Nicu Câmpineanu (fragment din romanul Priveghiul) Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Ianuarie 30, 2013 la 7:59pm

Nicu Câmpineanu (fragment din romanul Priveghiul)

I

mediat ce a venit din voiaj  tânăra pereche , « obosită şi plictisită de drum » - după cum ironic o caracteriza Adina  s-a mutat în apartamentele de pe Viilor şi au trăit câteva luni « fericiţi » . După două luni  Nicu Câmpineanu a fost chemat la cancelaria Mareşalului de către ofiţerul de gardă pentru a-i încredinţa o misiune. Fusese numit în fruntea unei comisii de cercetare a situaţiei armatei române de pe front. Ce se întâmplă cu armata română ? De ce a intrat în degringoladă ? Care e moralul trupelor ? Care e baza materială şi logistică?  Care sunt relaţiile dintre români şi trupele aliate? Să se facă ordine în evidenţe, câţi combatanţi, câţi morţi, câţi dezertaţi, câţi prizonieri? Care e moralul ofiţerilor superiori? Câţi dintre ei s-au predat ruşilor? Care e relaţia dintre superiori şi trupă? Trebuia să ia legătura cu comandamentul german şi de comun acord să analizeze toate datele şi să facă un raport complet Mareşalului.

Nicu Câmpineanu avu o senzaţie ciudată atunci când coborî din avion pe pământurile ruseşti- ,,să calc semeţ ca Cezar, fu primul lui gând- sau ca Napoleon” - îşi continuă el ideea în timp ce peste faţa lui pământie bătea un spic de zăpadă rece care-l făcu dintrodată foarte necomunicativ şi nervos, irascibil- fusese cuvântul lui- ,,probabil oboseala acumulată“, îşi dădea el cu părerea…,,Da, da!”, - îl aproba automat un ofiţer german de la gestapou care îl conduse la statul major, cartiruit în clădirile unui colhoz la marginea unei localităţi. Acolo Nicu fu informat despre mersul războiului, ascultă împreună cu doi ofiţeri superiori rapoartele S.D.-ului, R.S.N.A-aului şi gestapoului, date culese în secret de la unităţile româneşti care sabotau maşina de război germană. « Dumneata eşti omul Mareşalului, ce se întâmplă cu armata română ? » « Domnule feldmareşal, eu nu cred că armata română este răuvoitoare, condiţiile în care luptă ostaşii noştri sun foarte proaste : rău echipaţi, prost hrăniţi, cu un armament depăşit e greu să faci faţă unui război modern ! Pe de altă parte  comportarea unor ofiţeri şi soldaţi ai Raihului faţă de trupele româneşti i-a dezgustat pe români ! Domnul Mareşal v-a atras atenţia că soldaţi de-ai noştri care-au luptat vitejeşte au fost împuşcaţi de trupele dumneavoastră la Stalingrad, apoi ofiţeri şi subofiţeri români au fost trataţi prost de ostaşii dumneavoastră, li s-au rupt gradele şi au fost dezarmaţi şi maltrataţi, apoi trupele româneşti de sub comanda comandamentului german sunt supuse unui tratament neomenos, fapt nu tocmai normal între aliaţi ! » « Treaba asta a fost discutată cu Mareşalul Antonescu şi i s-au explicat la timp unele gesturi neprieteneşti ale unor ofiţeri germani, cred că acest fapt e de domeniul trecutului… »- a încheiat feldmareşalul Von Manstein. « Eu nu zic că ai noştri nu au nicio vină, rapoartele pe care le-am primit de la comandamente sunt cu totul nemulţumitoare… Soldaţii trebuie să înfrunte cu stoicism condiţiile vitrege ale războiului.  » « Alta e cauza , domnule maior  Câmpineanu, aţi avut nevoie doar de Basarabia, restul nu vă mai interesează ! »  «  Ce vreţi să insinuaţi cu Basarabia ? Basarabia ca şi Transilvania pe care-aţi făcut-o cadou ungurilor, sunt provincii istorice româneşti !- s-a supărat Nicu şi a încheiat discuţiile pe această temă- noi trebuie să vedem ce putem face să îmbunătăţim situaţia… ştiu că şi ai noştri au o mare vină, am informaţii că generali ca Ciupercă, Iacobici, Mazarini, Orăşanu şI Pălăngeanu se opun continuării războiului, ba mai mult, Iacobici, şeful statului major, a demisionat şi s-a opus la trimiterea de noi trupe pe front, în unele unităţi a pătruns propaganda comunistă şi soldaţii au dezertat sau s-au predat la inamic… Noi am luat măsuri: Consiliul de război a pronunţat peste 313 condamnări la moarte, 277 condamnări la muncă silnică pe viaţă,, peste 3600 condamnaţi la temniţă grea pe diferite perioade, ce vreţi, să condamnăm întrega armată română? »-a ridicat Nicu tonul.

Oboseala îi fusese fatală în acea zi, avea senzaţia că îl paşte o grea boală, chiar  i se ridicase şi temperatura la 39 de grade şi se băgase în pătură devreme. Nemţii i se păruseră neospitalieri, agitaţi continuu, cu tonul lor de comandă de superiori, vorbiseră cu « voi, românii », feldmareşalul îi făcuse o impresie foarte proastă, un schizofren care sucea ochelarii în mâini şi cita din scrisoarea trimisă de furer Mareşalului că«  românii se dezintegrează în Caucaz…  noi credem în statul nazist şi în idealurile lui… » comenta el pe marginea scrisorii şi clipea des din ochi, îi lăcrimau şi simţea nevoia să-i spele cu pleoapele …Apoi portretul lui Stalin găsit sub saltea , pitit probabil de celoveci când au părăsit satul… Nemţii îl puseseră pe perete şi trăseseră la ţintă în el că era ciuruit de gloanţe…Văzuse şi el o astfel de scenă când mai mulţi camarazi beţi se luau la întrecera care din ei îl lovesc în mustaţă…,,Se dezintegrează şi ei mai repede ca noi- gândea el, făcut ghem în patul de campanie- aici începi să vezi adevărata realitate…” Se dădea în el o luptă surdă, îi pătrunsese în suflet îndoiala şi-l măcina. Și adormi cu gândurile rătăcite. Se visă acasă la castel, cânta la pian, notele cădeau grele peste tot parcul, umplând liniştea aceea cu armonice sunete, aerul tare al primăverii aducea mirosuri de flori sălbatice din luncă, el lăsă pianul şi fugi în dumbravă, cum denumise mătuşă-sa ,Lili, din Moldova lăstărişul din luncă.  Aici începuse să se dea de-a berbeleaca precum făcea în copilărie, apoi culese o mână de ghiocei şi-i mirosea. « Ce faci aici, domnule Nicu ? »- căzu întrebarea Valeriei din senin. ,,Nu cred că e Valeria- şi-a zis el- Valeria a plecat la Brăila şi n-am mai văzut-o demult…”  « Ba Valeria este ! »- a insistat acea voce… şi imediat din acel buchet de ghiocei a început să curgă firişoare de sânge. « Nu, Nicule, nu mai strânge pumnul – mai zise acea voce- aruncă florile şi vin la mine! ».  ,,Asta e vocea Adinei”, a bănuit el şi a alergat spre lăstărişul din faţă. A găsit-o căzută jos printre mărăcini, era despletită, părul i se făcuse  ca nişte şerpişori, faţa desfigurată, gura stâmbă, era de-o urâţenie înspăimântătoare…  « Șarpele, Nicule, m-a muşcat  şarpele ! »- striga ea ca apucata. ,,E nebună Adina asta, e nebună !”, repeta el… Cântau brotăceii în luncă şi apa Bucovului venise mare, se topiseră zăpezile şi se năpustiseră şuvoaiele la vale, luna lumina pământul cu galbenul ei de un fantastic fără seamăn şi stelele sclipeau, licureau mai mult şi se jucau în clăbucii apei care curgea în valuri tulburi la vale. Câteva clipe Nicu nu mai auzise nimic, ascultase liniştea tulburătoare a nopţii şi-l apucase un tremur uşor, valea trăgea, era o răcoare plăcută care-i făcea bine. Peste aceste tăceri aude iar glasul Valeriei : ,,Niculeee !” şi apoi din acea monstruasă figură apăru un uriaş şarpe care-i încolăcise întrega-i făptură, dădea să fugă dar se împiedica prin iarbă şi cădea, se scula, făcea eforturi uriaşe şi cădea iar… A apărut apoi ca din senin Valeria şi i-a întins mâna şi-au fugit amândoi pe deal spre castel…Valeria într-o rochie albă noaptea părea ruptă dintr-un joc al ielelor care vin să-i lase pe iubiţi betegi. Aşa s-a trezit el, cu chipul Valeriei sub pleoape. ,,Doamneee, ce vise nenorocite!” Avea ochii umeziţi de lacrimi, sticla lămpii se afumase şi răspândise în toată camera un miros insuportabil ; privi pe geam, afară era totul alb, peste noapte ninsese, se-auzea viscolul în rafale urlând ca un balaur… ,,Iarna ruseasă ne va împotmoli pe toţi-gândi el- Napoleon a fost învins tot de generalul  iarnă…” Aici vine altfel, nu ca pe la noi, se deslănţuie peste toată câmpia rusească haotic, cu porniri neaşteptate cu munţi de zăpadă şi geruri năpraznice care îţi îngheaţă toate mădularele…Toate unităţile se retrăseseră de pe poziţii şi preocuparea principală a soldaţilor devenise focul, noaptea  cădeau soldaţii şi mureau de ger ca găinile cum cad de pe cracă de holeră. Îi lua de la picioare gerul, le pătrundea în tot corpul apoi le îngheţa inima. Din ţară îmbrăcămintea groasă sosea cu întârziere şi era luată de ofiţeri, până ajungea la soldaţii de rând se termina. Ura ascunsă faţă de război mocnea peste tot.

Nicu Câmpineanu cu colaboratorii lui se hotărâră să convoace comandanţii marilor unităţi cu şefii de stat major să le transmită ordinele Mareşalului. Voia să-şi încheie misiunea cât mai repede. Dădu ordin unui plutonier de la transmisiuni ca în termen de două ore să fie toţi la  şedinţă. Primul care venise fusese colonelul Răuţescu din Dolj care-i puse lui Nicu o întrebare cam ciudată. ,,Ce rost mai are această convocare ?” ,, Cum ce rost mai are, domnule colonel ?- se supără Nicu- noi suntem aici să servim patria, ordinele trebuiesc executate, ştiu că e greu, la Mărăşeşti ostaşii au luptat cu piepturile goale !”  ,, Da, dar la Mărăşeşti noi ne-am apărat sărăcia şi nevoile şi neamul, vorba unui mare poet, aici ce ne apărăm ?”- se întrebase  colonelul Răuţescu. « Ne apărăm moşia de acasă, domnule colonel ! »  « Și cei care n-o au ? » « Apără ţara de molima bolşevismului ! » ,,Vasăzică şi ofiţerii superiori au fost contaminaţi de molima comunismului”- gândi Nicu, şi încheie discuţia pe această temă. După care se aşezară la o masă într-o mică sală improvizată, unde sosiseră comandanţii. Nicu luă cuvântul şi transmise ordinele Mareşalului, mai strecură şi el câteva idei ; le vorbi de ofensiva din primăvară ordonată de fiurer, de pregătirea dispozitivelor de luptă, de întreţinerea armamentului, de grija faţă de trupă, de actele de indisciplină şi de sabotaj, de greutăţile prin care trece ţara, de bărbăţia şi patriotismul românilor…

De la şedinţă plecă singur  la  birou şi se aşternu să facă raportul către cancelaria Mareşalului, gândurile îl învăluiau, voia să plece cât mai repede acasă, se săturase de singurătate şi de mizerie. Unde erau clipele când îşi petrecea timpul cu Valeria ? Oare ce-o fi făcând ea acum la Brăila? În voiajul lui de nuntă cu Adina o căutase două zile şi nu dăduse de ea…şi acest colonel Răuţescu care-l călcase pe nervi, va trebui să-l raporteze Mareşalului… Trecuseră câteva luni, plecase de acasă toamna, o lăsase pe Adina în pat cu cele două albume de fotografii făcute în voiajul lor. Adina le punea pe teme, pe oraşe, pe ţări…şi dintr-o dată vestea lui care o surprinsese : « Adino, eu plec ! » « Unde ? »- îl întrebase ea curioasă.  ,,În război!”, răspunsese el sec.   ,,Și căsnicia noastră?”  ,,Acum este în joc existenţa noastră, nu mai discutăm despre căsnicie! “-i-o retezase el scurt. Apoi plecarea lui la Băneasa, i se părea că străzile Bucureştiului au ceva straniu în ele la sfârşitul acela de toamnă, o singurătate bolnavă învăluia tot oraşul şi nişte frunze zdrenţuite , zburau haotic peste tot luate de vânt. Și visul lui nenorocit cu acel şarpe care se încolăcise pe el…

Vizualizări: 50

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

M-am delectat cu acest fragment dintr-un roman istoric. Cel puţin eu asta deduc.

Textul este scris cu responsabilitate patriotică, cu documentare şi talent. Aşa mai aflăm episoade din adevărata faţă a războiului, suferinţele soldatului român, pus să lupte în umilinţe şi lipsuri acute, într-un război care nu era al lui, durerile nestinse.

Felicitări domnule Bucovu şi mai aştept!

Cu admiraţie, Sofy!

Mulțumesc Sofia!

Sofia Sincă a spus :

M-am delectat cu acest fragment dintr-un roman istoric. Cel puţin eu asta deduc.

Textul este scris cu responsabilitate patriotică, cu documentare şi talent. Aşa mai aflăm episoade din adevărata faţă a războiului, suferinţele soldatului român, pus să lupte în umilinţe şi lipsuri acute, într-un război care nu era al lui, durerile nestinse.

Felicitări domnule Bucovu şi mai aştept!

Cu admiraţie, Sofy!

Am citit cu interes.  Felicitari!

Cu prietenie,

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 7 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 8 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 10 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 13 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 13 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 13 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 14 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 14 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 14 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 14 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iarnă pentru Eminescu a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De ziua prieteniei vă spun: Bună seara! a utilizatorului C.Titi Nechita
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 15 ore în urmă
C.Titi Nechita a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Mijesc albastre flori a utilizatorului gabriel cristea
cu 15 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor