Iarnă... Ninge des, hotărât. Oraşul este animat şi grăbit – aşa, ca la oră de vârf, când se încheie programul de la serviciu, iar cursurile se apropie de final. Şi se lasă şi seară – tot grăbită. Numai eu... Eu nu iuţesc pasul, deşi, la un moment dat, am avut impresia că am intrat în ritm. Dar prea mult am vrut să revăd aceste locuri, să le recunosc. Timpul petrecut în străinătate, departe, m-a apropiat de oraşul natal, la un alt nivel – al emoţiilor, al amintirilor, al dorului de casă. Iar acum, m-am întors! Pentru o perioadă scurtă însă.

Păşesc prin locuri des străbătute, cu ani în urmă, întâlnesc vechi cunoştinţe, văd şi simt cum ninge... aici! Mă intersectez cu diverşi trecători, călăuziţi, probabil, de un interes precis, în drumul lor, chemaţi şi aşteptaţi la destinaţie, presaţi, mai mult sau mai puţin, de seara de iarnă, deranjaţi, poate, de ninsoarea abundentă şi mă opresc! Mă opresc şi, deşi sunt destul de sigur, mă întreb: Să fie, oare, Dorin?

Vine din faţă. Înaintează şi, pentru un moment, am crezut că m-a recunoscut. Face însă câţiva paşi spre dreapta şi urcă treptele clădirii de birouri pe lângă care tocmai trec şi eu.

– Dorin?!

Îi rostesc numele, nu ştiu de ce, cu o oarecare reţinere. Se opreşte. Îl aştept în dreptul treptelor. Mă priveşte nedumerit dar, după scurt timp, coboară şi-mi întinde mâna, zâmbind.

– Fabian! De când...

M-a recunoscut! Am fost colegi de clasă în liceu.

– 18 ani au trecut! îi răspund.

– Şi cam de vreo 16 ai plecat din ţară?

Confirm.

– Ai mai venit de-atunci? Te-ntreb pentru că... nu te-am mai întâlnit!

– Acum...

– Nici colegii nu mai ştiau nimic despre tine. Cei cu care am ţinut legătura, cel puţin.

– Ei ce mai fac?

– Rareş lucrează la o firmă de construcţii, aici, în localitate. Marian e profesor de istorie chiar la liceul unde am învăţat noi. Daria – medic pediatru. Ce să-ţi spun? Mulţi dintre ei s-au căsătorit, au copii.

Loria! Nu mi-a zis nimic despre ea.

– Dar, Loria?

– Loria?!

Dorin se uită la ceas şi, după o scurtă pauză, cu bucurie, dar şi cu un sentiment pe care nu ştiu cum să-l interpretez, îmi răspunde:

– Loria e soţia mea! Nu ai aflat?!

Tresar. Loria!

– V-aţi căsătorit?!

– Da! Anul acesta împlinim 10 ani de căsnicie! Şi avem doi copii – două fetiţe!

– Să vă trăiască!

– Mulţumim!

Loria – soţie şi mamă. Soţia lui Dorin! În amintirile mele însă, va rămâne, pentru totdeauna, imaginea ei din liceu – o adolescentă cu părul blond şi ochii verzi, pentru care am simţit, pentru prima dată, cu adevărat...

– Ei, dar iat-o! intervine Dorin.

Glasul lui mă determină să o „părăsesc” pe Loria din anii de liceu şi să o descopăr pe cea de acum. O văd cum coboară treptele clădirii de birouri – aceeaşi atitudine, mişcări delicate şi rafinate. Părul pare să-i fie vopsit într-o nuanţă închisă. Iar ochii? Nu pot să revăd culoarea lor în înserare, la lumina lămpilor, însă sunt sigur că am citit în ei o sclipire.

– Bună seara!

Şi o emoţie, în glas.

– Loria, uite-l pe colegul nostru, Fabian! i se adresează Dorin, încântat parcă să mă „prezinte” astfel.

– Fabian!

Ştiu că m-a recunoscut de prima dată când m-a zărit. Sau poate că îmi fac iluzii. Cine ştie? Dacă m-a uitat demult? Dar, cum să-mi explic totuşi sclipirea pe care i-am surprins-o în privire şi vocea-i emoţionată? Nu, nu mi s-a părut!

– Loria!

Ce să-i spun? Dorin surâde. Să fie un semn al fericirii sau al orgoliului? Poate, al iubirii?

– Te-ai întors de multă vreme în ţară?

Întrebarea ei mă obligă să-i dau un răspuns, să-i vorbesc.

– De câteva zile. Dar, nu pentru mult timp. În această seară am ieşit puţin în oraş şi...

– Tocmai venisem să te iau de la serviciu, când m-a strigat. Nu ştia că ne-am căsătorit! Că eşti soţia mea!

Reţinere şi triumf. Numai astfel pot să caracterizez atitudinea Loriei – pe de o parte – şi pe cea a lui Dorin. Zâmbesc şi cred că cel mai bine ar fi să plec.

– Vă doresc numai bine!

– Numai bine şi ţie! îmi urează Dorin, bucuros parcă de decizia mea.

– Şi ţie! aud, ca un ecou, cuvintele Loriei.

Mă îndepărtez şi... mă grăbesc! Mă desprind din scena în care tocmai am jucat şi, înaintând, mă întorc în timp... Doi adolescenţi – Loria, eu... Ningea la fel ca acum, dar poate mai feeric, mai armonios. I-am atins o şuviţă blondă, presărată cu fulgi îngăduitori. În acel moment, ochii ei verzi m-au privit diferit, cu afecţiune. De ce ne-am despărţit?! Îl revăd şi pe Dorin, care căuta să ne fie – uneori mai timid, alteori mai îndrăzneţ – în preajmă. De fapt, în preajma Loriei. Ştiam că şi el o simpatiza! Ne privea plimbându-ne, ne fixa mâinile împreunate. Eram noi doi – Loria şi cu mine – iar el, singur. Acum...

Am înţeles! Trebuie să mă desprind şi din amintire. Nu, nu să o uit! Să mă desprind eu din ea, aşa cum, mai devreme, m-am grăbit să „ies din scenă”. Îmi reiau ritmul, îmi recapăt liniştea, gândurile...

Vizualizări: 83

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

IMI PLACE!  Descrierea iernii, desfasurarea amintirii, intalnirea cu prima iubire, curg armonios, firesc. Finalul, este foarte reusit. O secunda de regret dupa care ...se reia ritmul. IMI PLACE!

Vă mulţumesc pentru comentariu şi apreciere, doamna Mara Sadoveanu!

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Sunetul stăpân al lumii a lui eunescu
cu 1 oră în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sunetul stăpân al lumii a utilizatorului eunescu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Gândul de marți a lui gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Gândul de marți a utilizatorului gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog parcă ieri a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog parcă ieri a lui Darie Giurgiu
cu 1 oră în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Doină în convalescență a utilizatorului Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog Doină în convalescență a lui Costel Zăgan
cu 1 oră în urmă
Vasile Grozav a contribuit cu răspunsuri la discuţia PĂSTRAȚI DISTANȚA a utilizatorului Vasile Grozav în grupul FILOSOFIE, MAXIME, CUGETĂRI, PROVERBE, GÂNDURI...
cu 3 ore în urmă
Vasilisia Lazăr (da Coza) a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lucea părul a utilizatorului nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza) îi place postarea pe blog Lucea părul a lui nicolae vaduva
cu 6 ore în urmă
nicolae vaduva a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Lucea părul a utilizatorului nicolae vaduva
cu 8 ore în urmă
Postare de log efectuată de nicolae vaduva
cu 9 ore în urmă
Postare de log efectuată de Costel Zăgan
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Și viață fără de moarte... a lui Ovidiu G
cu 10 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Și viață fără de moarte... a utilizatorului Ovidiu G
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Manipulare a lui eunescu
cu 11 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Manipulare a utilizatorului eunescu
cu 11 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Cântec (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 11 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 11 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor