E ger. De ,,crapă pietrele’’. Nu-i deajuns gerul, mai şfichiuieşte şi un aprig de vânt, care vine să-i dea tărie, gerului. Ajung acasă cu nasul degerat, urechile înroşite şi picioarele ,,bocnă’’. Aprind focul, îmi frământ un pic de aluat şi coc două turtiţe pe tigaie. Doar căldura pâinii reuşeşte să-mi alunge frigul, pătruns până în măduva oaselor. Gustul pâinii, în plină iarnă, este unul de limonadă, căldura ei este parcă de nisip încins şi dogoare de vară…

E arşiţă. Cu o sacoşă de in, bine împăturită de mama, o iau la pas. Îl strig pe Ţompi. Leneşul, abia catadicseşte să se ridice de la umbra zarzărului din faţa casei. Totuşi, ştie foarte bine programul de ora două după amiaza şi, după un căscat de tot râsul lumii, începe să se gudure, bucuros de drumuială. Nici ţipenie de om nu-i, pe drumul prăfuit. Pietrişul de pe şosea, încins, ar lua foc, de n-ar fi pietriş… Paşii ne sunt leneşi, nu prea avem spor. Ştim că oblonul nu se ridică niciodată mai devreme de ora cinci, aşa că avem de aşteptat, nu glumă! Măcar de ar fi deschis nea Gore sifonăria, să ne mai bălăcim un pic în apa rece ce pluteşte pe cimentul acoperit doar de vreo două scândurele. Un car cu boi, mai leneşi chiar şi decât noi, greoi din cauza poverii pe care o duc, reuşeşte să ne depăşească.
Ajungem la Alimentara. Pe un perete lateral, pietroiul încins, poziţionat în mijloc, îşi înalţă colţurile către oblonul situat la o înălţime mai mare decât un stat de om. Înafară de mine şi de Ţompi, nu a mai ajuns, deocamdată, nimeni. Mă aşez pe bordura de piatră, încinsă şi ea, îmi scot papucii, şi îmi scald tălpile în ţărână. Nu mi-au fost de nici un folos, papucii, înafară de a lipi dogoarea pământului de pielea bătătorită. Las sacoşa împăturită pe pietroi -semn că sunt prima venită- cu papucii de strajă. Ţompi se rostogoleşte nebun, se aşează pe spate, îl scarpin şi îl smotocesc puţin. Îl îndemn să mergem. Ocolim alimentara şi ajungem de cealaltă parte a clădirii unde, în două odăi răcoroase, avem noroc mare: nea Gore pornise sifonăria, se auzea de aici bâzâitul maşinii. Înăuntru, răcoare. Pe jos, ciment, şi baltă. Ne bălăcim, ne răcorim.
- Săru’mâna, nea Gore!
- Să creşteţi mari! Iar sunteţi primii, la pâine!
- Păi, da, ca de obicei!
- Iaca, e gata şi limonada, pentru tine!
- Nea Gore, nu prea mi-e sete, aşa... Că nici bani nu am, decât pentru două pâini, atât avu mama să îmi dea…
- Lasă banii, că mi-i aduci când oi avea! Ia, colea, să vezi cum este asta, să-mi spui dacă-i bună. E reţetă nouă, din flori de lămâiţă, cu zeamă multă de lămâie, răcoroasă, numai bună pe arşiţă…
Cum putea să fie licoarea galbenă, dulce-acrişoară, acidulată, mirosind a lămâiţă, şi mai rece decât însăşi gheaţa?
- Săru’mâna, nea Gore! Data viitoare aducem banii, că ia ticu’ salariul…
Nu l-am auzit vreodată pe nea Gore să întrebe pe cineva dacă are bani, să plătească licoarea. Tuturor copiilor, de cum apăreau în uşă, la fel le spunea ,,iaca, e gata şi limonada, pentru tine!’’. Iar tu erai convins că licoarea aceea minunată este special creată pentru tine, că este unică, şi că alta la fel nu mai există în toată lumea!
Ne întoarcem la pietroi. Scot coarda din buzunarul rochiţei şi încep să o învârtesc. Ţompi mă urmăreşte cu privirea şi, ameţit de atâtea sărituri, adoarme. Au început să mai vină câţiva ceapişti. Oricum, ai au prioritate: au bon! Mai întâi primesc ei pâine, şi abia când se termină bonurile, cumpărăm noi, adică aceia din familiile cu ,,salariaţi’’, dacă avem noroc să mai rămână. De-asta şi era musai să fiu prima la pietroi, aşa încât, chiar de mai rămânea doar una, să fiu sigură că nu plecăm acasă cu traista goală!
Am obosit doar un pic, mă opresc şi mă aşez pe pietroi. Soarele ne arde creştetele şi abia spre cinci, aşa, când se mai mută el, ne mai revenim. Nu mai părăsesc deloc pietroiul, nu risc să-mi pierd locul fruntaş.
Nările ni se dilată, involuntar, aţâţate de mirosul care începe să le gâdile.
Un uruit se aude: se deschide oblonul! Toţi mă împing, din toate părţile. Alunec de pe pietroi. Mă împiedic de un papuc şi cad peste Ţompi care, loial, nu se deslipeşte de mine. Ştie şi el că trebuie să muncească, să-şi câştige pâinea, dacă şi-o doreşte! Mă ridic printre fuste, şorţuri şi basmale, care mai de care mai prăfuite şi transpirate, mai mult, parcă, decât mine şi Ţompi, la un loc. Înainte de a-mi îndrepta bustul, mâna dreaptă deja este ţintită în sus, cu hotărâre. Vânzătorul de la ghişeu ştie, auzind larma, că sunt pe acolo, pe undeva. Nu îi înşel aşteptarea, niciodată! Ia două pâini calde şi le apleacă, făra să mă vadă, spre mâna în care strâng banii cu încrâncenare. Reuşesc să ridic şi cea de a doua mână şi, apropiind-o de astălaltă, strîng cu putere pâinile. Slăbesc strânsoarea banilor, aşa încât vânzătorul, lăsând pâinea, să poată lua banii. Ura, am reuşit! Cu pâinile strâns lipite de piept, îmi fac o cărare printre cei ce continuă să mă îmbulzească, invidioşi. Înainte de a ieşi ,, la liman’’, deja aud în urmă oblonul, trântit cu putere: ,, gata, s-a terminat pe azi, nu mai este niciuna! Mâine, care om mai trăi până atunci…’’, aud, invariabil -departe, de acum- în urma noastră.
Picături mari de sudoare mi se scurg pe faţă, simt gustul sărat cum se strecoară printre buze. Ţompi arată de parcă ar fi fost salvat din balta de la Livadie, unde mai ajungem câteodată, la scăldat.
Rup un prim ,,colţ’’ de pâine. Oricât de foame şi poftă mi-ar fi, nu pot să nu mă sacrific: îl dau tovarăşului meu credincios. Rup un al doilea ,,colţ’’. Niciodată nu am înţeles de ce îi spuneam colţ, deşi pâinea era rotundă…
Avem destul timp ca, până acasă, să ne ospătăm cum trebuie.
- Reuşirăţi?
- Da, mamă, reuşirăm!
Sar într-un picior, bucuroasă că o văd pe mama mulţumită. Ţompi se rostogoleşte prin ţărână, de bucurie că mă vede sărind într-un picior. Iau coarda, ies în drum şi încep să pitrocesc ţărâna încinsă.

În toiul iernii, când este ger încât crapă pietrele, muşc din pâinea caldă şi nu pricep de ce simt un gust de limonadă cu miros de lămâiţă, iar căldura ei este de nisip încins şi arşiţă de vară…

Vizualizări: 151

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Da! Pâinea cea de toate zilele... căpătată, obținută cu greu, cu mult efort în acea vreme. Dar am uitat... și nu e rău. Doar gustul ei, atunci când îl mai afli, aduce senzația mai aproape, așa cum bine ai punctat, de vremurile crunte.

Un  text excelent. În primă instanță nu înțelegi de ce începe cu iarna și imediat se continuă cu vara... Dar ajungi să înțelegi și aceasta este de fapt, ceea de sporește farmecul lui. Fără prea multe amănunte, fără prea multă elegie, deși ar fi fost îndreptățită... Un  text tragic tradus prin mintea de copil, care se bucura de orice și pentru care coada și înghesuiala, lupta pentru pâine erau firești.

Mi-a plăcut mult, felicitări!

Sofi

ps: eu nu am trecut prin asta, am crescut la oraș. Dar știu de bonuri, când pâinea se tăia în două sau în patru. Plecai acasă cu trei sferturi de pâine... sau cât aveai pe bon.Era o pâine ovală de vreo 2 kg. Dar ce bună era, semialbă, ce gust avea... și ce miros era în brutărie.

Vă mulţumesc frumos, doamna Sofia! Mă bucur mult fiindcă v-a plăcut!

Nu-i rău, însă trebuie să iubești mai mult gramatica și redactarea.

da Coza

Amintiri olfactive... tare mult mi-a plăcut!

Cu drag,

Nikol

Mulţumesc frumos!

Vă muşţumesc mult pentru comentariu. Nu m-am mai ,,pus la punct'' cu gramatica, ştiu că redactare lasă de dorit. Nu am mai citit însă, de o viaţă şi acest lucru se vede. Mă străduiesc!  

Ion Lazăr da Coza a spus :

Nu-i rău, însă trebuie să iubești mai mult gramatica și redactarea.

da Coza

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia îngerului cu o singură aripă a utilizatorului Costel Zăgan
cu 4 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog vorbind despre felul în care arăți a utilizatorului petrut dan
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Stanescu Valentin îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În spatele soarelui a utilizatorului Nikol MerBreM
cu 14 ore în urmă
Utilizatorului petrut dan îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sonetul călătorului a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
petrut dan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog precum un sticlar ce modelează obiecte cu respirația sa controlată a utilizatorului petrut dan
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul călătorului a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog locuiesc deasupra unui supermarket chinezesc a lui Nuta Craciun
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog În spatele soarelui a lui Nikol MerBreM
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lacrimi a lui Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Nimic nu e visare a lui gabriel cristea
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Aştepţi tăcut să te întorci acasă a lui Camelia Ardelean
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Lună destrămată a lui Camelia Ardelean
cu 16 ore în urmă
Postare de log efectuată de Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Sonetul e-o mătase deşirată a lui Camelia Ardelean
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Cu traista-n băţ am pribegit prin lume a lui Camelia Ardelean
cu 16 ore în urmă
Stanescu Valentin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog VALENTA azi de ziua ta a utilizatorului Stanescu Valentin
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Mai lasă-mă o vară (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Figuri de lut (sonet) a lui BOTICI GABRIELA
cu 16 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor