În Elada, pe urmele lui Homer... (11) - ÎNSEMNE CULTURALE2024-03-29T04:57:12Zhttps://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-11-1?feed=yes&xn_auth=noDoamna Sofia: E o plăcere să…tag:insemneculturale.ning.com,2020-05-28:6515444:Comment:10699022020-05-28T14:36:19.415ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: E o plăcere să duc cu fiecare dintre comentatori un dialog pe textele acestea, aici. Acest Jurnal este, în primul rând, despre o călătorie prin țara lui Homer, abia în al doilea rând un fel de literatură. Am căutat, în Grecia, să citesc pe feţele oamenilor, visele care-i croiseră, odinioară, drumul lui Ulisse. N-am putut desluşi nimic din ceea ce crezusem la plecare. Altfel, poate aş fi fost un „ghicitor” mult prea îndrăzneț cu planurile sale de călătorie în…</p>
<p>Doamna <strong>Sofia</strong>: E o plăcere să duc cu fiecare dintre comentatori un dialog pe textele acestea, aici. Acest Jurnal este, în primul rând, despre o călătorie prin țara lui Homer, abia în al doilea rând un fel de literatură. Am căutat, în Grecia, să citesc pe feţele oamenilor, visele care-i croiseră, odinioară, drumul lui Ulisse. N-am putut desluşi nimic din ceea ce crezusem la plecare. Altfel, poate aş fi fost un „ghicitor” mult prea îndrăzneț cu planurile sale de călătorie în încercarea mea de a pleca pe urmele lui Homer. Dar după această încercare, părea a-mi sosi şi mie rândul să nu-i mai cred pe antici şi, ca într-o vale demnă de plâns, ar trebui să mă las acum în voia instinctelor, pentru ca imaginaţia să zburde după „himera” celor doi poeți deosebiți. Dacă n-aș fi recurs la căutări pe plan literar și m-aș fi ghidat doar după urmele lăsate de istorie, pesemne aș fi comis o mare eroare. Trebuie însă să vă mărturisesc – şi sunt, la rându-mi, un vector al demonstraţiilor mele – că aceste erori pot fi fatale sau geniale. În fond, nu acelaşi ecou îl poţi genera „povestind” (pur şi simplu) sau însăila, în pagină, pure abstracţiuni. Această ultimă alternativă a eroului descris de Homer în <em>Iliada</em> și <em>Odiseea</em> – cel care a şi trecut graniţa dintre mit înspre actualitate, va trebui repede diagnosticată, sau, mă rog, tratată cu maximum de seriozitate. La finalul călătoriei aveam să fiu doar dezamăgit, sau voi fi fost stârnit în hohote de râs de un precursor al istețului Sancho Panza, pierdut pe drum de iscusitul hidalgo? Vom vedea. </p>
<p><br/> <br/> <cite>Sofia Sincă a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-11-1#6515444Comment1069589"><div><div class="xg_user_generated"><p>Citind textele tale, cel mai bun lucru pe care-l fac, ele, textele, este că te pune să-ți reamintești de Oraculul din Delphi, de Sfinx și de toate celelalte începuturi ale literaturii pământene. Le-am citit și eu, mai în tinerețe, fără a fi foarte pasionată de ele, însă văd câtă însemnătate au, totuși, și că sunt de fapt puntea de pornire pentru scriitori, chiar dacă nu ne dăm seama. Foarte elocvent pui pe tapet acest fenomen și legătura dintre acestea, chiar facă, doar, citind printre rânduri.</p>
<p>Încă o dată fac remarca importanței acestor disertații literare, scrise într-un mod lizibil, plăcut și captivant, și prin umila mea părere, nu cred că acești doi scriitori, I.Mărgineanu și I. Lazu ar fi deranjați de ceva din cele scrise. Sper că le vei publica, dacă nu chiar ai făcut-o.</p>
<p>La fel de încântată de text.</p>
<p>Sofi</p>
</div>
</div>
</blockquote> Citind textele tale, cel mai…tag:insemneculturale.ning.com,2020-05-28:6515444:Comment:10695892020-05-28T06:47:15.248ZSofia Sincăhttps://insemneculturale.ning.com/profile/SofiaSinca
<p>Citind textele tale, cel mai bun lucru pe care-l fac, ele, textele, este că te pune să-ți reamintești de Oraculul din Delphi, de Sfinx și de toate celelalte începuturi ale literaturii pământene. Le-am citit și eu, mai în tinerețe, fără a fi foarte pasionată de ele, însă văd câtă însemnătate au, totuși, și că sunt de fapt puntea de pornire pentru scriitori, chiar dacă nu ne dăm seama. Foarte elocvent pui pe tapet acest fenomen și legătura dintre acestea, chiar facă, doar, citind printre…</p>
<p>Citind textele tale, cel mai bun lucru pe care-l fac, ele, textele, este că te pune să-ți reamintești de Oraculul din Delphi, de Sfinx și de toate celelalte începuturi ale literaturii pământene. Le-am citit și eu, mai în tinerețe, fără a fi foarte pasionată de ele, însă văd câtă însemnătate au, totuși, și că sunt de fapt puntea de pornire pentru scriitori, chiar dacă nu ne dăm seama. Foarte elocvent pui pe tapet acest fenomen și legătura dintre acestea, chiar facă, doar, citind printre rânduri.</p>
<p>Încă o dată fac remarca importanței acestor disertații literare, scrise într-un mod lizibil, plăcut și captivant, și prin umila mea părere, nu cred că acești doi scriitori, I.Mărgineanu și I. Lazu ar fi deranjați de ceva din cele scrise. Sper că le vei publica, dacă nu chiar ai făcut-o.</p>
<p>La fel de încântată de text.</p>
<p>Sofi</p> Doamna Vasilisia: Interesantă…tag:insemneculturale.ning.com,2020-05-27:6515444:Comment:10696692020-05-27T13:55:24.270ZTudor Cicuhttps://insemneculturale.ning.com/profile/TudorCicu931
<p>Doamna <strong>Vasilisia</strong>: Interesantă mărturisire despre scrierea romanului lui Ion Lazăr. ca cititor am simțit și eu participarea directă la scenele descrise, semn că autorul „fusese acolo” cu imaginația și o parte din trup. Că el era chiar unul dintre personajele care trăia un calvar în direct. Ca scriitor realizez că atunci când scria își făurise din stilou o secure dublă, lăsând pe cel care învârte această secure să decidă dacă va ucide cu ea sau vindeca - cum îmi sugera mie O…</p>
<p>Doamna <strong>Vasilisia</strong>: Interesantă mărturisire despre scrierea romanului lui Ion Lazăr. ca cititor am simțit și eu participarea directă la scenele descrise, semn că autorul „fusese acolo” cu imaginația și o parte din trup. Că el era chiar unul dintre personajele care trăia un calvar în direct. Ca scriitor realizez că atunci când scria își făurise din stilou o secure dublă, lăsând pe cel care învârte această secure să decidă dacă va ucide cu ea sau vindeca - cum îmi sugera mie O Paler (luat într-o carte, în această călătorie) vorbind despre Nietzsche.<br/> <br/> <cite>Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :</cite></p>
<blockquote cite="http://insemneculturale.ning.com/forum/topics/n-elada-pe-urmele-lui-homer-11-1#6515444Comment1069725"><div><div class="xg_user_generated"><p><em>Când poetului îi va îngheţa mâna cu care scrie, ca şi lui Tonitza, se va sili să scrie „cu unghiile de la mâna stângă”.</em></p>
<p>Mi s-a chircit sufletul când am citit asta. Am văzut cum se scrie <em>„cu unghiile de la mâna stângă”, </em>ba chiar cu o singură unghie de la mâna stângă. <img src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t52/1/28/1f614.png" alt="😔" width="15" height="15"/></p>
<p></p>
<p><em>Cum se scrie un roman? Cu durere. Altfel, cum? „Trebuie să dai cuvintele auzite de-o parte, până la unul, şi în schimb să iei suferinţa de la capăt, să o trăieşti în locul tuturor, minut cu minut”. </em></p>
<p>Iarăși simt nevoia să fac o mărturisire. Am avut șansa / privilegiul / fericirea de a mă afla în preajma celui care scria un roman. Avea zile în care era foarte tăcut. Sau foarte trist. Îl întrebam ce se întâmplă și îmi răspundea: „azi scriu scena despre...”. El trăia cu adevărat acea scenă, trăia durerea acelei scene, trăia durerea tuturor. Îl întrebam: cum poți scrie atât de real, atât de autentic? Îmi răspundea: „îmi imaginez totul, trăiesc totul...”.</p>
<p>Mulțumesc pentru tot, maestre! Și pentru că mi-ați adus în amintire ceea ce am relatat mai sus.</p>
<p></p>
<p><em>scrie ceea ce ai trăit şi cunoscut, nu lăsa toate astea părăsite în lăcaşul minţii tale, că nu eşti nemuritor. </em></p>
<p>O să mă călăuzesc după asta.</p>
</div>
</div>
</blockquote> Când poetului îi va îngheţa m…tag:insemneculturale.ning.com,2020-05-26:6515444:Comment:10697252020-05-26T21:24:27.954ZVasilisia Lazărhttps://insemneculturale.ning.com/profile/VasilisiaLazar
<p><em>Când poetului îi va îngheţa mâna cu care scrie, ca şi lui Tonitza, se va sili să scrie „cu unghiile de la mâna stângă”.</em></p>
<p>Mi s-a chircit sufletul când am citit asta. Am văzut cum se scrie <em>„cu unghiile de la mâna stângă”, </em>ba chiar cu o singură unghie de la mâna stângă. <img alt="😔" height="15" src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t52/1/28/1f614.png" width="15"></img></p>
<p></p>
<p><em>Cum se scrie un roman? Cu durere. Altfel, cum? „Trebuie să dai cuvintele auzite de-o parte, până la unul, şi în schimb să iei suferinţa de la capăt, să o trăieşti în locul…</em></p>
<p><em>Când poetului îi va îngheţa mâna cu care scrie, ca şi lui Tonitza, se va sili să scrie „cu unghiile de la mâna stângă”.</em></p>
<p>Mi s-a chircit sufletul când am citit asta. Am văzut cum se scrie <em>„cu unghiile de la mâna stângă”, </em>ba chiar cu o singură unghie de la mâna stângă. <img src="https://static.xx.fbcdn.net/images/emoji.php/v9/t52/1/28/1f614.png" alt="😔" width="15" height="15"/></p>
<p></p>
<p><em>Cum se scrie un roman? Cu durere. Altfel, cum? „Trebuie să dai cuvintele auzite de-o parte, până la unul, şi în schimb să iei suferinţa de la capăt, să o trăieşti în locul tuturor, minut cu minut”. </em></p>
<p>Iarăși simt nevoia să fac o mărturisire. Am avut șansa / privilegiul / fericirea de a mă afla în preajma celui care scria un roman. Avea zile în care era foarte tăcut. Sau foarte trist. Îl întrebam ce se întâmplă și îmi răspundea: „azi scriu scena despre...”. El trăia cu adevărat acea scenă, trăia durerea acelei scene, trăia durerea tuturor. Îl întrebam: cum poți scrie atât de real, atât de autentic? Îmi răspundea: „îmi imaginez totul, trăiesc totul...”.</p>
<p>Mulțumesc pentru tot, maestre! Și pentru că mi-ați adus în amintire ceea ce am relatat mai sus.</p>
<p></p>
<p><em>scrie ceea ce ai trăit şi cunoscut, nu lăsa toate astea părăsite în lăcaşul minţii tale, că nu eşti nemuritor. </em></p>
<p>O să mă călăuzesc după asta.</p>