Știam că plec pentru două, trei săptămâni. Era sfârșitul lunii august. Aveam să mă întorc în noiembrie, cu două zile înainte de a împlini 19 ani.  După o călătorie fără incidente, am coborât cu două stații înainte de a ajunge la Timișoara. Sincer, m-am așteptat la ce-i mai rău, așa că nimic din tot ce-aș fi găsit acolo nu m-ar fi putut da peste cap. Mirarea a fost, când am aflat că IAS-ul acela de care se tot vorbea, era de fapt un vechi conac boieresc, e drept, lăsat în paragină ( interioarele se deterioraseră bine), dar de o frumusețe ireală, în care aș fi putut să stau toată viața și să scriu versuri. Și în jur doar vie, cât vedeai cu ochii. Răsărea soarele când am ajuns, era totul de o frumusețe magnifică. Ne aștepta un inginer, mai în vârstă, foarte cumsecade, care ne-a arătat ce aveam de făcut , în următoarele zile. Era simplu, aproape o joacă, ceea ce aveam de făcut în primele zile, până au venit ceilalți de-acasă. Strugurii nu erau copți încă. Așa că noi, trebuia să rupem câte o frunză mai veștejită,  ici colo, ca să vadă soarele strugurii și să-i coacă. Mai târziu, la facultate, am învățat că operațiunea este cunoscută ca  defoliere parțială, că se face spre a ajuta coacerea strugurilor și pătrunderea zemii, că e  foarte importantă,  prin care se îndepărtează o parte din frunzele situate la baza lăstarilor (mai bătrâne) spre a scoate la soare strugurii. Tot la Arad,  la Măderat, am învățat o mulțime de soiuri de struguri, să deosebesc strugurii de vin, de cei de masă , dar și soiurile din stațiunea experimentală , acolo, unde nu aveam voie să ne atingem de nimic.

Ni se aducea mâncare de trei ori pe zi, aveam camera noastră, cu trei paturi, era modestă, dar confortabilă și curată. Eram ca-ntr-o tabără. Dina și Anuța erau șefe de echipă, mai lucraseră acolo și-n vara trecută. Erau de o bunătate extraordinară, dacă le-ai fi spus că ai vreo problema, ar fi trecut prin foc , să te ajute. Și oamenii de acolo erau buni. Mai ales inginerul acela care conducea Ias-ul, care ne lasa cheile biroului când pleca acasă. Acolo stăteam toate trei seara, răsfățându-ne pe fotolii, ascultam muzică la radio și ne spălam în singura chiuvetă existentă în conac. Aveam acolo și uscător de păr. Povesteam până târziu și cântam.

După câteva zile a apărut și gașca mare, opt fete și patru băieți și mătușa care ne supraveghea pe toți și ne mai amenința din când în când, că ne spune părinților, atunci când "mai săream calu". Și strugurii s-au copt între timp, și muncă a devenit mai grea, dar și distracția mai mare. De la 7 dimineața, până la 7 seara eram în vie, la muncă. Aveam și o pauză de masă, la amiază. Mâncarea era bună, oricum ,noi o mâncam toți, cu poftă. Nimeni nu făcea nazuri. Primele zile au fost mai grele, până te obișnuiai să stai în picioare atâtea ceasuri. Apoi, seara, cântam, jucam, râdeam și ne distram până târziu, în noapte. Cântam toate, cocoțate pe ștraful tractorului. Și când mergeam și când veneam de la muncă. Niciodată nu-mi amintesc să fi cântat atât de mult. După ce epuizam repertoriul moroșenesc , începeam cu cel al formației Azur. Și urlam cât ne ținea gură:" Oare cum să cred/ C-ai plecat de lângă mine? Oare cum să cred? Pe brațe la nu știu cine? Oare cum să cred? Unde să te caut/?"  Și melodia aia cu armata "Stau în unitate/ Fac târâș pe spate/ Fac sectoare și plantoane/ Pân la liberare." Bine, eu nu prea aveam voce, dar ce mai conta. Toată lumea cânta. Dina în schimb avea o voce superbă, ea cânta cel mai frumos. Și ce fain sunau cântecele noastre, mai ales în sala de mese, lângă găleata cu ciorbă și oala cu tocăniță. Și gașca venită era nemaipomenită. Erau veseli cu toții și de un bun simț extraordinar. Nu știu dacă mi-i mai amintesc pe toți, știu că erau multe Marii. Două dintre ele erau verișoarele mele.

Uneori îl rugam pe domnul inginer să ne ducă la Pâncota, cu mașina, la piață. Veneam înapoi cu o ocazie. Sâmbătă seara era musai să sunăm acasă, cu taxa inversă, că așa era înțelegerea. Pierdeam vreo două , trei ceasuri până prindeam legătură, la poșta din sat.

Munceam de la 7 la 7, de luni până vineri și sâmbăta de la 7 la 12. În timpul liber ne făceam curat în camere, ne spălam și ne spălam și hainele, apoi ne întâlneam toate fetele și ne pensam una pe alta, ne împleteam părul spic, ne scoteam punctele negre de pe nas și coșurile de pe față. Într-o sâmbătă seara mi-a scos și mie  o Marie, punctele negre, că erau inestetice, declanșându-mi o acnee de toată frumusețea. Urmele ei mi se mai văd și azi, și tratamentele folosite , m-au costat în timp, cam echivalentul câtorva ani de muncă în lume, la vie.
Nu ne prea amestecam cu localnicii. Nici ei nu știau prea multe despre noi. Ne mai vedeam la biserică, unde ne salutam. Dar mă înțelegeam bine cu câteva doamne, care munceau și ele la vie. Uneori, la biserică, simțeam privirile localnicilor ațintite în ceafă noastră. Auzisem de la fete că cele mai frumoase și cele mai harnice sunt oprite uneori, să se căsătorească acolo. Fetele noastre erau frumoase și harnice, dar niciuna dornică să rămână pe acolo. Dacă aveau noroc se puteau căsători și cu un tractorist sau mă rog, cu unul cu serviciu. Eu nu am crezut așa ceva, până la sfârșit. Până când, una dintre doamnele cu care mă împrietenisem, (era dintr-o familie de ucraienieni maramureșeni care se mutase acolo, cu ani în urmă) m-a întrebat dacă nu vreau să rămân la ei, pentru fratele ei. Era o cerere în căsătorie indirectă. Știu că băiatul muncea la o tăbăcărie și trecuse de câteva ori pe la noi, în vizită, dar  ca să-mi aducă lucruri trimise de sora sa. La așa ceva nu mă gândisem. Am refuzat politicos, spunându-i că încă nu mi-am terminat școala, amintindu-mi de zicala noastră " Du-te bade și te-nsoară/ Că eu am de făcut școală/".
Și-am cules toți strugurii Măderatului, dar urma să culegem și porumbul, că domnul inginer ne-a rugat tare frumos să rămânem, că n-are oameni și n-am putut să-l refuzăm. Ai mei erau disperați, mă tot chemau acasă. Eu le explicăm cum stă treaba, că nu pot să vin singură, de nebună, că trebuie să-mi aștept gașca.
Am ajuns acasă prin noiembrie, cu Dina și Anuța, într-un camion în care aveam încărcați sacii noștri cu porumb, pe care ni i-a pregătit domnul inginer, care ne-a scos și la masă, la restaurant, înainte de a pleca. Ceilalți au plecat cu trenul. Știu că șoferul era de la fermă  și când a văzut casele noastre mari, moroșenesti, s-a crucit. El credea, cum probabil credeau mulți din acel sătuc, că eram săraci.
Și-am ajuns acasă cu fața tumefiată de acnee , dar cu un straf de mălai. De obicei, din lume se venea slabă și amărâtă, dar noi, de la atâția struguri, eram mândre și grase, cu câteva kg în plus. Banii mi i-am cheltuit în piața din Timișoara, pe o pereche de blugi și o geacă de blugi. Atunci costau fiecare cam cât un salariu. De adidași nu mi-au mai ajuns banii. Mi i-am luat acasă, după ce mama a completat diferența care îmi lipsea.
Dacă ar trebui  să aleg din nou , n-aș schimbă nimic, aș pleca iar. No, poate n-aș mai lasă-o pe Marie să-mi scoată punctele negre. 

Oricum, o parte din mine a rămas acolo, între dealurile acelea fascinante, care semănau cu o mare verde, unde cerul părea să se unească cu pământul.

Dar și eu am luat cu mine o fărâmă din partea aceea de țară frumoasă , care, nedrept se numește Banat ( supărare). Din întinderea aceea verde, nesfârșita, pe care mult timp nu mi-am putut-o șterge din minte, din conacul acela boieresc , de o frumusețe aparte, unde mă refugiam adeseori, la etaj, singură, să scriu versuri. Din bunătatea oamenilor de acolo, care au avut grijă de noi.
Din bucuria acelor zile, când toți eram împreună , pe care o păstrez încă în suflet și pe față, în liniile neregulate și adânci , lăsate de o acnee târzie.

Vizualizări: 97

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant! Așa s-a călit oțelul, ar spune Nicolai Ostrovski, a spus chiar în romanul său cu același nume.

Nevoile firești și mai ales tinerețea te învață multe, te îndeamnă la lucruri pe care nu ai gândi că le poți face. Și apoi, a muncii e o virtute.
Textul tău sună ca o aventură a tinereții, foarte importantă pentru tine de ți-au rămas amintiri atât de vii. Însă prea e scris telegrafic. E ca o povestire în tren... sau oriunde se poate sta de vorbă timp îndelungat. E mai mult informativă, documentară, chiar, am putea zice. Ar fi bine dacă ți-ai îmbunătății stilul cu ceva istorisiri colaterale, multilaterale, cu figuri de stil, cu dezbateri psihologice și cu dialoguri, firește.
Apoi, mai ai de stabilit locul virgulei care se pune numai lipită de cuvânt, nu așa: veștejită , ci așa: ici colo,
- de a împlini 19 ani, După o călătorie - După virgulă se scrie cu literă mică sau trebuia punctul aici.
- numele de defoliere parțială, - ferește-te de asemenea asociații, sunt mici cacofonii.
- Pân la liberare." - corect, Pân` la liberare". - apostroful lipsește din mai multe locuri, iar după punct nu se mai pune nimic.
Sunt chestiuni minore vei zice, dar este ceea ce șlefuiește un text, îl face gramatical, corect, ceea ce-i dă acea alură literară curată, meritată de un text.
Am citit cu plăcere și aștept să mai postezi, să șlefuiești dacă dorești textele tale, să fie și literare, nu numai bune de citit.
Sofi

Mulțumesc!

Sofia Sincă a spus :

Interesant! Așa s-a călit oțelul, ar spune Nicolai Ostrovski, a spus chiar în romanul său cu același nume.

Nevoile firești și mai ales tinerețea te învață multe, te îndeamnă la lucruri pe care nu ai gândi că le poți face. Și apoi, a muncii e o virtute.
Textul tău sună ca o aventură a tinereții, foarte importantă pentru tine de ți-au rămas amintiri atât de vii. Însă prea e scris telegrafic. E ca o povestire, ca în tren... sau oriunde se poate sta de vorbă timp îndelungat. E mai mult informativă, documentară, chiar, am putea zice. Ar fi bine dacă ți-ai îmbunătății stilul cu ceva istorisiri colaterale, multilaterale, cu figuri de stil literale, cu dezbateri psihologice și cu dialoguri, firește.
Apoi, mai ai de stabilit locul virgulei care se pune numai lipită de cuvânt, nu așa: veștejită , ci așa: ici colo,
- de a împlini 19 ani, După o călătorie - După virgulă se scrie cu literă mică sau trebuia punctul aici.
- numele de defoliere parțială, - ferește-te de asemenea asociații, sunt mici cacofonii.
- Pân la liberare." - corect, Pân` la liberare". - apostroful lipsește din mai multe locuri, iar după punct nu se mai pune nimic.
Sunt chestiuni minore vei zice, dar este ceea ce șlefuiește un text, îl face gramatical, corect, ceea ce-i dă acea alură literară curată, meritată de un text.
Am citit cu plăcere și aștept să mai postezi, să șlefuiești dacă dorești textele tale, să fie și literare, nu numai bune de citit.
Sofi

o noua pagina de jurnal plina cu informatii si experiente interesante. daca se doreste a fi un jurnal, este bine, dar daca se doreste a fi un roman autobiografic trebuie umblat putin la stil: totul este prezentat informativ, lipsesc descrierile, locurile si oamenii doar se mentioneaza. conacul era superb, dar cum era? dialoguri...

citit cu placere,

Tinerețe!

Multumesc, Chris!

Chris a spus :

o noua pagina de jurnal plina cu informatii si experiente interesante. daca se doreste a fi un jurnal, este bine, dar daca se doreste a fi un roman autobiografic trebuie umblat putin la stil: totul este prezentat informativ, lipsesc descrierile, locurile si oamenii doar se mentioneaza. conacul era superb, dar cum era? dialoguri...

citit cu placere,

Multumesc!

Mihaela Suciu a spus :

Tinerețe!

Sofia a cam zis totul. Povestești frumos, Lili, ești un om cald. Îmi place să te citesc. Dar fetele au dreptate. Mai trebuie ceva figuri de stil la text, ca să aibă tot ce-i trebuie. Și vezi un pic la diacritice. Unele sunt luate greșit de către program, în special „ă” în loc de „a”. Îmbrățișări și succes! 

Mulțumesc, Lisia! Sincer, nici eu nu sunt prea mulțumita de ultima parte a povestirii,  de aceea nici nu m-am grabit să o postez, dar n-am avut starea necesară să mai lucrez la ea. 

Vasilisia Lazăr a spus :

Sofia a cam zis totul. Povestești frumos, Lili, ești un om cald. Îmi place să te citesc. Dar fetele au dreptate. Mai trebuie ceva figuri de stil la text, ca să aibă tot ce-i trebuie. Și vezi un pic la diacritice. Unele sunt luate greșit de către program, în special „ă” în loc de „a”. Îmbrățișări și succes! 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Utilizatorului Vasilisia Lazăr îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu
cu 12 minute în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog În bordelul groazei a utilizatorului carmen popescu
cu 19 minute în urmă
Emil Dumitru a contribuit cu răspunsuri la discuţia Veste! a utilizatorului Mihaela Suciu
cu 2 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Creație a lui Darie Giurgiu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Poemul pandemic a lui Darie Giurgiu
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog dureri a lui Darie Giurgiu
cu 6 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sedus de frumusețea lumilor promise a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Drept cine-o să mă chemi? a utilizatorului Mick Lorem
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog Drept cine-o să mă chemi? a lui Mick Lorem
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog A fost odată ca niciodată a utilizatorului Dolha Paul-Alexandru
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog În bordelul groazei a lui carmen popescu
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Odihnesc sub prund balauri a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Odihnesc sub prund balauri a utilizatorului gabriel cristea
cu 7 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dar nici tu a utilizatorului Tudor Cicu
cu 7 ore în urmă
Darie Giurgiu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Odihnesc sub prund balauri a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Tudor Cicu îi place postarea pe blog Odihnesc sub prund balauri a lui gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Odihnesc sub prund balauri a utilizatorului gabriel cristea
cu 8 ore în urmă
Postare de log efectuată de Darie Giurgiu
cu 18 ore în urmă
Tudor Cicu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog dar nici tu a utilizatorului Tudor Cicu
cu 20 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog înainte să cobori la prima a utilizatorului gabriel cristea
cu 21 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor