărului a lui Costel Zăgan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog s.o.s. a lui nicolae vaduva
cu 9 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 12 ore în urmă
Gabriel Cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adulmec ca un faun natura răscolită a utilizatorului Gabriel Cristea
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Gabriel Cristea îi place postarea pe blog Parte din tine a lui Lidia Pervu
cu 12 ore în urmă
Utilizatorului Dolha Paul-Alexandru îi place postarea pe blog autumnala a lui nicolae vaduva
cu 13 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Un fel de infinități elective a lui Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Un fel de infinități elective a utilizatorului Costel Zăgan
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea Popa îi place postarea pe blog semăn cu tine a lui Ana Ardeleanu
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Adulmec ca un faun natura răscolită a lui Gabriel Cristea
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Frisoane de toamnă a lui Mirela Ciupercă
cu 23 ore în urmă

© 2019   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor