O lansare de carte ca o poveste fără sfârșit

[chindea maria elena]

Poveste despre...

 

A fost odată ca niciodată... a fost anunțată o lansare de carte. Doi poeți și-au împletit mirific respirări în diafanul metaforei, fiecare păstrându-și intact freamătul,  ritmul interior al revelațiilor! Și-au amestecat vocabulele în scocul iubirii și au desenat tablouri de viață! Culorile a două spații geografice total diferite precum și pulsațiile contrastantelor percepții ale realității au dat o tușă incredibilă zicerilor poematice! Două vibrații asemănătoare, două verbe distincte, două hașurări de spații în curcubeie ce-și înscriu ceruri sub altă nuanță preponderentă în respirația manifestării! Invitația a fost lansată în cele patru zări, a răspuns cine a știut, cine a vrut, cine a putut!

Ziua așteptată, dorită, temută a sosit! Sala Casei de Cultură (în incinta Primăriei) ușor, ușor se umple de oameni. Rude, vecini, prieteni, scriitori, critici... O lume colorată ca și obrajii celor doi poeți îmbujorați de emoție, înfrigurați așteptând ca valul acesta magic al evenimentului să treacă! Să treacă peste, prin ei, să se vadă odată ieșiți cu bine la malul celălalt. Mai mult  sau mai puțin întregi – dar dincolo de tastarea, parcă în lasere, pe trupurile lor a privirilor cercetătoare a celor ce-au venit să ia acasă cu ei (bine travestită în verbe) o bucățică din cerul fiecăruia!

Se citesc poezii din volumele fiecăruia precum și din Jurnalul Sentimental al amândorura, hașurări în acvamarin taie în emoțiile noastre un tablou liric! Un straniu animal mitic ia naștere și ne respiră umezeala atingerilor energetice, suntem învăluiți în haloul unei magii a luminii întrupate, puterea personalității lor ne acordează pianina simțirilor la același diapazon și sufletele noastre nu mai pot decât să valseze după muzica serafică pe care o aud! Povestea frumoasă a unei lumi într-o altfel de curgere a harului divin își țese plasa ca un păianjen măiastru asupra sălii, extinzându-și vraja de pe site-uri și facebook și asupra noastră – a celor care umplusem sala Casei de Cultură iar mai apoi curtea casei lui Adrian Păpăruz!

A fost odată ca niciodată... a fost o lansare de carte! Dar oare numai atât a fost? A fost o întâlnire de frumusețe, de iubire de viață, o întâlnire de creatori sculptând în marmora vieții cu dalta metaforei un ansamblu divin! A fost odată ca niciodată... o poveste care ne începe fără sfârșit de la începutul timpurilor! Și la care suntem participanți, sau doar simpli martori! Prin grație… A fost și va mai fi!

[gina zaharia]

 Gerra, mă bucur că ai fost alături de ei! Felicitări autorilor! Felicitări ție, că ne-ai povestit și nouă!

[Nuța Istrate Gangan]

Multumesc din inima:)
A fost o zi plina de emotii si surprize:)
Adrian Paparuz este unul dintre cei mai grozavi oameni pe care i-am cunoscut.
Un om frumos cu o familie frumoasa:)
Iar tu Gerra, multumesc ca ai fost alaturi de mine si de emotiile mele:)
I know...la un moment dat eram cu lacrimi in voce:)