Petrecere nefastă (3)

[giurgiu maria]

    

   

         Era trecut de ora unu din noapte, când Ștefan și fiica sa au coborât în parcare. Fata pusese în rucsac lucrurile strict necesare pentru noaptea aceea, printre care dezinfectant sanitar și ce a mai considerat necesar, pentru a dezinfecta rănile ce le observase pe corpul și pe gura fetei din magazie și au plecat în grabă.
  Au lăsat mașina într-o parcare puțin mai departe și s-au îndreptat către magazia cu bărci a localului cu precauție, mergând pe partea opusă a străzii până în dreptul stabilimentului vecin, au traversat pe acolo și văzând că nu se vedea nimeni pe stradă la ora aceea , au înaintat mai întâi pe plajă, unde nu se vedea nici o mișcare, apoi s-au apropiat tiptil de magazie, au deschis și au intrat închizând ușa pe interior. Anca s-a îndreptat către barca unde o puseseră mai devreme pe Desire. Ea se mișcase puțin, însă părea tot în stare de inconștiență. Când ea a chemat-o cu voce ușoară, nu a tresărit. A aprins lanterna ce o avea cu sine și a început să-i cerceteze îndeaproape rănile, care păreau superficiale, cu excepția unei vânătăi urâte deasupra ochiului stâng și avea buzele rănite și umflate. De la acea rană de deasupra ochiului sângerase ușor și era mânjită prin păr și pe față de sânge. Pe brațe avea vânătăi, urmele degetelor acelor bestii. Sub unul din sâni era o zgârietură mai profundă care sângerase și când Anca a apăsat ușor pansamentul îmbibat cu dezinfectant ea a tresărit puternic gemând de durere. Ștefan se apropie îngrijorat văzând acea reacție și-i zice fetei sale în șoaptă, căci până atunci el fusese tot timpul cu urechea atentă afară la eventuale zgomote:
– Dumnezeule Anca! Nu cumva are vreo coastă ruptă, care îi atinge vreunul din organele interne? Asta ar fi grav, dacă are și vreo hemoragie internă. Trebuie să o ducem la spital în cazul acesta. Încearcă totuși să o trezești mai întâi, punându-i alcool la nas să respire.
– Da tati, îi curăț gura de sânge și încerc cum spui tu, s-o aduc în simțiri. Pare că începe să se miște. Bine că suntem noi cu ea.
– Anca, eu tem reacția ei când ne va vedea pe amândoi aici lângă ea! Dacă se pune pe urlat crezând că noi i-am făcut rău sau că am răpit-o? Cred, că ar fi mai bine dacă te-ar vedea doar pe tine. Tu ești femeie, îi vei inspira mai puțină teamă, îi vei explica ce s-a întâmplat, de ce am adus-o aici și apoi va decide ea ce să facă. După părerea mea ar fi bine să-i denunțe pe bandiții aceia. Dacă vrea s-o ajutăm, o vom duce la spital, dacă e nevoie, sau unde vrea ea, însă trebuie să-i explici că noi suntem într-o situație delicată și nu dorim să avem probleme pentru că am făcut un bine.
– Tati, tu ai dreptate! E mai bine să nu te vadă deloc pe tine deocamdată, așa că ieși afară și supraveghează să nu se apropie cineva pe neobservate și să ne audă vorbind înlăuntru! Cine știe dacă acei delicvenți n-or mai fi pe plajă sau nu au lăsat pe cineva să supravegheze. Eu mă descurc bine cu ea și știu cum să-i explic situația.
-Bine Ancuța! Dă un bip, când ai nevoie de mine, că am pus telefonul să vibreze!
Zicând acestea, Ștefan iese și Anca începe să curețe ușor fața rănită a fetei, care începuse să se agite neliniștită, apoi îi apropie cu precauție tamponul îmbibat de spirt de nas. Desire se agită, începe să strănute și să se zbată, gemând de durere, foarte posibil provocată de rana de sub sân. La un moment dat deschide ochii înspăimântată și Anca îi acoperă gura cu o batistă de teamă că va țipa și privind-o îi face semn cu degetul să nu țipe. Ea se trezise de-a binelea și văzând fata aceea tânără a cărei față și-o amintea vag, ea se liniștește puțin și întreabă contrariată:
– Unde mă aflu? Ce s-a întâmplat cu mine și cine ești tu?
Anca îi spune cu voce ușoară:
– Domnișoară, eu vă îndepărtez batista aceasta de pe gură, însă vă rog să nu țipați că suntem amândouă în pericol! Nu vă temeți de mine vă rog, sunt aici să vă ajut.
Desire face semn cu privirea că a înțeles, apoi Anca îndepărtează batista.
– Unde mă aflu și ce mi se întâmplă? Mă simt foarte rău, mă doare peste tot.
Geme ea cu suferință în glas. În acel moment încearcă să se ridice și are un spasm de durere care ia smuls un strigăt.
Anca o privește cu îngrijorare și o întreabă:
– Vă doare foarte rău? Sunteți rănită, însă nu-mi dau seama nici eu cât e de grav. Eu eram la petrecerea de aseară, serveam la mese, am observat tot ce vi s-a întâmplat și mi-am asumat riscul de a vă veni în ajutor.
– Acum îmi amintesc! Eram la petrecere …eram cu Marco,iubitul meu dar ce sa întâmplat ? Marco a pățit ceva? Unde mă aflu de fapt și de e nu e el cu mine? Ce mi-ai făcut? Dumnezeule!
În timp ce încerca să se ridice tot mai alarmată, a avut iarăși un spasm dureros dar strângând din dinți se ridică șezând în acea barcă și la lumina slabă a lanternei privea în jur cu ochi speriați, confuză. Abia atunci, alunecându-i prosopul care o acoperea, realiză că nu avea nimic altceva pe ea și vede semnele întunecate ale vânătăilor pe corp și pe mâini.Trage instinctiv colțul prosopului acoperindu-și nuditatea și spune privind dușmănoasă către Anca:
– Nu știu cine ești și ce dorești de la mine. Ca să nu încep să strig după ajutor imediat, lucru ce am observat că ți-ar displace, trebuie să-mi dai o explicație. Sunt cumva prizonieră aici?
– Nu, absolut nu! Puteți ieși pe acea ușă când doriți și să plecați. Pentru binele dumneavoastră însă ca să vă puteți apăra singură de aci încolo, ar fi bine să ascultați măcar ce vi s-a întâmplat, chiar de nu o să vă placă deloc!
-Bine, te ascult! Sunt nerăbdătoare să aflu de ce sunt vânătă peste tot și mă simt de parcă am fost călcată de un tractor. Mă doare peste tot, mă ard rănile, și am greață. Ce am pățit Dumnezeule?
Scâncește ea tot mai speriată părând că o scânteie de luciditate din adâncul ei caută să-și facă loc în mintea-i încă rătăcitoare în ceața incertitudinilor.
Anca începe cu o ezitare în voce și cu milă, la gândul de ai destăinui lucrurile acelea oribile:
– Domnișoară, eu mă aflam, nu departe de voi când a-ți leșinat în brațele iubitului dumneavoastră, imediat după ce v-a dat să beți un pahar de șampanie.Eu l-am zărit punând ceva în pahar înainte de a turna din sticlă, fiind mai departe nu am văzut bine și nici nu mă interesa. Eram ocupată cu aranjatul meselor undeva în spatele vostru și am văzut asta din întâmplare. Imediat ce ați băut paharul, ați început să vi se înmoaie picioarele, în acel timp când el vă ajuta să vă dezbrăcați rochia. Cred că ați leșinat căci v-am văzut alunecând și ați fi căzut dacă el nu vă susținea în brațe. Am văzut cum s-a îndepărtat ducându-vă în brațe, în afara terasei, pe plajă. Nu prea am fost atentă la început, ce se mai întâmpla între voi, doar era iubitul dumneavoastră. După mai mult de un sfert de oră de când ați părăsit terasa , eu mă întorceam din restaurant cu un platou cu aperitive, când l-am văd venind înlăuntru pe acolo pe unde plecase cu dumneavoastră în brațe, însă singur. A venit și sa așezat alături de amicul său mai vârstnic, Nicola și eu care îmi făceam de lucru în separeul de alături, ascunsă vederii lor, de tufișul de trandafiri, l-am auzit pe Marco, spunându-i celuilalt:
– Eu am încălzit-o pentru voi. Du-te și ia-o Nicola! Ai mâncat-o din priviri de când a venit și ea te-a observat și era de-a dreptul furioasă pe tine. E a ta, profită cât vrei! Domnișoară, eu cred că de dumneavoastră era vorba. La început nu-mi venea să-mi cred urechilor, însă l-am văzut pe Nicola plecând în aceeași direcție pe unde v-a dus Marco mai devreme și am avut o senzație neplăcută însă nu reușeam să mă conving că el își dă iubita pe mâna altora. Era absurd și totuși când am văzut după un timp pe acel Nicola că se întoarce la masă cu cămașa și pantalonii în dezordine și cu un rânjet dezgustător și satisfăcut pe fața aceea de șobolan m-au trecut fiori de spaimă. Am început să fiu mai atentă, când glumeau între ei și se îndemnau care e la rând și atunci am înțeles că bănuielile mele nu erau simple absurdități. Am decis să mă conving sperând că poate e o greșeală, însă din păcate nu era.
– Nu e posibil! Nu! Marco nu putea să-mi facă una ca asta, cred că aveai halucinații!
Protesta cu voce înspăimântată Desire.
– După ce s-a întors Nicola l-am văzut plecând afară pe un altul. Atunci am lăsat un moment lucrul și m-am furișat către plajă să vă caut. Lucrând deseori la localul acesta, cunosc bine locul. După ce Nicola s-a întors, a plecat un altul, unul slab, înalt și mai brunet, e albanez și nu face parte din orchestră, cred că e omul lui Nicola și îl chemau cu numele de Grigori. Nu v-am găsit imediat și doream să renunț făcându-mi totuși iluzii, că am interpretat greșit lucrurile, dar între timp a apărut acel Grigori pe plajă și m-am ascuns după colțul gardului. Atunci l-am zărit pe el nu prea departe, după o stivă de șezlonguri, cum se agita și bolborosea și am bănuit că mai era cu cineva acolo. După ce el a plecat eu m-am apropiat și atunci v-am văzut. Fără urmă de îndoială erai dumneata… ăăă erai complet inertă și inconștientă, am crezut că erai moartă și atunci m-am speriat rău și am fugit înnebunită de frică în restaurant. L-am căutat pe la tatăl meu și i-am spus ce se întâmplă.
Desire plângea șocată, de cele ce-i povestea Anca și îngăima cu voce disperată și lipsită de vlagă:
– Nu,nu, nu! Ooof Doamne, trăiesc un coșmar!
– Îmi pare foarte rău că trebuie să vă contrazic, însă e numai adevăr în cele ce vă spun.
M-am asigurat că erați dv, apropiindu-mă pe furiș după ce el a plecat înlăuntru lăsându-vă acolo singură…mie îmi face rău să continui domnișoară Desire! Vă rog mult să mă iertați însă nu mă simt în stare să mai continui cu detalii! Atunci, imediat văzând grozăviile de care erau capabili acei prieteni ai dumitale am simțit o frică și un dezgust imens pentru acei oameni!
– Acei oameni nu sunt prietenii mei! Nu,nu!
Țipă ea înnebunită. Anca tăcea încurcată și impresionată de suferința ei. Ea plângea și se tânguia și la un moment dat îi zice cu voce răgușită Ancăi:
-Te rog să continui și nu omite nimic,nimic!Trebuie să știu totul!
– Credeam că invitații dumitale îți sunt prieteni, însă mă înșelam. Văzând cele ce se întâmplau, îngrijorarea pentru viața dumitale mi-a dat curaj și am decis să intervin și să vă iau de acolo când nu e niciunul pe plajă , cât mai repede. Mă temeam că la urmă vă vor ucide. V-am lăsat și am alergat degrabă după ajutor, nu puteam să mă descurc singură, să risc să vă găsească ei din nou sau să știe că v-am ajutat eu. Sunt oameni periculoși. M-am întors cât de repede am putut, v-am luat de acolo și vă asigur că erați complet inconștientă, abia de vă simțeam pulsul. Am fost ajutată de cineva de încredere apropiat mie, altfel nu aș fi reușit și v-am ascuns aici. Eu și persoana în cauză a trebuit să așteptăm să plece un altul, ce venise între timp la dv, era acel Carlo, ce cântă în grupul lui Marco.
– În tot acest timp, Desire ascultase încremenită și șoptea cu privirea rătăcită:
– Nu ! Nu! …Nu poate fi adevărat! Marco e prietenul meu, el mă iubește! Nu!
Când Anca tace, ea se ridică febrilă cu ochii strălucindu-i ciudat și o prinde de bațe cu furie strângând-o tare și privind-o cu ură îi zice:
– Ești o ticăloasă ordinară! Cum poți inventa lucruri atât de oribile? Ha? Poate tu mi-ai pus ceva în pahar, cine știe cu ce scop mârșav, Însă ai să plătești! Ești o străină nenorocită și vrei să obții bani cu manevrele tale mizerabile, însă eu te aranjez! Nu știi cu cine ai de-a face! Prietenele mele deja au observat lipsa mea și cred că au chemat poliția. Ce minte bolnavă ai, să inventezi astfel de grozăvii! Deschide-mi imediat să ies că simt că mă sufoc, îmi lipsește aerul!… Oooh Doamne! Ajută-mă! Ajută-mă!
Se agita tremurând plângând și frângându-și mâinile ca ieșită din minți. Fata îi spune supărată:
– Îți deschid imediat domnișoară și poți pleca când dorești însă trebuie să înțelegi că eu nu mint. Prietenele dumitale au fost și ele drogate, probabil ca să nu poată vedea ce-ți fac d-tale și doi dintre amicii voștri le-au dus acasă, sau dumnezeu știe unde. Erau inconștiente toate patru, fetele acelea!
Când un altul, Fernando a venit pe plajă să vă caute fiind rândul lui și nu va mai găsit, că noi vă ascunsesem aici în magazie între timp, s-a întors furios pe terasă crezând că cel dinainte,Carlo, i-a jucat vreo farsă și l-a pocnit furios. Când au înțeles însă că altcineva v-a luat de acolo și că a văzut ceea ce v-au făcut, Nicola și Marco au plecat furioși în căutarea dv și dacă află cumva că eu sunt aceea ce va salvat, mă vor ucide cu siguranță. Spuneau ceva, că de data aceasta nu trebuie să le mai scăpați. Eu cred că nu se resemnează cu dispariția dv și continuă să vă caute suspectând și de mine și ai mei care lucrăm la restaurant. Massimo fiul patroanei a stat cu ochii pe noi continuu de când a-ți dispărut de pe plajă. Patroana a văzut în ce hal erau celelalte fete, crezându-le bete și era supărată din cauza d-tale că nu te-ai arătat deloc în restaurant, să o saluți și ai plecat fără veste. Massimo i-a spus că amicul dumitale Marco, te-a scuzat pentru că a trebuit să pleci degrabă, fiindcă acasă ți s-a întâmplat ceva neprevăzut.Tot ce spun e adevărul. Eu v-am adus aici geanta care rămăsese uitată pe plajă, uitați-vă dacă aveți totul în ea ca să nu mă faceți apoi și hoață și plecați de aici vă rog, dacă credeți că eu mint!
Între timp Desire se așezase distrusă și epuizată pe marginea bărcii și privea împietrită în gol, strângând în brațe geanta în neștire suspinând cu greu, cu lacrimile ce curgeau în voie prelingându-i- pe buzele crăpate și pe obrajii învinețiți. Anca, în ciuda supărării ce i-o provocase cu vorbele-i necugetate, simțea că i se rupe sufletul de durerea și umilința acelei femei. A trebuit să riște să-i dezvăluie adevărul fără s-o menajeze, astfel indiferent ce va decide să facă pe parcurs, cel puțin ea avea cunoștință de ce i se întâmplase și va ști la ce să se aștepte de la cei, ce-i credea prieteni.
Desire se adună puțin din răvășeala teribilă ce-i răscolea toată ființa de oroare și zice cu voce pierdută Ancăi:
– Continuă, nu mă asculta cum delirez!
– Amicii dumitale… scuze, invitații dumitale sunt disperați și furioși că nu au putut duce la bun sfârșit mârșăviile lor și vă rog, făceți-mi o mică favoare și nu le spune-ți că eu v-am scos din mâna lor, lipsindu-i de distracție, ci că ați plecat singură, altfel ei se vor răzbuna pe mine și ai mei pentru că am dorit să vă salvăm crezând că facem bine! Nu mi-am închipuit că pot greși față de dumneata și acu mi-am căpătat altă belea pe cap!
– Ooh doamne! Ați făcut bine, salvându-mă din mâinile acelor ticăloși și nu vă voi putea mulțumi îndestul, niciodată pentru acest mare bine. Scuză-mă te rog pentru vorbele mele necugetate de mai devreme! Erau vorbe spuse la disperare. Te rog! Iartă-mă te rog și nu mă trimite afară, nu doresc ca ei să mă găsească! Nu! Nu! Sunt o proastă! Am fost o credulă și m-am băgat singură în necazul acesta. Încă nu-mi vine să cred că poate fi real. Acum îmi dau seama că felul cum eu mă simt, deși eram inconștientă în acele oribile momente când mi se întâmpla, confirmă cele ce mi-ai spus și alte lucruri pe care am greșit ignorându-le din iubire pentru un om nedemn. Spune-mi te rog cum te cheamă și nu mă lăsa singură!
– Anca! Anca mă cheamă!
– Nu mă lăsa, Anca! Îți mulțumesc că ai avut curajul să-mi vii în ajutor! Sunt confuză și distrusă, de aia spun tâmpenii! Trebuie să merg acasă! Da,da! Trebuie să ajung acasă și să mă spăl…să mă spăăl ca să scap de murdăria asta care simt că e peste tot, pe mine și înlăuntrul meu. Să mă spăl! Repede,repede, să mă spăl!…
Îngâna Desire învârtindu-se pierdută prin magazie și strângând în neștire mâna Ancăi neslăbind-o o clipă, de parcă era unicul lucru sigur în marea neorânduială și haosul din mintea și sufletul său.
Anca a priceput că e în stare de șoc și că e periculos să mai stea acolo. Îi spune, strângând-o de umeri încercând s-o calmeze :
– Dominșoară!
– Desire! Spune-mi Desire și atât!
– Bine! Desire, liniștește-te! Trebuie să plecăm de aici degrabă, înainte să fim văzute sau auzite. Mă tem, că ei încă te caută și se pot întoarce, dacă nu au lăsat pe cineva să supravegheze împrejurimile. Acum îl chem pe tatăl meu la telefon, să vină să ne ia de aici cu mașina și ne spui unde te putem duce, ca să fii apărată și în siguranță. Îți sugerez să mergem la carabinieri, ei te pot apăra de acei delicvenți, sau să chemăm mai bine pe cineva din familia ta, părinții, să vină imediat să te ia, ei vor ști cel mai bine ce să facă și te vor ocroti cu siguranță. Noi suntem străini, cum bine ai spus mai devreme, nu avem acte și riscăm foarte mult draga mea, în plus nu avem o casă, stăm cu chirie într-o singură cameră la alți compatrioți.
– Nu, nu! Nu pot chema pe ai mei că-s plecați departe, în vacanță și nici la poliție nu mergem.Te rog! Te rog condu-mă acasă la mine! Acolo voi decide eu cum voi face. Te rog Anca, să nu spuneți la nimeni de rușinea aceasta a mea. Jură-mi, că nu vei merge nici la carabinieri, nici Vilmei patroana nu-i vei sufla o vorbă! Jură!
– Dacă tu nu vrei, noi ne vom ține gura Desire, însă e periculos pentru tine. Nu cred că te poți apăra singură de ei multă vreme.
Între timp Anca îl sunase pe tatăl său și el îi spusese că pot veni în parcare la mașină că nu e nimeni prin preajmă.
Anca îi dă tinerei femei un tricou și o pereche de pantaloni de ai săi să se îmbrace și ies tiptil din magazie, încuie ușa și merg spre parcare. Desire își amintește că mașina ei e în parcare și spune:
– Anca, eu cred că e mai bine să mergem cu mașina mea, căci trebuie să fie încă în parcare unde am lăsat-o aseară. Doresc foarte mult, ca tu să vii cu mine, acasă la mine. Nu mă simt bine și acum nu e nimeni acasă dintre ai mei. Nu mă simt capabilă să înfrunt această situație singură. Cred că voi mai avea nevoie de ajutorul unui prieten adevărat în care să mă pot încrede și îți cer să fii tu prietena mea Anca. Astfel eu voi confirma tuturor că am venit singură acasă inclusiv Vilmei, la nevoie voi confirma această variantă mizerabilului acela ce mi-e atât de rușine că l-am crezut prietenul și iubitul meu. Îi voi putea arunca în față că am simțit deși nu am putut reacționa și deși ei mă credeau inconștientă, îi voi face să creadă că nu eram. Le voi confirma că am reușit să mă ridic singură și să mă ascund de ei, astfel îndepărtând bănuiala de tine și de tatăl tău. Voi putea astfel să-i ameninț că-i denunț și vor sta departe de mine, cel puțin până voi decide ce voi face.
Anca ascultând-o pe Desire cum raționează a înțeles că deși suferea mult, depășise primul șoc.
Fără să stea pe gânduri îi zice:
– Cred că nu-i o idee rea. Stai, că-l sun imediat pe tata să-i spun. El trebuie să ne aștepte acolo să se asigure că nu e nici un pericol, să fim văzute. Te simți în stare să conduci?
– Da Anca, nu e trafic acum pe străzi, mă descurc cu tine alături! Spune-i tatălui tău că doresc să-l întâlnesc neapărat ca să-i mulțumesc personal imediat ce mă simt mai bine.
– Bine, îi spun!
Telefonul sună și Ștefan răspunde:
– Alo, Anca, ce se întâmplă, de ce durează atât, aveți cumva probleme?
– Nu tati, doar că Desire se simte mai bine și vrea să meargă acasă cu mașina ei și mă roagă ca eu s-o însoțesc. Zice că pentru noi e bine să nu se afle că am ajutat-o și să nu spunem nimănui ce s-a întâmplat. Și-a făcut ea un plan, eu o însoțesc acasă la ea și mă întorc la ziuă acasă, așa că stai liniștit tati!
– Mă tem pentru tine Anca, să nu intri în alte belele! Vă aștept în parcare copilă, să mă asigur că nu-i nimeni prin preajmă până plecați către casa ei. Unde are mașina parcată?
– Desire îmi spune că e în aceeași parcare cu a noastră, peste drum de local. Venim într-acolo acum.
– Puteți ieși, că acum nu-i nimeni prin preajmă. Eu sunt în apropiere și mă îndrept spre parcare. După ce vă voi vedea plecate , plec și eu. Sună-mă, când ajungeți acasă, să știu că a-ți ajuns cu bine! Pe mama ta o pun eu la curent. Sunt mai liniștit acum.
– Desire dorește să te cunoască și să-ți mulțumească personal pentru ajutor.
– Orice om cu suflet ar fi făcut același lucru și nu e nevoie de mulțumiri. Nu trebuie, să se gândească la asta acum. Spune-i lui Desire, să aibă grijă de sine și să fie mai atentă cum își alege prietenii în viitor. Sfătuiește-o să-i denunțe Anca! Să nu-i lase în pace!
– Îi spun tati însă asta va decide ea. Te pup!
Între timp au ajuns în parcare unde era parcată mașina lui Desire,un OPEL VECTRA nouă de culoare bej, au urcat și au plecat spre casa fetei unde au ajuns cu bine. Fiind abia orele patru de dimineață, parcarea și strada era pustii.

Va urma.

[Corina Militaru]

Desire pare salvată pentru moment, dar presimt că viitorul ei nu va fi prea bun.  :) Ai în continuare mici scăpări, le vei vedea la o recitire. Am citit cu interes și sunt nerăbdătoare să văd cum împletești ițele mai departe. :)