În Elada, pe urmele lui Homer... (16) - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-28T15:41:16Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-16?commentId=6515444%3AComment%3A1070783&xg_source=activity&feed=yes&xn_auth=noDoamna Sofia: Elogiul acestui…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-06:6515444:Comment:10707832020-06-06T13:33:26.053ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Elogiul acestui eseu i se cuvin, deopotrivă, și lui E. Cioran, de la care am învățat rostirea fragmentară. Ar trebui să pornim de la învăţăturile lui Cioran, atunci când vrem a ne face ordine în casa gândurilor noastre: „De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu ce bine ne-ar sta nouă aşa, singuri şi nemângâiaţi. (<em>Amurgul gândurilor</em>, E. Cioran). Dar noi, avem „nefericirea de a fi destul de nefericiţi”, după cum tot el spunea. Da! Secolul acesta nu…</p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: Elogiul acestui eseu i se cuvin, deopotrivă, și lui E. Cioran, de la care am învățat rostirea fragmentară. Ar trebui să pornim de la învăţăturile lui Cioran, atunci când vrem a ne face ordine în casa gândurilor noastre: „De şi-ar aşeza Dumnezeu fruntea pe umărul meu ce bine ne-ar sta nouă aşa, singuri şi nemângâiaţi. (<em>Amurgul gândurilor</em>, E. Cioran). Dar noi, avem „nefericirea de a fi destul de nefericiţi”, după cum tot el spunea. Da! Secolul acesta nu are timp să aștepte. Altfel, va fi poate prea târziu (cum spunea Petre Ispirescu în „<em>Omul de piatră</em>”): „O, Doamne! Da greu somn am mai dormit”. Şi, atunci, la ce bun ne va mai fi trezirea aceasta? Aș fi fericit ca tinerii să ne citească și să nu uite că de la toți am învățat câte ceva: de la părintele Anania, poetul Ioan Alexandru... Nichita, Labiş sau Zaharia Stancu, despre care în copilărie atât ştiam: descoperisem nişte zei, şi cărţile pe care ei le trudiseră în acei ani teribili, care îmi făcuseră mie o altfel de imagine asupra unei lumi în care fără ei aş fi bâjbâit la nesfârşit. Când abia porneam în literatură (aveam 18 ani şi nu-mi făcusem debutul) – redactora şefă a unei reviste de cultură îmi spunea: „Vrei să faci literatură? Dar l-ai citit pe N. Breban?” Auzind de la mine că nici nu ştiam de existenţa acestuia, m-a tras de-o parte spunându-mi în taină: „Neapărat să-l citeşti. E un mare scriitor. Citeşte „<em>Animale bolnave</em>” şi după aceea mai dă pe la revistă”. Am să spun <em>Tatăl Nostru</em> de o sută de ori şi <em>Înger, îngeraşul meu</em>, tot de o sută de ori, până când pescarul din „<em>Bătrânul şi marea</em>” al lui Hemingwai se va ridica în picioare în barca lui, victorios, înfăşurând toată funia pe care i-o aruncase peştelui cel mare. Şi, ar fi zis, abia atunci când îl va fi prins: „O să mă odihnesc data viitoare, când o să iasă afară”. Pentru că El ştia că peştele se afla într-adevăr acolo, în mâinile lui, iar spinarea peştelui care se ridica deasupra valurilor nu era un vis. Sigur că nu e un vis ceea ce trăim cu toţii astăzi. Visa Sonia din „<em>Unchiul Vania</em>” când se ruga în genunchi tatălui? „Ar trebui să fii îndurător, tată! Eu şi cu unchiul Vania suntem atât de nefericiţi!”. Tot atât de nefericită ca şi literatura română de după Eminescu, de după Cioran... Și acum a venit și rândul celor tineri să afle și de la noi. dacă îi vom fi luminat cu ceva în tot ceea ce am scris. Încă o dată, toată admirația pentru ce faceți pentru mulți de aici! </p> Am atât de multe fraze elogio…tag:insemneculturale.ning.com,2020-06-06:6515444:Comment:10707772020-06-06T08:00:23.285ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Am atât de multe fraze elogioase în minte, la adresa ta, dar vreau să le păstrez pentru ultimul eseu. Sper să nu le uit. Preocuparea scriitorului pentru epoca contemporană este eminentă și necesară. În condiţiile în care mintea adolescentului este năucită de aceste mașinării ce induc cu totul altceva decât cultură, nu ar trebui să ne mire de haosul pe care îl provoacă şi în care pare că este condus în viață, în care se va descurca atât de prost. Și totuși nu putem face nimic, decât să…</p>
<p>Am atât de multe fraze elogioase în minte, la adresa ta, dar vreau să le păstrez pentru ultimul eseu. Sper să nu le uit. Preocuparea scriitorului pentru epoca contemporană este eminentă și necesară. În condiţiile în care mintea adolescentului este năucită de aceste mașinării ce induc cu totul altceva decât cultură, nu ar trebui să ne mire de haosul pe care îl provoacă şi în care pare că este condus în viață, în care se va descurca atât de prost. Și totuși nu putem face nimic, decât să privim... o altă lumea, lumea lor cu puține cuvinte în vocabular, sărace, absenți la frumos. <em>„Secolul nostru n-are timp să aştepte”,</em> scria O. Paler, cum bine ai menționat.</p>
<p>Cu nemărginata plăcere a textului,</p>
<p>Sofi</p>