Ieri ne-a invadat biroul un nou programator de suflete. Şeful ne-a interzis nesupunerea, ameninţându-ne cu concedierea fără preaviz şi noi, trecuţi de o anumită vârstă, astfel, vom fi marginalizaţi înafara oraşului, a comunităţii, a naturii, efectiv ne vom trezi pe marginea prăpastiei, care este înfricoşătoare, aflându-se între două lumi, una existentă şi alta, despre care doar se presupune că ar fi.

     Toţi eram timoraţi, pe de o parte, de cunostinţele noastre lacunare în materie de informatică, dar dacă luăm per ansamblu, lacunare în orice domeniu, în unele eram chiar “delete”, ne uitam înspăimântaţi unii la alţii şi ne întrebam din priviri, altfel nu aveam voie: ce se va întâmpla cu noi? Dacă ne dovedim născuţi precoce? Veniţi pe lume cu picioarele înainte? Dacă se constată că ne-am maturizat înainte de vreme, forţaţi de împrejurări? Dacă se descoperă la ecograf că am o cistită netratată sau chiar anexită? Îmi va zice programatorul că nu pot face copii?! Gresit domnule suspus, copii am făcut la vremea mea, încă doi şi integri amândoi!

     Dacă ne va întreba tabla înmulţirii şi eu n-o voi şti doar clasic, din capul meu, dacă îmi cere să mă înregistrez audio şi eu numai vizual am exersat? Sau poate mă întreabă ce coeficient de inteligenţă am? Dacă voi zice prea puţin, mă aruncă în instituţii sociale, iar dacă îi voi zice pe cel real, mă va obliga să elaborez proiecte structurale pentru absorbţie de fonduri europene. Dacă îmi propune să fiu mamă - surogat? Eu voi fi nevoită să refuz sau să accept? Dacă îmi dă doi câini să-i cresc la bloc şi dacă refuz, mă va cataloga lipsită de sentimente comunitare, dar dacă îmi cere să sintetizez într-o singură propoziţie tot ce am făcut pentru oameni?!

     A sosit noul programator de suflete, iar noi nu mai aveam vreme să respirăm normal. Ne-a dat câte un număr şi câte o iniţială. Numărul primit nu corespundea nici cu vârsta, nici cu greutatea corpului sau a creierului, nu ca aş şti şi pe aceasta, dar totuşi deduc, că nu e departe de cea optimă, nu corespundea nici cu numărul anilor în care m-am simţit abandonată, oare chiar ce reprezintă acest număr impersonal?

     Numărul dorinţelor împlinite sau al celor neîmplinite? E foarte greu de ghicit, dar poate că nu asta se urmăreşte. Am primit pe lângă un număr incognito, şi o iniţială, dar nu ştiu ce să fac cu ea? Să public sub acest nume, dacă voi vrea să devin scriitor? Poate e iniţiala sortitului cu care aş putea fi fericită că iniţiala celui, cu care am devenit nefericită, o ştiu… poate vreau să cunosc prea mult şi coeficientul meu de inteligenţă nu e sortit să spargă toate parolele. Tragedie intrapersonală.

     Programatorul de suflete ne-a aşezat într-un rând aleatoriu. Am rămas toţi dezarmaţi. Cum? Nu există niciun criteriu? Dar acest fapt este revoltător! Nu contează crezul uman, nici cel politic? Nu se ia în considerare câţi bani am? Nici câţi am risipit, dar câţi am dat la săraci, nici acela nu contează? Nu, că dacă am dat prea mulţi înseamnă că am fost corupţi, dar cu un firicel de conştiinţă, cum dai muştele pe alţii, ori dacă am dat prea puţini, nu trage la cântar oricum.

     Ne-a cerut să ne întoarcem către scenă, unde trona el la un pupitru de comandă. Ne-a rugat să ne îndepărtăm unul de celălalt la o distanţă cuvenită, nu prea aproape să nu avem ocazia să fim intimi, dar nici prea departe să uităm unul de celălalt şi să ne lăsăm să ne absoarbă peisajul. Ne-am îndepărtat de unii şi ne-am apropiat de alţii.

A început instrucţia:

Lecţia Nr.1. Ori de câte ori voi apăsa pe un beculeţ galben, dvs aveţi sarcina să jucaţi rolul unui fenomen din natură, care are culoarea galbenă, un fel de pantomimă. Producţiile cele mai potrivite vor fi cotate cel mai bine. Nu vi se comunică rezultatele decât la sfârşitul probelor.

Mă uitam în jur, vedeam că una se îmbrăca în petale de păpădie, o floare nevinovată a copilăriei, altul se transpunea în soare şi se apleca asupra unei mări de necuprins, dar el tot încerca s-o cuprindă, una s-a deghizat indiancă şi şi-a pus un batic galben de camuflaj peste faţă, să nu se vadă semnele prevestitoare de luptă, dar ochii îşi trăiau viaţa independent. Ce să fiu, mă întrebam, ce aş putea fi înafara de ce sunt? Brusc m-am ascuns într-un spic de grâu, mă pricepeam la ascuns şi savuram mângâierea vântului din sud- est, nimeni nu ştia de ce zâmbesc.

 

Lecţia Nr.2. Ori de câte ori voi apăsa pe butonul verde, trebuie să vă prefaceţi într-un rod al naturii. Unul s-a făcut frunză şi s-a cocoţat pe cornişă, parcă era vrejul de fasole. Altul a îmbrăcat un costum de trestie şi oferea oricărui vizitator un pumn de zahăr, un coleg, care a citit mult SF, s-a vopsit în extraterestru să ne speriem de el, fiind o arătare extrauterină. Eu m-am preschimbat într-un simplu pepene, aveam silueta necesară, iar sufletul meu aprins era bine ascuns în profunzime.

 

Lectia Nr.3. Ori de câte ori voi apăsa pe butonul albastru, încercaţi să fiţi câte un animal de culoarea albastră! Ne uitam dezorientaţi unul la altul, cine a mai auzit aşa ceva, animal albastru! Entuziasmul umbla somnambul printre noi, pe cărări rătăcite, căutam în poveşti cunoscute şi necunoscute, pe internetul creierului, să descoperim animale albastre. Unul s-a făcut peşte oceanic cu colţi fioroşi, altul a devenit zmeu transcedental, eu mă prefăceam într-o libelulă străvezie în lumina albastră a amurgului, săream de pe o planetă pe alta şi împrăştiam stele căzătoare în jurul meu, din cele culese din Ploaia  Perseidelor.

 

Lectia Nr.4. şi ultima. Ori de câte ori voi apăsa pe un buton roşu trebuie să mimaţi un sentiment, o emoţie, în aşa fel încât să nu le recunoască nimeni dintre colegii dvs. Toţi stăteau pe gânduri ce să facă să fie mai greu de ghicit…unu cânta o serenadă sub balcon, toţi au ştiut, că e Romeo, cel îndrăgostit, altul ştergea lacrimile mamei, era rolul băiatului rătăcitor, cineva ridica un copil către cer şi sugera sentimentul de mândrie al părintelui, toate au fost ghicite pe rând. Eu m-am făcut o mică buburuză, care se căţăra pe firul ierbii, tot mai sus, pănă în vârf, unde am început să mă leagăn tot mai tare, să oscilez şi să ating marginile lumii, ştiam că pot să cad, dar mă ţineam strâns de crenguţa firavă şi nimeni nu a ghicit, că eram: ultima şansă!

 

     După un sfert de oră s-a deliberat, punctajul maxim se acordă lui 61A si 59S! Aplauze. Felicitări. Ca premiu, se oferă o pastilă mică, roşie, pastila fericirii. Ooooo! strigau toţi impresionaţi.

-Fe-ri-ci-re! Fe-ri-ci-re! aclamau colegii de birou şi aşteptau extaziaţi, ca cei doi nominalizaţi să înghită pastila fericirii!

-Nu, am strigat către 61 A, că eu eram 59S. NU! Pastila nu trebuie înghiţită!

Fericirea noastră nu stă într-o pastilă!

-De acord, a zis 61 A. Fericirea trebuie înfăptuită şi atunci durează mai mult decât efectul oricărei pastile!

-Şi va fi o stare naturală! – a mai completat 59S, care eram eu.

     Toţi i-au aplaudat şi i-au îmbrăţişat, erau de acord, au realizat că fericirea poate fi mai accesibilă decât orice închipuire.

Programul a eşuat, nu şi-a atins scopul final. Programatorul de suflete a fost destituit. Iar de atunci nimeni nu a mai perturbat liniştea biroului scufundat într-o muncă măruntă, dar utilă.

Vizualizări: 288

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Multumesc, Mihaela, pentru incantare!

Surogat de fericire...

M-a impresionat textul. Eu am mers cu mintea spre SF. Îmi place foarte mult acest gen literar. Şi tu ai mers până la un punct foarte aproape de final. Ştii ce n-aş fi scris eu? Concluzia. Aş fi pus-o cumva sub mister, nu pe palmă. Mi-a plăcut foarte mult cum au fost tratate sufletele, puse la probe şi mai ales m-a fascinat simţurile, grijile  premergătoare acestor probe. Câte probleme îşi făceau fiecare chiar şi în timpul probelor...

Sau aş scoate aceste două dialoguri. Însă este doar o propunere.

-De acord, a zis 61 A. Fericirea trebuie înfăptuită şi atunci durează mai mult decât efectul oricărei pastile!

-Şi va fi o stare naturală! – a mai completat 59S, care eram eu.

Dar fiecare cu imaginaţia sa şi cu dorinţa sa. Eu am citit cu multă plăcere!

Sofy

Ceva trebuie sa ne scoata din rutina zilnica...

Deosebit de interesanta ideea , lectia despre ce inseamna fercirea...cred ca a fi fericit inseamna a fi inteles...

Frumos scrisa,fara angoasa de a nu fi mimat bine...

Consider ca doza de mister, strecurata prin exercitiile pt suflete, se poate finaliza cu o nota de stabilitate expresa.

Multumiri calde pentru rabdare si aplecare.

 Sincă a spus :

Surogat de fericire...

M-a impresionat textul. Eu am mers cu mintea spre SF. Îmi place foarte mult acest gen literar. Şi tu ai mers până la un punct foarte aproape de final. Ştii ce n-aş fi scris eu? Concluzia. Aş fi pus-o cumva sub mister, nu pe palmă. Mi-a plăcut foarte mult cum au fost tratate sufletele, puse la probe şi mai ales m-a fascinat simţurile, grijile  premergătoare acestor probe. Câte probleme îşi făceau fiecare chiar şi în timpul probelor...

Sau aş scoate aceste două dialoguri. Însă este doar o propunere.

-De acord, a zis 61 A. Fericirea trebuie înfăptuită şi atunci durează mai mult decât efectul oricărei pastile!

-Şi va fi o stare naturală! – a mai completat 59S, care eram eu.

Dar fiecare cu imaginaţia sa şi cu dorinţa sa. Eu am citit cu multă plăcere!

Sofy

Comentariul dvs ma incanta. Ma bucur mult ca apreciati ideea.

Sunt de acord, a fi fericit inseamna a fi inteles, plus capacitatea de a picura surprize inedite intr-un pahar comun, asezat la umbra lumanarilor aprinse.


lecu rodica a spus :

Ceva trebuie sa ne scoata din rutina zilnica...

Deosebit de interesanta ideea , lectia despre ce inseamna fercirea...cred ca a fi fericit inseamna a fi inteles...

Frumos scrisa,fara angoasa de a nu fi mimat bine...

Frumos doamnă Suzana! Mi-a plăcut ideea! Fericirea din pastilă ar fi una sintetică, fără substanţă, ca un... anestezic al simţurilor!

Sau ca un excitant exuberant!

Multumesc, Cristina pentru lectura!

"eu m-am făcut o mică buburuză, care se căţăra pe firul ierbii, tot mai sus, pănă în vârf, unde am început să mă leagăn tot mai tare, să oscilez şi să ating marginile lumii, ştiam că pot să cad, dar mă ţineam strâns de crenguţa firavă… şi nimeni nu a ghicit, că eram: ultima şansă!" Minunat, Suzana!

Mi-a placut in mod deosebit. Felicitari!

Drag de gandurile tale!

Frumoasă parabola fericirii pe care ți-o închegi din micile  gesturi cotidiene.Interesant personaj  programatorul de suflete . Uuuuf  , există și ne manipulează ,  ne fură identitatea , ne adună în grămezi amorfe . Noroc cu tine ,59 S , scuze , Suzana!Prețuire!

Asa-i, Gabriela, programatorul de suflete exista! Si ne manipuleaza!

Pretuire si din partea mea!

brusc m-am ascuns într-un spic de grâu, mă pricepeam la ascuns şi savuram mângâierea vântului din sud- est, nimeni nu ştia de ce zâmbesc

eu m-am făcut o mică buburuză, care se căţăra pe firul ierbii, tot mai sus, pănă în vârf, unde am început să mă leagăn tot mai tare, să oscilez şi să ating marginile lumii, ştiam că pot să cad, dar mă ţineam strâns de crenguţa firavă… şi nimeni nu a ghicit, că eram: ultima şansă!

Două  foarte frumoase fraze din textul dvs.

Totuşi ... 

mă întreb cum oare, păpădia, soarele, indianca si spicul  au ajuns fenomene ale naturii?

Cât despre extraterestru ce sa mai vb. daca era verde era un rod mai necopt, ca şi frunza şi vrejul :)

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

 Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasile Burduşa îi place postarea pe blog Teama de cărări a lui Trandafirul
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Seara de bal a lui Trandafirul
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Seara de bal a utilizatorului Trandafirul
cu 7 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Maluri fără trepte a utilizatorului autor necunoscut
cu 14 ore în urmă
Camelia Ardelean a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vreau! a utilizatorului Ionel Mony Constantin
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de giurgiu maria
cu 17 ore în urmă
giurgiu maria a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lacrime și sete sub ploaia de stele a utilizatorului giurgiu maria
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog nu și nu a lui nicolae vaduva
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nu și nu a utilizatorului nicolae vaduva
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Teama de cărări a utilizatorului Trandafirul
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Autumnalia net a lui Costel Zăgan
cu 18 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Autumnalia net a utilizatorului Costel Zăgan
cu 18 ore în urmă
Lui Ion Lazăr da Coza i-a plăcut videoclipul lui nicolae vaduva
cu 20 ore în urmă
Ion Lazăr da Coza a comentat în legătură cu fotografia lui Ion Lazăr da Coza
cu 21 ore în urmă
Utilizatorului Mihaela Chitic îi place postarea pe blog Sa stai de veghe a lui CALOTA RODICA
ieri
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nu și nu a utilizatorului nicolae vaduva
ieri
Mihaela Suciu a comentat în legătură cu fotografia lui Ion Lazăr da Coza
ieri
Ioniţă Gabriela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nu și nu a utilizatorului nicolae vaduva
ieri
Utilizatorului Ioniţă Gabriela îi place postarea pe blog nu și nu a lui nicolae vaduva
ieri
Mihaela Suciu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog nu și nu a utilizatorului nicolae vaduva
ieri

frecvență trafic

© 2018   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor