Întrebare, întrebări...

[Nina Mariana Marcu]

Cioc, cioc.... E cineva? Se poate? E ușa încuiată? Pot să intru? 

[Corina Militaru]

Ninaa :)) Eu te aștept :)

[Sofia Sincă]

Intră fiică rătăcitoare!...

[Nina Mariana Marcu]

Mulțumesc, mulțumesc frumos, dragele mele doamne și, mai ales, o spun cu mândrie, dragele mele prietene, pentru primire. Pentru că îmi deschideți, iată, ușa. Pentru că e o ușă, de fapt, nu un zid. E drept, am și rătăcit pe ici, pe colo, în vara asta. Dar, mai important, mi s-au stricat calculatoarele și nu am mai putut să scriu. Sunt și acum stricate și e of mare pe mine cu laptop-ul. El e deștept și eu nu țin pasul cu el. O să continuu să postez și restul romanului "Rug pe rugă". Desigur, cât e scris și, poate, cât voi mai scrie la el. Deși, trebuie să vă mărturisesc, dragele mele prietene, că tocmai am avut revelația că trebuie să scriu romanul anului... asta, romanul secolului. Seeeeeeerios! M-a lovit, așa... Unul la care nu am scris încă nicio vorbuliță, dar căruia, în minte, i-am turnat fundamentul. Ceea ce înseamnă că îl voi lăsa un pic la garaj pe cel din care postez acum. Desigur, zic să merg, în limita timpului, cu amândouă. Acum realizez că, la toate cărțile pe care le-am scris, totul a mers repede. Chiar și la acelea administrative, despre primari și alte chestii de gen. Numai cu "Rug pe rugă" a stat altfel treaba. L-am început acum câțiva ani, s-a întâmplat ceva care a deturnat total viața mea și l-am lăsat deoparte, acum mă bate iar gândul să nu-l mai consider cel mai important... Nu-i frumos din partea mea, știu. Însă, acum postez, iată, romanul. De îndată... M-am întins la vorbă mai mult decât e cazul și îmi cer scuze. Vă mulțumesc încă o dată pentru tot.  

Sofia Sincă a spus :

Intră fiică rătăcitoare!...